INTERVIU Un interviu despre programul Festivalului Filmului Francez (1-12 iunie), cu cei doi selecţioneri din acest an, Victor Benderra şi Ioana Florescu.
Un articol de Ionuţ Mareş|1 iunie 2022
Festivalul Filmului Francez în România sărbătorește anul acesta cea de-a 26-a ediție. Între 1 și 12 iunie, la București şi în alte 10 oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Târgu Mureș – cinefilii sunt invitați la întâlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze. Peste 100 de proiecţii de film se vor desfăşura anul acesta în cinematografe, în spaţii culturale alternative, dar şi în aer liber
Această ediție a festivalului este plasată sub semnul privirii, al explorării şi al empatiei, prin deviza „ochii noștri larg deschiși”.
Am stat de vorbă despre program şi surprizele din acest an cu selecționerii festivalului, Victor Benderra și Ioana Florescu.
Ionuţ Mareş: Cum ați stabilit secțiunea Panorama, dat fiind faptul ca cinematografia franceză este una foarte bogată și diversă și, prin urmare, oferta e mare?
Victor Benderra: Secțiunea Panorama este o secțiune foarte așteptată de cei care frecventează cu regularitate Festivalul Filmului Francez. Au fost alegeri evidente, și anume filme care s-au bucurat de mult succes în Franța, care ne-au plăcut și care au găsit un distribuitor în România. Mă gândesc la L’Evénément/Evenimentul, de Audrey Diwan, Enquête sur un scandale d’Etat/Ancheta unui scandal de stat, de Thierry de Peretti, Les Passagers de la nuit/Pasagerii nopții, de Mikhaël Hers. În rest, am privilegiat operele unor mari regizori, Bruno Dumont cu France, Alain Guiraudie cu Viens je t’emmene/ Eroul nimănui și Xavier Beauvois cu Albatros.
Ioana Florescu: Fie că vrem sau nu să recunoaștem, selecția acestei secțiuni este condiționată de momentul în care are loc Festivalul Filmului Francez în calendarul festivalier anual. Regizorii consacrați își prezintă filmele în premieră la festivaluri mari, desigur, iar ca să aducem cele mai recente titluri, noi putem lua în considerare filmele de la Festivalul de Film de la Veneția de anul trecut, cum este cazul filmului L’Evénément/Evenimentul de Audrey Diwan și de la Festivalul de Film de la Berlin de anul acesta (ceea ce am și făcut, avem în selecție Viens je t’emmene/ Eroul nimănui și Les Passagers de la nuit/Pasagerii nopții). Însă știam de la început că nu vom putea obține drepturile pentru a arăta filme de la Cannes 2022, având în vedere că festivalul s-a terminat cu puține zile înainte ca al nostru să înceapă. Și totuși, am avut o surpriză, reuşind să includem un film de la această ediție a Festivalului de Film de la Cannes: R.M.N. de Cristian Mungiu.
I. M.: Ce leagă între ele filmele din competiţia dedicată tinerelor talente?
V.B.: Pentru competiția tinerilor talente am privilegiat îndrăzneala formală și propunerile de film radicale: Bruno Reidal de Vincent le Port și I Comete/Cometele, de Pascal Tagnati. Entre les vagues, de Anaïs Volpé, este un film cu o energie destul de nebună. Anaïs Volpé se inspiră din punct de vedere estetic din cinematografia independentă americană a anilor 1970. Ea l-a ales ca director de imagine pe Sean Price Williams, care a lucrat cu frații Safdie și Abel Ferrara. Avantajul acestei secțiuni este că permite experimentarea, atât pentru regizorii aflaţi la debut, cât şi pentru spectatori: ne-am gândit că publicul ar dori să fie surprins, poate chiar puțin şocat, atunci când urmărește filmele din competiție.
I.F.: Cred că ce le leagă între ele este și că, tematic, cele mai multe spun povești despre tinerețe. Entre les vagues este despre prietenia între două tinere femei, Bruno Reidal e despre un tânăr asasin, ale cărui victime și potențiale victime sunt tinerii săi colegi, Les amours d’Anais e despre o femeie confuză de 30 și ceva de ani și ne arată cum vârsta la care te lămurești ce vrei să faci cu viața ta (profesională, sentimentală) e tot mai târzie. Dar astea sunt observații pe care le facem cu selecția deja finalizată, uitându-ne la gruparea de filme și gândindu-ne și la ce am văzut și nu a rămas până la urmă în selecție. Cum spune și Victor, aici a primat îndrăzneala stilistică. Acesta a fost criteriul principal și pentru alegerea filmelor din competiția de scurtmetraje.
I.M.: Cum ați decis filmele din secțiunea specială din acest an, dedicată coproducțiilor europene din ultimele decenii și intitulată Privire către Europa?
