Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare şi amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, şi orice am pune după ar strica totul.
Un articol de Dede s (Dan Nicolaie)|12 iulie 2016
Mereu ultra-pretențioși cu alții – pentru ilustrele noastre persoane avem în continuare toată înțelegerea lumii – am cerut de la antrenorul echipei naționale să ne interpreteze opera „Flautul fermecat” la un fluier artizanal realizat dintr-o țeavă de pexal. Omul a reușit să scoată câteva sunete interesante, dar putem să-i reproșăm că nu ne-a prezentat fidel opera lui Mozart și ne-a oferit doar o „bătută” tradițională? Ar fi nedrept.
Pentru că tot e sfârșit de săptămână, într-un mic exercițiu, vă propun să vă puneți în pielea personajului și să încercați să executați la grătarul de mici, cu două furculițe de inox, o horă în stilul marilor țambaliști ai acestei țări. Dacă vă iese ceva dați-mi un semnal, vin eu cu muștarul.
Despre meci s-au spus foarte multe, destul de amar am putea rezuma în felul următor: „Franța a fost la meciul de debut pe marginea prăpastie. Știți ce făcea acolo? Se uita de sus la noi!” Cum nimic nu e încă pierdut, mai avem dreptul la câteva zile de mari speranțe.
Menu-ul zilei cu numărul doi conține lucruri interesante, dar marile așteptări le am de la războiul aproape fratricid dintre Elveția și Albania, pe care îl vreau tranșat în stilul „Aprilie spulberat” al lui Ismail Kadare, evident cu toate răzbunările tranșate strict din punct de vedere sportiv. E un multiculturalism în naționala elvețiană de nu se înțelege om cu persoană, nici măcar frații între ei. Pardon, frații Xhaka nici nu au de ce să o facă, sunt pe baricade diferite, unul e albanez (Taulant) iar celălalt e elvețian (Granit). Îmi plac nespus golurile, dar aici merge și un joc cu sumă nulă.
Anglia – Rusia pare a fi afișul unui film de spionaj din perioada războiului rece, dar trebuie să ai extrem de multă imaginație ca să-l vezi pe Rooney în rolul lui James Bond. În schimb Harry Kane se încadrează destul de bine în rolul de lunetist profesionist. Rămâne de văzut dacă „va zbura Kokorin”, altfel, aici semnul pare a fi clar: 1 solist.
Despre Slovacia – Țara Galilor nu sunt multe de spus, orice ai face, primele lucruri care îți vin în minte sunt creasta tip „lamă de topor” a lui Marek Hamsik și freza de samurai a lui Gareth Bale.
Foto: Europeanul Metropolis – facebook, euro 2016
