FITS 2019. „Of Man and Beast”: prin dans, despre frământările și emoțiile masculinității
https://www.ziarulmetropolis.ro/fits-2019-of-man-and-beast-prin-dans-despre-framantarile-si-emotiile-masculinitatii/

Unul dintre cele mai puternice spectacolele de dans în aer liber de la Festivalul Internaţional de la Sibiu a fost, anul acesta, cel al Company Chameleon, care a vorbit prin mişcare şi muzică despre un subiect puţin popular dar necesar: psihicul şi emoţiile masculinităţii.

Un articol de Cristina Enescu|21 Iunie 2019

Company Chameleon din Manchester s-a născută din întâlnirea a doi tineri dansatori la mijlocul anilor 1990, care apoi au studiat, au călătorit și au lucrat împreună în diferite companii de dans din toată lumea. Cumva nimic nou până aici, dar ceea ce e special la această companie, pe lângă abordarea stilistică specifică față de dans (îmbinând forța cu frumusețea și vulnerabilitatea și un mod de a crea prin mișcare semnificații care ating o coardă sensibilă în public), este abordarea generoasă, ofertantă față de misiunea socială a dansului, și modul în care acești dansatori își folosesc profesia și pasiunea pentru a schimba ceva în bine cu adevărat. O dovadă în acest sens este efortul lor de a susține spectacole atât în săli de teatru cât și în aer liber, pe stradă, nu doar pentru publicul clasic al spectacolelor de dans ci și pentru toți ceilalți. De asemenea, compania susține workshop-uri în fiecare an cu tineri din toate mediile, anul acesta dezvoltă un proiect prin care aduc dansul în închisori, iar în producțiile lor abordează teme foarte legate de viața reală.

La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu de anul acesta, Company Chameleon a revenit cu două spectacole de dans în aer liber, „Of Man and Beast” și „Amaranthine”.

„Of Man and Beast” prezintă cinci bărbați și dinamicile de putere dintre ei dar și dinăuntrul și dimprejurul lor, și o gamă largă de emoții, experiențe personale și frământări. Da, bărbații trăiesc și ei astfel de lucruri – se numește sănătate sau echilibru mental și emoțional, dacă vreți. Cumva, spectacolul este o poveste prin dans despre eforturile bărbaților de a fi simultan așa cum le cere societatea să fie, dar și așa cum sunt și se simt cu adevărat în interior, conform experiențelor personale și a emoțiilor lor, ceea ce e o situație pe care mulți bărbați nu cred că o pot echilibra datorită imaginii sociale rigide asupra a ceea ce este masculinitatea adevărată, puternică în ziua de azi. Spectacolul are o coregrafie expresivă, emoțională, cu situații de bullying, furie, emoții profunde care ies la suprafață prin mișcare, și reușește să atingă publicul de ambe sexe în modalități adesea surprinzătoare.

Am vorbit despre mesajul acestui spectacol și despre reacțiile pe care le stârnește cu Anthony Missen, co-fondatorul companiei și coregraful acestei producții.

Cum a fost experiența de a aduce un spectacol inițial creat pentru o sală de teatru într-un mediu în aer liber (căci acum trei ani Company Chameleon a adus la Festivalul de la Sibiu o versiune de interior a producției)? Cum a schimbat asta spectacolul și conexiunea cu publicul?

Tema acestui spectacol e una foarte importantă, care trebuie să fie discutată și împărtășită cu oamenii, e vorba de tema sănătății mentale și emoționale a bărbaților. Publicul stradal nu este cu nimic mai puțin complex sau inteligent, creatorii spectacolelor în aer liber nu au de ce să coboare nivelul producțiilor de stradă. Uneori există această tendință periculoasă, de a face spectacole în aer liber cumva populiste și ușurele. Astfel de spectacole își au rostul lor, desigur, mai ales la festivalurile cu finanțare publică, dar cred că a aduce în fața publicului în aer liber spectacole pe care nu le-ar vedea de regulă acolo e de asemenea important.