V.B.: Într-un moment în care Franța deține președinția Consiliului Uniunii Europene, am dorit să concepem o secțiune care să reflecte bogăția cooperării cinematografice europene și istoria acesteia. Am ales câteva capodopere ale cinematografiei franco-europene din anii 1960 încoace, realizate de mari cineaști străini. Ideea inițială a fost de a propune câte o coproducție pentru fiecare deceniu, astfel încât orice spectator care vede întreaga secțiune să aibă o idee bună despre ce a fost și ce mai este în prezent cooperarea cinematografică franco-europeană. Într-adevăr, suntem foarte bucuroși că R.M.N., o coproducție franco-română prezentată la Cannes anul acesta, şi-a găsit locul în această secțiune şi închide acest periplu cinematografic al coproducţiilor cu un titlu extrem de actual.
I. F.: Filmele care și-au făcut loc în selecția finală a acestei secțiuni îndeplinesc două criterii: sunt filme ale unor cineaști europeni pe care îi apreciem foarte tare și sunt, mai exact, filme pe care acești cineaști le-au produs cu sprijin financiar şi contribuţie artistică din partea Franței. Arătăm în cadrul acestei secțiuni Rocco și frații săi de Luchino Visconti, Marea crăpelniță de Marco Ferreri, Possession de Andrzej Zulawski, Breaking the Waves de Lars von Trier, Caché de Michael Haneke.
Cu siguranță nu vrem să fim pedagogi, dar, de asemenea, dacă urmăriți întreaga selecție, vă puteți face o idee despre unele momente cheie din istoria filmului european. Acesta a fost conceptul de la care am pornit, așa cum a spus Victor. Apoi, în timp ce pregăteam festivalul, a început războiul din Ucraina și a fost foarte important pentru noi să arătăm că suntem foarte deranjați și conștienți de acest lucru, așa că am adăugat Olga de Elie Grappe, un film care spune povestea unei gimnaste ucraniene care este nevoită să-și părăsească țara. Și am finalizat selecția acestei secțiuni cu ajutorul Ioanei Dragomirescu (responsabila Cinematografului Elvire Popesco din Bucureşti – n.r.), care, aflând că va fi posibil să proiectăm R.M.N. în România imediat după Festivalul de Film de la Cannes, ne-a atras atenția că e o coproducție franco-europeană importantă.
I.M.: Cum ati reușit sa îl convingeti pe Saïd Ben Saïd să vină la București? Şi explicați, pentru cei care nu știu cine este, de ce este importantă vizita lui în România.
V.B.: Saïd Ben Saïd este invitatul special al secțiunii Privire către Europa. Este cunoscut pentru că a produs operele unora dintre cei mai mari cineaști la scară europeană. A readus la viață autori care nu-și mai puteau finanța filmele în sistemul actual de finanțare (Paul Verhoeven, Brian de Palma). El a produs operele lor profitând de acordurile de coproducție care există în Europa. Saïd Ben Saïd nu a fost greu de convins. Este producător și un mare cinefil. Cunoscând bogăția cinematografiei românești, a acceptat imediat invitația noastră. Este important ca el să fie aici, pentru experiența pe care o are în domeniul coproducțiilor. Într-adevăr, o mare parte din filmele românești sunt coproducții! Sperăm că mulți profesioniști vor participa la master class-ul pe care îl va susține vineri, 3 iunie, la Elvire Popesco.
I.F.: Credem că este interesant nu numai pentru cei care lucrează în domeniul cinematografiei, ci pentru orice cinefil să audă ce are Saïd Ben Saïd de spus, pentru că a produs filme ale unor regizori de foarte mare succes. Vreau să menționez doar câţiva: David Cronenberg, Roman Polanski, Brian De Palma, Nadav Lapid, Philippe Garrel, Walter Hill, Alain Corneau, Kleber Mendonça Filho, André Téchiné și Ira Sachs.
Credem că toți cei care îndrăgesc cinema-ul de artă au câte ceva de aflat din bucătăria unui film de la Saïd Ben Saïd care i-a marcat. Prin urmare, master-class-ul este deschis publicului larg, iar intrarea este gratuită, pe bază de rezervare prin Eventbook.
Mai există însă un punct din program dedicat exclusiv celor care lucrează în domeniul cinematografiei. În cadrul festivalului, în zilele de 8 și 9 iunie, va fi organizată o sesiune de formare dedicată producătorilor consacrați sau debutanți, în parteneriat cu LE LABA. Centru de consultanță specializat în accesarea fondurilor europene în domeniul industriilor culturale și creative, turismului și sportului, LE LABA a fost înfiinţat în 2013. În cadrul acestei formări, producătorii români își vor putea îmbunătăți cunoștințele despre finanțările europene pentru producția cinematografică și audiovizuală și vor putea astfel răspunde concursurilor de proiecte lansate prin programul Creative Europe MEDIA.
I.M.: Mai sunt şi alte surprize în programul pentru publicul larg, în afara proiecţiilor de film?
I.F.: Sâmbătă, 11 iunie, avem un cine-concert de neratat la UnTeatru Open-Air din București. Filmul Coeur fidèle, regizat acum 100 de ani de Jean Epstein, acompaniat de acordeonistul Virgile Goller, va încânta atât cinefilii, cât și melomanii.
