Fata din Curcubeu: în chestiunea teatrului-poem
https://www.ziarulmetropolis.ro/fata-din-curcubeu-in-chestiunea-teatrului-poem/

Se întâmplă pe prima scenă a teatrului nostru independent, la Godot, un spectacol pe care l-am văzut cu inima şi nu îl pot trece sub tăcere. Acest spectacol este „Fata din Curcubeu”, de Lia Bugnar.

Un articol de Andrei Crăciun|14 martie 2016

Pe scenă există o singură actriţă, iar actriţa aceea este Ilona Brezoianu, o tânără atât de talentată încât îmi voi îngădui, în continuare, şi de la înălţimea diferenţei de etate dintre noi, să îi spun pe numele său mic. Ilona, aşadar. Păstrez încrederea că ea aşa va fi cunoscută, mai departe, în teatrul românesc, şi nu numai: Ilona. E un prenume care o va cuprinde, fără să o rezume, veţi vedea. Sunt gata să ţin acest pariu cu viitorul.

Ce este cu fata aceasta? Curcubeul ce este? Curcubeul este un cinematograf, dar nu vă voi spune, acum, în detalii, ce caută această fată în cinematograf, ce face ea acolo, de unde vine şi cât orizont are. Nu e, însă, deloc greu să vă imaginaţi ce se întâmplă: decade şi se ridică – mult dincolo de această decădere. E un fel de a scrie şi de a trăi teatru de care liagbunariştii dedicaţi sunt deja pe deplin conştienţi.

Vă voi spune, însă, altceva: Lia Bugnar şi-a început textul cu o idee la care nu prezint nicio obiecţie. Acea idee este: dacă fiecare dintre noi, cei pentru care un leu nu înseamnă nimic, am da câte un leu acelora pentru care un leu este totul, atunci…

Această idee m-a alarmat. Pentru că ea este o poezie, iar eu, ca liabugnarist devotat, nu ştiam până acum că, deşi nu ştie nici măcar ea însăşi asta, Lia Bugnar este – iată, la bază – poetă, dacă nu poezie.

Lia Bugnar scrie piese pe jumătate comedii, pe jumătate tragedii, la fel cum ne este, în medie, şi viaţa. Cunoşteam aspectul. Dar poezie? Teatru ca poem? Era firesc să mă alarmez. Nici nu ştiam ce va urma.

Am privit-o în continuare, bine vrăjit, pe domnişoara Ilona, o fată nesfârşită în realitate, în plan vertical, dar şi în puterea de a transforma emoţiile în lovituri în cord. Am îndrăzneala de a crede că Ilona nici măcar nu înţelege, până la concluzii, la ce nivel al acestei alchimii se situează.

Mi-am definitivat, destul de repede, convingerea că „Fata din Curcubeu” este un poem, ba încă unul cumplit cu ocazia unei enumerări. Enumerarea este procedeul meu preferat în literatură. Dramaturgia, înainte de a fi despre scenă, deci despre viaţă, este totuşi despre literatură. Iar Lia Bugnar a putut pune unul lângă altul, în biografia fetei din Curcubeu, exact aceste cuvinte:

„Uneori sinuciderea mi se pare singura formă de respect care mi se permite. Sinuciderea ca formă de respect faţă de viaţă. Probabil că nu respect viaţa destul din moment ce continui să trăiesc în felul în care o fac. Eu care înţeleg atât de bine totul. Înţeleg dispreţul din ochii clienţilor mei… înţeleg ruşinea lor că nu se pot lipsi de serviciile mele… înţeleg murdăria şi înţeleg bogăţia… înţeleg foamea… înţeleg iubirea… înţeleg singurătatea… înţeleg filmele… înţeleg cruzimea… îl înţeleg pe Charlie Chaplin… l-am înţeles până şi pe Hitler pe care îl urăsc… numai pe Dumnezeu nu-l înţeleg. Pe care îl iubesc.”

Aţi reţinut? Conceptul de sinucidere ca formă de respect faţă de viaţă mi se pare, deloc patetic, splendid-cioranian! Teatru-poem.

Apoi, enumerarea celor ce pot fi înţelese într-o viaţă: dispreţul, ruşinea, murdăria, bogăţia, foamea, iubirea, singurătatea, cinematografia, cruzimea. Apoi, această trecere de la Chaplin la Hitler şi de la Hitler la Dumnezeu. Nu mă feresc să scriu că, aici, Lia Bugnar a primit vizita unei muze foarte generoase. Nu are decât să mă combată.

Ilona joacă toate acestea, şi multe altele (ce splendide eseuri despre cinema s-au strecurat în corpul piesei, cât Fellini e aici!), cu o privire care continuă să rămână ireal de albastră. Cred că rădăcina talentului său se poate, lesne, observa în privirea ei. Nu e o privire oarecare, de actor. Nu e. În privirea aceea se putea vedea o transfigurare completă.