„Of Man and Beast” are multe momente de frumusețe, delicatețe, iar asta fără jenă, și totodată e un spectacol complex și solicitant din punct de vedere fizic și coregrafic. Dar credem că e foarte important să stimulăm discuții și dialog  în jurul unor idei precum acestea, ce înseamnă să fii bărbat azi, ce fațete ale lor se simt obligați să arate sau să ascundă bărbații, cum ne putem confrunta cu ceea ce ne frământă?

În viața mea au existat mulți bărbați care și-au luat viața sau au suferit de diferite probleme de sănătate mentală. E multă bravadă la bărbați, adesea, și cu siguranță există așteptarea ca ei să aibă anumite tipuri de comportament. Sunt multe lucruri pe care bărbații nu se simt confortabil să le împărtășească în public, și pe care le țin doar pentru ei, inclusiv chestii de genul „Ah trebuie să mergi la medic? (adică „ai o problemă?” – Nu, deloc!”. Așadar, pentru mine a fost important să spun prin acest spectacol „da, ni se întâmplă lucruri de genul acesta și nouă, bărbaților, nu e nimic nou sau rușinos în asta”. Bărbații sunt capabili să genereze războaie și să lupte, dar de fapt ascundem foarte multe lucruri în interiorul nostru, despre care ar trebui să putem purta o discuție.

Încă se vorbește foarte puțin despre sănătatea mentală și emoțională a femeilor, copiilor, bătrânilor, despre cea a bărbaților încă și mai puțin.

Absolut. Motivul e pur și simplu faptul că bărbații se simt mult mai inconfortabil să vorbească despre astfel de lucruri, ei încearcă să le facă față pe tăcute. Există multe momente în spectacolul nostru pe care publicul le poate recunoaște la partenerul, iubitul, fratele, tatăl lor. Toți avem momentele noastre mai proaste.

De ce e importantă abordarea subiectului sănătății mentale și emoționale prin artă și dans?

În primul rând pentru că bărbații dețin mare parte din responsabilitatea pentru toate nebuniile care se întâmplă în lume acum. Distrugem lumea puțin câte puțin, cu ochii larg deschiși, pentru că oi deținem puterea. Cred că lumea ar merge destul de diferit dacă ar fi condusă de femei, dar în orice caz, există feminin și masculin în fiecare bărbat și femeie. La bărbați, puterea se manifestă în modalități particulare, dar nu trebuie să fie neapărat așa, există putere în multe lucruri referitor la masculinitate care nu sunt atât de discutate. Abordând acest subiect prin mijloace artistice mai degrabă decât printr-un discurs intelectualist sau scrieri, e mai ușor să simți și să înțelegi ce se întâmplă pe scenă și ce vrem să comunicăm, nu e nevoie de cuvinte pentru asta. De fapt oamenii sunt foarte asemănători unii cu alții, ceea ce am făcut noi aici e ușor de perceput de public pe baza diferitelor lor experiențe și istorii personale.

Of Man and Beast vorbește și despre valoarea vulnerabilității, a onestității, a efortului de a-ți înfrunta proprii demoni ca bărbat, a dansa cu ei și a îi depăși.

Într-adevăr, e și multă pozitivitate în spectacol, uneori dansatorii pur și simplu dansează și se prostesc și se bucură de asta, așa cum fac băieții de multe ori. Am crescut cu tipi care au făcut o grămadă de tâmpenii, inclusiv au ajuns în închisoare, dar care au văzut unele din spectacolele mele și au fost realmente mișcați – fără să fie genul de oameni pe care îi emoționează ceva prea ușor, dar ceva din dansul nostru i-a făcut să înțeleagă și să se conecteze.

Îți amintești ceva reacții speciale de la un bărbat respectiv o femeie după acest spectacol?

