“Flautul fermecat”, la țeavă de pexal
https://www.ziarulmetropolis.ro/flautul-fermecat-interpretat-la-teava-de-pexal-europeanul-metropolis/

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare şi amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, şi orice am pune după ar strica totul.

Un articol de Dede s (Dan Nicolaie)|12 Iulie 2016

Mereu ultra-pretențioși cu alții – pentru ilustrele noastre persoane avem în continuare toată înțelegerea lumii –  am cerut de la antrenorul echipei naționale să ne interpreteze opera „Flautul fermecat” la un fluier artizanal realizat dintr-o țeavă de pexal. Omul a reușit să scoată câteva sunete interesante, dar putem să-i reproșăm că nu ne-a prezentat fidel opera lui Mozart și ne-a oferit doar o „bătută” tradițională? Ar fi nedrept.

Pentru că tot e sfârșit de săptămână, într-un mic exercițiu, vă propun să vă puneți în pielea personajului și să încercați să executați la grătarul de mici, cu două furculițe de inox, o horă în stilul marilor țambaliști ai acestei țări. Dacă vă iese ceva dați-mi un semnal, vin eu cu muștarul.

Despre meci s-au spus foarte multe, destul de amar am putea rezuma în felul următor: „Franța a fost la meciul de debut pe marginea prăpastie. Știți ce făcea acolo? Se uita de sus la noi!” Cum nimic nu e încă pierdut, mai avem dreptul la câteva zile de mari speranțe.

Menu-ul zilei cu numărul doi conține lucruri interesante, dar marile așteptări le am de la războiul aproape fratricid dintre Elveția și Albania, pe care îl vreau tranșat în stilul „Aprilie spulberat” al lui Ismail Kadare, evident cu toate răzbunările tranșate strict din punct de vedere sportiv. E un multiculturalism în naționala elvețiană de nu se înțelege om cu persoană, nici măcar frații între ei. Pardon, frații Xhaka nici nu au de ce să o facă, sunt pe baricade diferite, unul e albanez (Taulant) iar celălalt e elvețian (Granit). Îmi plac nespus golurile, dar aici merge și un joc cu sumă nulă.

Anglia – Rusia pare a fi afișul unui film de spionaj din perioada războiului rece, dar trebuie să ai extrem de multă imaginație ca să-l vezi pe Rooney în rolul lui James Bond. În schimb Harry Kane se încadrează destul de bine în rolul de lunetist profesionist. Rămâne de văzut dacă „va zbura Kokorin”, altfel, aici semnul pare a fi clar: 1 solist.

Despre Slovacia – Țara Galilor nu sunt multe de spus, orice ai face, primele lucruri care îți vin în minte sunt creasta tip „lamă de topor” a lui Marek Hamsik și freza de samurai a lui Gareth Bale.

Foto: Europeanul Metropolis – facebook, euro 2016

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123