Cât am fost în Godot, în acea duminică la prânz, în ultimele săptămâni ale iernii, Ilona nu o juca pe fata din Curcubeu. Ilona devenea fata din Curcubeu, ceea ce este, dacă îmi daţi voie, cu totul altceva, şi mult mai mult.

Foto: Facebook

17
/12
/15

Trebuie spus din start şi fără ocolişuri: noul „Star Wars”, varianta 2015, adică inevitabil 3D şi IMAX, este un triumf al genului SF. Nu doar raportat la direcţia pe care a trasat-o întreaga serie (de altfel, uşor supraevaluată), începând din 1977, ci pentru tot ceea ce înseamnă blockbuster în prezent.

17
/12
/15

Un tablou de Henri Matisse, "Deux femmes dans la verdure avec un chien", datând din 1938, a fost adjudecat pentru suma de 4,2 milioane de euro, fără taxe (25%), în cadrul unei licitații organizate la Yacht Club din Monaco.

17
/12
/15

Regizorul şi scenaristul american Quentin Tarantino va fi recompensat la sfârşitul lunii decembrie cu o stea pe Walk of Fame din Hollywood. Steaua lui Tarantino va fi inaugurată pe 21 decembrie, cu doar 4 zile înainte de lansarea noului său film "The Hateful Eight".

16
/12
/15

În urmă cu aproape două secole și jumătate se năştea la Bonn, în Germania, Ludwig van Beethoven, unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii. Ziua de 16 decembrie este considerată data de naştere a lui Beethoven, deoarece se ştie că el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectivă copiii erau botezaţi la o zi după naştere.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Soprana spaniolă Montserrat Caballe a fost condamnată la şase luni de închisoare cu suspendare, după ce a fost găsită vinovată de evaziune fiscală. Conform procurorilor, renumita interpretă de operă datorează fiscului spaniol suma de 508.468 de euro, reprezentând taxele aferente veniturilor obţinute de artistă.

16
/12
/15

Numele meu este Radu Popescu. Am absolvit Regie Teatru la UNATC în 2007 și Masterul de Dramaturgie al aceleiași Facultăți în 2009. Cum n-am avut norocul să mă număr printre puținii norocoși care s-au făcut remarcați la absolvire, n-am reușit să intru în „circuit” prin teatrele de stat, iar o a doua șansă nu mi s-a dat niciodată. Așa că singura cale posibilă a fost teatrul independent, pentru că am vrut cu orice preț să fac Teatru.

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

16
/12
/15

Teatrul Metropolis vă așteaptă sâmbătă, 19 decembrie, și duminică, 20 decembrie, de la orele 16:00 și 20:00, la spectacolul PAGANINI, în regia lui Mick Davis. Un spectacol fascinant despre viaţa marelui muzician italian Niccolò Paganini care include episodul tensionat dintre celebrul violonist şi biserica de rit catolic.

15
/12
/15

„Tăiam cuvinte, dar nu tăiam niciodată ideea“ - Sanda Manu. „Cenzura mai mult ne-a ajutat, pentru că noi inventasem un mic pachet periculos format din ideile zilelor noastre, din idei care deranjau” - Artan. „Cenzura a avut mai multe etape, dar nu a început în comunism, atunci doar i s-a schimbat semnul şi sensul” - Cristian Tudor Popescu.

15
/12
/15

Acum trei ani, niște actori sibieni s-au decis să pună bazele unui proiect care să îmbine teatrul cu muzica, performance-ul și poezia. Germenele aventurii se regăsește în Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, când în primăvara anului 2012, Bogdan Sărătean a regizat un spectacol-lectură (Camera Isabelei) în prezența autorului, Jan Lauwers de la NeedCompany.

15
/12
/15

Dorel Vişan a debutat târziu în cinema, după vârsta de 35 de ani, însă a devenit rapid unul dintre cei mai distribuiţi actori români, activ şi astăzi. În patru decenii de carieră cinematografică, a făcut zeci de roluri în filme şi a lucrat cu mari regizori din generaţii diferite.

15
/12
/15

Joi, 17 decembrie, și vineri, 18 decembrie, de la ora 19:00, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” susține, în sala de spectacole a Teatrului Metropolis (adresa: Str. Mihai Eminescu nr.89, sector 2, București), două noi reprezentații ale spectacolului-colaj „Paris, mon amour” – regia: Răzvan Ioan Dincă.

15
/12
/15

Asociaţia Cluster Economie şi Asistenţă Socială în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti, organizează marţi, 15 decembrie 2015, începând cu orele 16.30, la sediul Structurii de economie sociala -  Cogito Educaţional SRL din str. Lamaiţei nr 7, sector 4, Bucuresti, conferinţa de inchidere a proiectului „VALORificarea oportunităţilor de insertie pe piaţa muncii pentru grupurile vulnerabile, prin integrarea în Intreprinderi Sociale VALORIS”(ID:144616).