Festivalul Interferențe 2018: ELVIRA/ Piccolo Teatro di Milano, o impresionantă radiografie a Actorului și a Omului
https://www.ziarulmetropolis.ro/festivallul-interferente-2018-elvira-piccolo-teatro-di-milano-o-impresionanta-radiografie-a-actorului-si-a-omului/

Unul din motivele pentru care Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe de la Cluj (desfăşurat o dată la doi ani şi ajuns acum la a şasea ediţie) a devenit un eveniment respectat şi aşteptat este faptul că prilejuieşte spectacole, întâlniri şi discuţii excepţionale atât cu nume celebre ale teatrului cât şi cu creatori tineri.

Un articol de Cristina Enescu Aky|3 decembrie 2018

Printre invitații a căror faimă a precedat cu mult timp prezentarea spectacolului Elvira/ Elvire Jouvet 40 la Interferențe s-a numărat Piccolo Teatro di Milano. Primul teatru permanent din Italia, Piccolo Teatro di Milano există din 1947 și i-a avut printre fondatori pe impresarul teatral Paolo Grassi și actorul și regizorul Giorgio Strehler. Este membru fondator al Uniunii Teatrelor din Europa (al cărei președinte actual este Tompa Gabor, directorul Interferențelor și al Teaturlui Maghiar din Cluj), fiind apreciat drept unul dintre cele mai importante teatre europene.

Ceea ce și-au dorit fondatorii Piccolo Teatro di Milano a fost un teatru anti-elitist, care să vorbească pe limba tuturor despre problemele esențiale ale omului. Spectacolul creat de actorul și regizorul Toni Servillo după cartea Molière et la Comédie classique de Louis Jouvet (celebru actor, regizor și director de teatru francez din prima jumătate a secolului XX) exact acest lucru reușește să îl facă, suprapunând peste contextul concret (lecțiile de teatru) o discuție pasionată despre esența teatrului, autenticitatea spiritului, măștile fiecărui om în societate și față de sine însuși.

Toni Servillo îl joacă pe Profesor, Jouvet însuși. Ca actor, el a devenit cunoscut publicului internațional din filmele La grande bellezza (care a câștigat Oscarul, un Golden Globe și un BAFTA pentru cel mai bun film străin în 2013) și Gomorrah și Il Divo (filme pentru care, în 2008, Servillo a primit de două ori premiul Premiul european pentru cel mai bun actor). Are la activ multe premii și nominalizări pentru cel mai bun actor, dar a semnat și regia mai multor spectacole de teatru și de operă.

Elvira/ Elvire Jouvet 40 se bazează pe cele șapte lecții de teatru pe care marele actor Louis Juvet le-a ținut în timpul ocupației naziste la Conservatorul național de artă dramatică din Paris pentru pupila sa preferată, actrița Claudia, pe baza unui personaj și a unei scene celebre dar (după cum arată spectacolul lui Servillo) prea puțin înțelese: e vorba de Don Giovanni-ul lui Moliere, în mod particular de scena în care dona Elvira, iubita abandonată și inițial orbită de furie a lui Don Giovanni, vine din nou la acesta într-o stare complet diferită: nu doar că l-a iertat și că s-a eliberat de obsesiva și păcătoasa pasiune ce o legase de el, dar vine să îl implore (cu o iubire angelică, purificată) să își schimbe viața păcătoasă și astfel să își salveze sufletul de la pierzanie.

Pe scena solitară a unui teatru, profesorul și eleva lucrează intens, în straturi tot mai adânci, la această scenă clasică de-a lungul unei jumătăți de an. Profesorul o ghidează pe Claudia (Petra Valentini) pas cu pas spre a face cu interpretarea Elvirei ceea ce se spune că Michelangelo ar fi afirmat despre munca sculptării lui David din blocul de marmură: ”E simplu. Doar am începărtat tot ceea ce nu este David.” Apropierea profesorului împreună Claudia de adevărul și esența profundă a Elvirei și a vizitei ei este un vârtej de suflet pus pe tavă, angoase sfâșietoare și multă luptă cu omul din actor și cu actorul din omul Claudia.

Maestrul: ”Caută străzi noi, voci noi, noi puncte de plecare.”

