Fără piele – Milena Grigore la Pleshoo Contemporary
https://www.ziarulmetropolis.ro/fara-piele-milena-grigore-la-pleshoo-contemporary/

“De ce alegerea lemnului ars ? Am fost atrasă de textura acestuia, iar folosirea lemnului şi reducţia la alb şi negru au contribuit la esenţializarea imaginilor, m-au ajutat să ies dintr-un soi de timiditate plastică, păguboasă pentru orice artist. Povestea poate fi una de mărturisire a sentimentului de alienare şi de fragilitate, a omului care se simte în viaţă ca un jupuit printre mărăcini, fără pielea ca minim scut între sine şi lume.” – Milena Grigore

Un articol de Ştefania Dumbravă|2 Decembrie 2014

Fără piele – Milena Grigore / Există, în linii mari, două direcții de interpretare a ceea ce s-ar putea numi „utilitatea” artei – dacă se ignoră principiul, adoptat ca motto în epoca modernă și golit de sens prin supralicitare de atunci până azi, al „artei pentru artă”.

Conform celor două concepții în care arta servește, totuși, un scop, ea poate privi fie spre public, cu scopul de a-l face să se simtă mai bine în mediul lui sau, dimpotrivă, de a-i provoca unele interogări incomode, fie spre artist, caz în care singurul ei sens este exteriorizarea unor trăiri ale acestuia.

Milena GrigoreCatharsis, termenul găsit de grecii antici pentru această valoare a artei, rămâne una dintre cele mai vechi și importante funcții ale ei, cu atât mai valabilă în prezent, odată cu afirmarea post-modernă a subiectivității individuale ca instanță supremă a onestității.

Demersul Milenei Grigore este cathartic în sensul unui curaj pe care puțini artiști îl au: curajul de a aduce în fața publicului expresia cea mai intensă a propriei sensibilități exacerbate, dar mai ales curajul de a-i da și un nume.

Trăirea în lume cu filtrul acestei hipersensibilități este, așa cum mărturisește poate șocant titlul expoziției, o trecere printre mărăcini fără protecția minimă a pielii, barieră vulnerabilă a cărei valoare ne-am obișnuit s-o ignorăm. Dar dacă n-am avea-o? – ne face să ne întrebăm Milena Grigore.

Cu rezerva unei licențe serioase de la contextul original rizibil, nu pare exagerată afirmația că o asemenea conștiință agresată „vede enorm și simte monstruos”, în sensul pozitiv, iar alegerile tehnice ale artistei se supun necesităților de expresie ale Milena Grigore unui asemenea mesaj de vulnerabilitate permanentă și implacabilă.

Lemnul ars lipit pe pânza albă nu poartă, în cazul lucrărilor Milenei, doar sensul contrastului fundamental al universului vizual, care îl face forma ideală a radicalității. Dincolo de sugestiile formale ale siluetelor, care trimit la întreaga galerie modernă a colajului și benzii desenate stilizate până la esență, descifrarea lor trebuie să înceapă, în primul rând, de la tratamentul pe care îl mărturisesc.

Din contactul cu focul, bucățile de lemn nu ies doar cu texturile potrivite, ci mai ales purtătoare de sens: focul, elementul cel mai agresiv și distructiv, este totodată unul dintre cele mai vechi ritualuri purificatoare și regeneratoare. Un mit uriaș al omenirii, cel al Păsării Phoenix, se bazează pe această polaritate simbolică.

Relicvele focului își găsesc astfel locul pe pânzele albe nu numai din rațiuni compoziționale, cât pentru a alcătui un autoportret, o reconstituire a propriului parcurs torturat și, paradoxal, finalizat de speranță.

Scindarea, strivirea, conflictul, agresiunea și vidul ființei, pe care siluetele reușesc să le sugereze lipsindu-se de ceea ce se numește în mod obișnuit „expresie” nu apar, prin urmare, ca trucuri sentimentale menite să inducă aceleași stări privitorului, ci ca exorcizări necesare pentru asimilarea propriei vulnerabilități fundamentale – și ca posibil prim pas în cucerirea ei.

Foto:  Milena Grigore, Fără piele – Pleshoo Contemporary

 

 



06
/02
/19

Joi 7 februarie, la Muzeul Național al Literaturii Române – Creţulescu va avea loc o întâlnire cu artistul vizual Mircia Dumitrescu, în cadrul programului Cafeneaua critică, patronat de Ion Bogdan Lefter.

04
/02
/19

Editura Vellant începe anul cu întrebări însemnate: ce înseamnă să fii bărbat în secolul XXI? „Evoluția bărbatului” este un text echilibrat care are forța să ne schimbe atitudinea față de bărbatul de azi. Cartea lui Grayson Perry contribuie semnificativ la o conversație necesară despre masculinitate.

19
/12
/18

Sfârșitul lui 2018 este o perioadă roditoare din punct de vedere cultural pentru România și Franța, cele două țări împărțind acelați fond latin și un moment prielnic pentru a ne aminti de istoria comună. Centrul George Pompidou găzduiește până în aprilie expozițiile a numeroși artiști români contemporani, fiind un moment prielnic în a ne aminti de valorile și stratul comun, debarasându-ne de clișeele ce înconjoară ambele țări și culturi.

12
/12
/18

Joi, 13 decembrie, ora 12:00, va avea loc lansarea platformei online www.de100.ro, a proiectului „Români de 100 de ani”, proiect ce își propune să prezinte portretele și poveștile de viață a 10 români care și-au celebrat Centenarul odată cu România.

12
/12
/18

Asociația Națională a Artiștilor Vizuali (ANAV) împreună cu Walk & Shoot – Ateliere de fotografie organizează la Gallery (str. Leonida 9-11), în perioada 14-16 decembrie, a doua ediție a X-mas Photo Garage Sale.

Page 1 of 4512345...102030...Last »