Filmar. O altă faţă a lui Cristian Tudor Popescu
https://www.ziarulmetropolis.ro/filmar-o-alta-fata-a-lui-cristian-tudor-popescu/

CRONICA DE CARTE Proaspăt apărută la editura Polirom, „Filmar”, noua carte a lui Cristian Tudor Popescu, alias CTP, este o colecţie de texte, în majoritate despre cinema, ce reconfirmă un critic de film tăios în verdicte şi un scriitor cu un stil care atrage şi convinge.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 noiembrie 2013

CRONICA DE CARTE. Proaspăt apărută la editura Polirom, „Filmar”, noua carte a lui Cristian Tudor Popescu, alias CTP, este o colecţie de texte, în majoritate despre cinema, ce reconfirmă un critic de film tăios în verdicte şi un scriitor cu un stil care atrage şi convinge.

Cât de des l-aţi văzut pe Cristian Tudor Popescu râzând sau măcar zâmbind? De câte ori l-aţi auzit făcând un laudatio? Aşa e, aproape niciodată. Dar există ceva, dincolo de tenis, care-l face pe CTP să-şi abandoneze masca de gazetar scârbit de politicieni şi de societate, mască ce, în ultimii peste 20 de ani, aproape i s-a lipit de chip. Iar acel ceva cu puteri miraculoase este filmul.

Cristian Tudor Popescu din Filmar, noua sa carte cu articole apărută la Polirom în colecţia „Ego.Publicistică”, devine simpatic chiar şi atunci când, ca cititor cinefil, nu eşti de acord cu el. Şi nu sunt puţine ocaziile când poţi găsi judecăţi care intrigă, în acest volum cu zeci de articole despre cinema, dar şi despre adevărate secvenţe de existenţă decupate ca într-un scenariu.

Numai că, în mod misterios, reuşeşte să convingă, cel puţin la momentul lecturii. Şi asta se datorează, cred, stilului inconfundabil, amestec de limbaj gazetăresc de opinie şi literatură condensată – plastic, direct şi tăios ca lama unui cuţit. Dar şi unei capacităţi unice de a distinge esenţele şi de a le scoate la suprafaţă, acolo unde cei mai mulţi comentatori de cinema se afundă în detalii, divagări inutile şi cuvinte sterpe.

Deşi aparent extrem de diverse – de la cronici despre filme străine şi româneşti şi comentarii despre evenimente cinematografice recente (gale, premii), la portrete şi felii de viaţă transpuse în proză – textele comunică fertil şi alcătuiesc un volum unitar, uşor de citit şi pe alocuri memorabil.

filmar

Coperta volumului „Filmar“, Editura Polirom

Este greu de uitat, de pildă, textul „Să frângi zborul floricelei către epiglota Ginelei”, în care observaţiile despre vizionarea, la mall, a filmului „Melancholia” al lui Lars von Trier sunt concurate de sarcasmul din descrierea făcută „Ginelei, Petronelei şi Manuelei”, vecinele sale de rând consumatoare de „păpuşoi prăjit”.

Deşi comentariile despre filme sunt departe de academism şi se menţin într-un subiectivism pe care numai marile semnături şi-l pot permite fără a cădea în ridicol, CTP îmbină privirea de cinefil exersat cu observaţiile de critic lucid şi cu stil, capabil deopotrivă de a arunca în derizoriu unele filme, dar şi de a încadra altele pe orbita valorii absolute.

Citiţi şi: Tudor Caranfil – rateurile unui critic de cursă lungă

Multe din texte, aşa cum sunt, de exemplu, cele despre „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism” („Dry Cinema”), „Marţi, după Crăciun” („Bucătăria spaţială”), „A fost sau n-a fost?” („A fost sau n-a fost? Este!”) sau „Rocker” („Drock”), pot primi titlul de cele mai bune cronici la filmele româneşti menţionate.

Iar cea mai pregnantă declaraţie de dragoste pe care CTP o face filmului şi care ar fi putut sta ca motto al cărţii este următorul fragment, inclus la sfârşitul eseului „Parfum de om”: „Cea mai teribilă insultă care mi-a fost aruncată vreodată îi aparţine cineastului Cristi Puiu şi sună aşa: C.T. Popescu nu iubeşte cinematograful. Aş fi rămas cu totul indiferent dacă ar fi spus că nu iubesc viaţa”.

INFO

Editura Polirom

Filmar, de Cristian Tudor Popescu

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,

este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran



18
/11
/20

Miercuri, 18 noiembrie, ora 19.30 vă invităm să vizionați lansarea romanului Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu de Boualem Sansal, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“, traducere din franceză semnată de Mădălina Ghiu. O distopie virulentă, luxuriantă, lumea ei semănând din ce în ce mai mult cu a noastră, noul roman al lui Boualem Sansal avertizează asupra proliferării extremismului religios în zonele fragile ale societății actuale.

13
/11
/20

Nadia Terranova este un nume nou din librăriile din România. Publicată pentru prima dată în limba română, scriitoarea se alătură autoarelor din Italia publicate la noi, dintre care cea mai citită rămâne Elena Ferrante, fenomenul ultimilor ani.

13
/11
/20

Luni, 16 noiembrie, începând cu ora 18.00, va avea loc live, pe pagina de Facebook a Institutului Francez, o masă rotundă, cu ocazia lansării celor două numere ale revistei Secolul 21, consacrate lui George Banu.

11
/11
/20

Autobiografia actriței Maia Morgenstern, „Nu sunt eu”, a apărut la Editura Litera și le oferă cititorilor o incursiune fascinantă în viața uneia dintre cele mai iubite artiste din România.

10
/11
/20

„O scurtă eternitate”, cel mai recent volum semnat de Pascal Bruckner, este o filosofie a longevității bazată nu pe resemnare, ci pe curaj. O reinventare spectaculoasă a modului nostru de viață.

06
/11
/20

„Bine ai venit în America!” de Linda Boström Knausgård, „Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină” de Fang Fang și „Zâmbește” de Roddy Doyle sunt trei dintre cărțile pe care vi le recomandăm în această lună. Două romane a căror acțiune are pe fundal orașul Napoli completează lista.