Spectacolul este în primul rând o radiografie pe viu al parcursului evolutiv pe care îl urmează actorul în încercarea de a găsi acea interpretare care e simultan foarte personală și obiectivă, pasională și detașată, copleșitor de emoționantă și totodată lipsită de teatralitate. Însă dilemele cu care se confruntă studenta și profesorul rezonează atât în oamenii de teatru cât și în publicul spectator: ce este autenticitatea, cum știi când ai atins-o și când ai pierdut-o? Care este doza optimă de personalitate a actorului și totodată de depersonalizare care poate crea alchimia magică a unei interpretări care trece scena și atinge sufletele spectatorilor? Cât e mască și cât adevăr în imaginea pe care ne-o creăm fiecare în fața celorlalți? Oare nu jucăm fiecare dintre noi, adesea, un rol chiar și în fața propriei noastre persoane? De câte ori trădează corpul nostru rolul pe care am ales să ni-l construim? Ce e vulnerabilitatea, și ce e puterea interioară care ne duce mai departe când nu mai avem resurse?

Este impresionantă capacitatea celor doi actori de a crea pe scenă ceea ce, de fapt, se întâmplă numai în intimitatea sigură a sălii de repetiții, simplitatea și totodată coerența cu care profesorul explică studentei, sau capacitatea Petrei Valentini de a interpreta iar și iar aceeași scenă însă altfel, într-un crescendo al intensității, limpezimii și autenticității interpretării. Iar intimitatea care se creează cu publicul, devenit adesea partener de dialog interior, este emoționantă.

”Inteligența teatrului e despre a simți, nu despre a înțelege.”

După multe momente intense și adesea de umor al unor mici gesturi și priviri, finalul spectacolului este jucat exclusiv de Istorie, cea reală și dramatică: scena rămâne goală și întunecată, fiind proiectat doar textul care povestește că, după cele șase luni de repetiții ale profesorului cu Claudia din fatidicul an 1940, ea este deconspirată ca evreică și este forțată să părăsească producția la care lucrase atât de intens. Istoria, adesea tragică, poate are ultimul cuvânt asupra vieții fizice, însă în viața teatrului, a artei și a sufletului rămâne imensa, invincibila victorie a acelui moment de revelație când omul, artistul, reușește să se piardă pe sine tocmai pentru a se regăsi, în cuvintele lui Toni Servillo.

”Unii actori nu interpretează rolul, ci se interpretează pe ei înșiși în rol”

Elvira/ Elvire Jouvet 40 s-a încadrat perfect în tema acestei ediții a Festivalului Interferențe, Războiul, nu doar prin prisma unei povești despre cum realitatea absurdă afectează viața oamenilor și arta, dar și din perspectiva conturării luptelor interioare (uneori devastatoare, alteori cu rezultate sublime) ale actorului, ale profesorului, ale omului consumat de o mare pasiune sau suferință (care, uneori, pot fi același lucru). Dincolo de un spectacol pe cât de simplu pus în scenă, pe atât de impresionant și puternic, și o producție care cu siguranță nu a dezmințit celebritatea Piccolo Teatro di Milano, spectacolul regizat și jucat de Toni Servillo alături de Petra Valentini rămâne o experiență teatrală și umană pe care te simți privilegiat să o fi trăit. E genul de spectacol despre care a spune simplist că ți-a plăcut ar fi o nedreptate, și care schimbă ceva în interiorul omului-spectator, îi lasă câteva întrebări încinse și deschide ușa unui dialog interior poate în premieră.

Foto credit: 1 – Piccolo Teatro di Milano. 2,3 – Interferențe/Biro Istvan



14
/02
/21

Biografiile au întotdeauna enigmele lor. Când sunt privite prin prisma amintirii, celebre sau anonime, ființele umane nu se dezvăluie niciodată întru totul. Ion Andreescu, pictorul care a împărțit aceeași epocă cu Mihai Eminescu, este unul dintre exemple. Creator important, el rămâne totuși un necunoscut pentru posteritate.

12
/02
/21

Un anumit fel de armonie în societate, cosmopolitism, dar și un cert tradiționalism. Deschidere față de nou, dar nu una care să alunge tihna ce domnește într-un oraș ce respiră într-un ritm al lui. Muzică și culoare – ele au fost întotdeauna ale Vienei, spațiu asociat pe veci cu spiritul european.

12
/02
/21

Expoziția „Povești de iubire”, dedicată îndrăgostiților și tuturor romanticilor, va fi deschisă între 12-28 februarie în zona Peek and Cloppenburg (etaj 1) și îi va purta pe vizitatori într-o călătorie în istoria intimă a României. Tot aici, curioșii vor avea ocazia să-și facă fotografii la un panou stilizat cu expresia „Te iubesc” scrisă în peste 100 […]

11
/02
/21

Spectacolul „Tiadora”, o monodramă cu Eliza Noemi Judeu, în regia lui Sorin Militaru, se va juca la Teatrul Municipal Bacovia din Bacău în zilele de 12 și 14 februarie 2021, de la ora 18.

