Luni, 21 mai, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la ora 19.00, va avea loc lansarea romanului „Șarpele din Essex”, de Sarah Perry, apărut în colecţia Babel, a Editurii Nemira, un roman despre pasiune, prietenie şi forţa hipnotică a ideilor, bestseller şi câştigător a numeroase premii, printre care cartea anului la Waterstones în 2016 şi cartea anului la British Book Awards în 2017.
Un articol de Liliana Matei|20 mai 2018
Invitați la eveniment sunt Ioana Bâldea Constantinescu, Florin Chirculescu și Victor Ioan Frunză, iar invitat special, Nigel Bellingham, directorul British Council România. Moderatorul evenimentului este Dana Ionescu, redactor-șef Nemira și coordonatoarea colecției Babel.
O poveste cu irizări de fantastic, „Șarpele din Essex” este un roman atipic pentru epoca noastră, iar tânăra englezoaică Sarah Perry, „autoarea de romane gotice”, cum îi place să se prezinte înoată împotriva curentului. Un roman în care detaliile de atmosferă sunt esențiale, cu conversații de salon, în case victoriene ce au la fereastră glastre cu bujori și nu-mă-uita, cu mlaștini, cu păduri, cu oamenii altui secol, închipuirile lor, căutarea, operațiile chirurgicale, conflictele de toate felurile, tirania și dragostea, mai ales dragostea…
După moartea soţului ei, Cora Seaborne începe o viaţă nouă în Colchester, un sătuc englez, în care se zvoneşte că miticul Şarpe din Essex, care odinioară stătea în ţinutul mlăştinos, s-ar fi întors în parohia Aldwinter. Amatoare de ştiinţe ale naturii. Cora este convinsă că ceea ce localnicii iau drept o creatură magică poate fi un exemplar dintr-o specie nedescoperită. William Ransome, vicarul parohiei locale, pe de altă parte, consideră că zvonurile sunt doar rodul lipsei de credinţă adevărată.
O legătură strânsă se creează între Cora şi Will în ciuda diferenţelor dintre ei, pe măsură ce amândoi încearcă să desluşească misterul Şarpelui din Essex.
În urma unui drum cu mașina, la Henham, un sat din Essex, Sarah Perry a aflat de la soțul ei legenda unui șarpe din alte vremuri și povestea a prins contur vag în nici o oră: „M-am întrebat imediat, dacă bestia s-ar fi întors în epoca victoriană, post-Darwin, când a avut loc o dezvoltare a științelor naturii, când se colecționau fosile, oamenii ar reacționa cu totul altfel decât cei din secolul al XVII-lea, care au văzut-o. Mi-a venit ideea de a pune în conflict mitul, superstiția, credința și, pe de altă parte, rațiunea și știința”. Mai bine de un an, a rămas doar o idee. Apoi, după nouă luni romanul s-a născut.
Totul începe cu un cadavru pe care sătenii îl descoperă, prima dintr-o serie de întâmplări care, desigur, provoacă și rațiunea, și imaginația la o reacție. Simțindu-se „la judecată” – Dacă au făcut vreun rău? Dacă s-a întors leviatanul înaripat, „cu ochii de oaie” ca să se răzbune? –, sătenii sunt scoși din minți, din ritmurile și din viețile lor, iar monstrul, personajul absent, prilejuiește confruntări spectaculoase de idei, din care reiese, la fel de spectaculos, că minunile sunt și la microscop, și în Evanghelii…