De exemplu, o femeie care a venit la spectacol cu soțul ei ne-a scris ulterior să ne spună că în acea seară, după spectacol, au stat și au vorbit cum rareori o făcuseră, iar soțul ei i-a spus lucruri importante despre el pe care nu i le spusese niciodată în lunga lor relație. Ne-a mulțumit pentru că, prin spectacolul nostru, am fost catalizatorii acelei experiențe pentru ea și familia ei.

Sau a fost reacția unui tip plin de tatuaje, cu o pungă de chips-uri, o țigară și o bere, care ne-a spus „n-am prea înțeles despre ce a fost vorba, dar a fost fantastic”. A venit la fiecare dintre noi, ne-a strâns mâna și ne-a mulțumit, ceea ce nu e ceva ce fac de regulă mulți bărbați. Era genul de tip care nu ar merge niciodată la un spectacol și care crede că așa ceva nu e pentru el.

Deși aparent nu a înțeles nimic, a fost totuși mișcat.

Exact asta e, nu trebuie să înțelegi un spectacol cu mintea ci cu ființa ta, cu inima. Asta e frumusețea, toți suntem la fel, știi? Avem cu toții capacitatea de a ne înțelege unii pe alții.

*

Of Man and Beast

Coregrafia: Anthony Missen
Cu: Kevin Edward Turner, Theo Fapohunda, Lee Clayden, Thomasin Gulgec, David Colley

http://www.sibfest.ro/evenimente-2019/barbati-la-puterea-a-cincea

https://www.companychameleon.com/



14
/05
/14

Diana Mihailopol a fost recompensată cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic, pentru Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel. Ea a semnat dramatizarea radiofonică şi regia artistică pentru această producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune, premiată la gala desfășurată la sfârșitul lunii aprilie.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

30
/04
/14

Gabriel Coveșeanu a absolvit Facultatea de Teatru la UNATC, în 1996. Apoi s-a supus unui test: va fi în stare să facă altceva, în afară de actorie, în vremuri nesigure pentru artă? După ce a absolvit un master, la ASE, cu note mari, concluzia fericită a fost „Da“. Și totuși, soarta a făcut ca el să rămână în profesia pe care și-a ales-o cu inima, nu cu rațiunea.

26
/04
/14

Este actriţă la Teatrul „Constantin Tănase” şi profesor de actorie la Universitatea Hyperion. A absolvit două facultăţi, a publicat trei cărţi de bucate şi este la a doua soacră. Adriana Trandafir, care împlinește 58 de ani pe 26 aprilie, vorbește despre oamenii și locurile care i-au influenţat viaţa.

22
/04
/14

Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu a intrat în jocul propus de Ziarul Metropolis şi a alcătuit alfabetul propriei vieţi. Pornind de la fiecare literă din alfabet, el a ales cuvintele cheie care definesc cele mai importante momente din viaţa lui.

11
/04
/14

Actorul Florin Zamfirescu împlineşte 65 de ani, pe 12 aprilie. E un moment în care îşi priveşte viitorul în ochi şi se vede jucând. Se vede chiar şi însurat, cu o doctoriţă. Şi se mai gândeşte şi la sănătate, şi la roluri, şi la cei 42 de ani în teatru, ca actor şi ca profesor.

09
/04
/14

De la New York la Reghin, de la Sankt Petersburg la Tecuci și Lisabona. Horia Mihail e un pianist călător, gurmand și curios, care n-ar spune nu nici unui loc de pe lume. Zilele astea se află într-un turneu al cărui nume îi vine mănușă: „Pianul călător”.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”

13
/02
/14

Care e diferența între muzica vie și cea pe care o auzim la radiourile comerciale? Ce înseamnă jazz a cappella și cum s-au lansat Sarmalele Reci ,,ca în brânză”, acum aproape 20 de ani? Povestește Zoltán András, fondatorul grupului Jazzappella.

Page 28 of 34« First...1020...2627282930...Last »