11
/02
/21

Abonații TNRS – Scena Digitală vizionează gratuit spectacolul „Idiotul”, regia Andriy Zholdak, în luna februarie. Cadoul lunii comemorează 140 de ani de la moartea cunoscutului scriitor rus Feodor M. Dostoievski și este disponibil gratuit posesorilor de abonamente pe platforma TNRS – Scena Digitală, indiferent de forma de abonament aleasă (1 lună, 3 luni, 6 luni sau 12 luni). Spectacolul îl are în distribuție pe Constantin Chiriac, în rolul lui Rogojin, și este disponibil în limba rusă, cu subtitrare în limbile română și engleză.

11
/02
/21

Return to Live Music. No limits, just hope ! jmEvents, organizatorul Festivalului Internațional EUROPAfest anunță mutarea evenimentului din luna mai, când se derula în mod tradițional în perioada 16-24 iulie. “Return to Live Music. No limits, just hope !” este sloganul ales de organizatorii EUROPAfest pentru 2021.

11
/02
/21

Nu tot timpul lucrările de artă stau cuminți, pe pereții muzeelor și în spațiile de expunere special gândite, așteptând publicul avizat să le facă o vizită. Câteodată arta iese în stradă, face gălăgie și trage de mânecă bicicliștii, curierii și trecătorii grăbiți. Cam de acest fel sunt lucrările expuse la micuța galerie neconvențională Celula de artă, din B-dul Carol nr. 53, care a pregătit în luna februarie doua expoziții care întorc privirile.

11
/02
/21

„Les traducteurs” (2019), în regia lui Régis Roinsard, a intrat în cinematografele de la noi din 5 februarie, distribuit de Independența Film. Un lungmetraj captivant, care țese o adevărată enigmă în jurul unui bestseller, fentându-și spectatorul la fiecare pas.

10
/02
/21

Teatrul Dramatic „Fani Tardini” anunță premiera spectacolului VÂNZĂTORII AMBULANȚI, de Murray Schisgal, regizat de Ciprian Brașoveanu. Spectacolul, produs în perioada decembrie 2020 – februarie 2021, va avea premiera pe 13 și 14 februarie 2021, sâmbătă și duminică, la ora 19:00, în Sala Mare a Dramaticului. Toate biletele au fost epuizate în câteva ore de la punerea lor în vânzare.

10
/02
/21

Polirom deschide anul 2021 cu o ofertă bogată de literatură română contemporană, una dintre principalele sale misiuni editoriale, marcată prin lansarea colecției „Ego. Proză” în anul 2004 și continuată de colecții prestigioase și serii de autor dedicate cîtorva dintre numele de prim rang ale literaturii autohtone.

10
/02
/21

Luni, 8 februarie, de la ora 18:00, pe pagina de Facebook a Festivalului Internațional Film O'Clock a putut fi urmărită conferința de presă care a anunțat selecția oficială de scurtmetraje din competiția festivalului. Cele 15 titluri au fost prezentate de Mirona Radu, fondator și director de festival, delegat pentru România, Ioanna Kryona, delegat pentru Grecia, Andrew Mohsen, delegat pentru Egipt și au fost urmate de o discuție cu criticul de film Cristi Mărculescu.

10
/02
/21

Pe 9 februarie 2021, Programul Național Cantus Mundi România a lansat proiectul digital „Școala de mediu Cantus Mundi”, alături de Teodora Iacob - jurnalist, activist de mediu și fondatorul Asociației „Nature Talks”. Proiectul este dedicat comunității active de peste 60.000 de copii și tineri a Cantus Mundi, dar va fi accesibil tuturor celor interesați să se acomodeze cu informații generice despre mediu și ecologie.

10
/02
/21

Cea de-a șasea ediție a Festivalului MOZART se încheie sâmbătă, 13 februarie 2021, de la ora 18.30, cu binecunoscuta operă bufă „Nunta lui Figaro” de W.A. Mozart. Libretul a fost scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat de comedia lui Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera operei a avut loc la 1 mai 1786, la Burgtheater din Viena, cu Mozart însuşi ca dirijor. „Nunta lui Figaro” s-a reluat un an mai târziu, la Praga, unde s-a bucurat de un triumf răsunător.