CRONICĂ DE FILM După succesul uriaş cu „La La Land”, tânărul regizor american Damien Chazelle (33 de ani) revine cu un film mai puţin exuberant dar mai matur, „First Man” („Primul om pe Lună”), în care Ryan Gosling îl joacă pe celebrul astronaut Neil Armstrong.
Un articol de Ionuţ Mareş|25 octombrie 2018
După 10 minute de trailere la cele mai stupide filme pe care le vor lansa studiourile hollywoodiene în mall-urile din lumea întreagă în perioada următoare, „First Man” (2018), cu al său stil vizual și narativ relativ sobru, a venit ca o salvare.
Iar proiecția a fost ca una privată – singur într-o sală medie de multiplex.
Pare că nu e greu să te faci remarcat la Hollywood ca meseriaș într-ale regiei: nivelul la care au ajuns producțiile de duzină ale marilor case de producție este într-atât de jos, încât orice film cu o minimă ambiție artistică poate trece drept capodoperă.
Asta nu înseamnă că acest al patrulea lungmetraj al lui Damien Chazelle este un mare film. „First Man” confirmă, în primul rând, talentul cert al acestui nou star din lumea restrânsă a regizorilor cu ambiții de autor de la Hollywood.
Altfel, structura sa dramaturgică este una cât se poate de previzibilă pentru un biopic. Ca în manualul de scenaristică, planul profesional se îmbină neapărat cu cel personal, pentru o mai ușoară atragere a publicului în povestea primului om care a călcat pe Lună, urmărit în momente esențiale pe parcursul a aproape 10 ani, totul culminând cu aselenizarea.
La acest capitol, tot ce trebuia bifat este bifat, și în special în ce privește psihologia protagonistului: traseul personajului Neil Armstrong de la un simplu pilot la un cosmonaut intrat în legendă se explică și prin încercarea de a depăși trauma morții fetiței sale, a cărei imagine îi revine mereu în minte, chiar şi în episodul glorios al mersului pe Lună.
Iar montajul alternează momentele, mai ofertante, când Neil Armstrong se pregătește pentru misiunea NASA care va intra în istorie cu momentele, mai convenționale, din sânul familiei, redate inclusiv prin câteva flashbackuri.
Deși Ryan Gosling construiește un personaj cu emoții destul de greu de pătruns, filmul nu scapă tentației de a oferi motivații psihologice la fiecare pas, în timp ce camera de filmat se ține mereu aproape de chipurile personajelor, pentru a le înregistra și cea mai mică reacție.
Energia filmului vine și din această tensiune care apare între cadrele strânse și respirația largă a scenelor din spațiu.
Narațiunea are totuși o binevenită reținere (în ciuda unor secvențe stridente), și aici se vede amprenta lui Josh Singer, cel care a contribuit la scenariile și pentru „Spotlight” (2015), de Tom McCarthy, și „The Post” (2017), de Steven Spielberg.
Și stilistic „First Man” etalează o austeritate lăudabilă, deși în convenția unui film, totuși, mainstream, din lunga tradiție a biografiilor de personalități care au scris istoria Americii.
La fel ca în precedentele sale două titluri, „Whiplash” și „La La Land”, Damien Chazelle își demonstrează și aici plăcerea de a insista pe momente menite a arăta ambiția și eforturile, inclusiv fizice, ale protagonistului, precum și specificul pasiunii sale – zborurile spaţiale, cu toată tehnologia încă nefinisată pe care o presupuneau acestea.
De aici și atenția pe detaliile ascensiunii lui Neil Armstrog, de la primele zboruri și pregătirile pentru misiunea Apolo 11 și până la aterizarea pe Lună, redată într-o maiestuoasă secvență încărcată deopotrivă de mister și emoție, demne de acest moment ajuns în conștiința întregii lumi.
„First Man” („Primul om pe Lună”) a intrat în cinematografe la 12 octombrie, fiind distribuit de Ro Image 2000.
