Florian Pittiş – curiozități (esențiale)
https://www.ziarulmetropolis.ro/florian-pittis-curiozitati-esentiale/

Iată, aici, câteva curiozități (esențiale) despre cel alintat Moţu’, omul complex, inegalabil prin generozitate şi naturaleţe, o voce de neuitat care a adunat în ea toate misterele şi sensibilităţile lumii.

• s-a născut la 4 octombrie 1943, la Bucureşti, fiind singurul fiu al unui pilot aviator, Nicolae Pitiş, comandant de escadrilă şi al Anei Pitiş, secretară de şcoală, casnică şi apoi croitoreasă, cea care ”semănând cu Danielle Darieux”, dorise – dar familia nu-i permisese – să devină actriţă.
• numele său de familie a ajuns să fie scris cu doi de „t” dintr-o greșeală a angajatului stării civile, care pur şi simplu a completat eronat certificatul său de naștere.
• la vârsta de 4 ani a debutat în teatru pe scena Teatrului Savoy în spectacolul „Congresul puştilor”
• a frecventat grădiniţa în limba română, dar şi cea de la „Maison des Français”, unde, îmbrăcat fiind în costum popular, înregistrează primul „succes” muzical cu interpretarea „Pe Mureş şi pe Târnave”
  

  Florian Pittiș și Mariana Mihuț

• în clasa a IV-a a pus în scenă actul III din „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale, repartizându-şi rolul cetăţeanului turmentat.
• ca licean la „Gheorghe Lazăr”, se întâlneşte cu neuitatul actor Petre Gheorghiu, în calitate de conducător al cercului dramatic al elevilor – din care mai făceau parte viitori actori, ca Dan Tufaru, Aimee Iacobescu şi alţii.
• în 1956 începe să frecventeze restaurantul „Ceahlăul”, care se afla în colţul străzii pe care locuia, locul unde a ascultat o formaţie care cânta „Rock Around the Clock”, al lui Bill Haley, la acordeon, ţambal şi la nai. A fost momentul în care Florian Pittiș s-a îndrăgostit de muzica rock.
• în 1958, a făcut figuraţie în spectacolul „Omul cu mârţoaga”, la Teatrul Naţional din București.
• a picat examenul de admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti din cauza unor probleme de dicţie…
• intră la Politehnică şi lucrează, concomitent, ca electrician la Teatrul Bulandra, unde va vedea de o sută şi ceva de ori „Cum vă place”, sau „D-ale carnavalului”, perioadă în care învaţă spectacolele pe dinafară, studiind intens arta unor mari actori ca Jules Cazaban, Ştefan Ciubotăraşu, George Mărutză, Clody Berthola şi alţii.
• în același timp ia lecţii de dicţie, îşi corectează rostirea, iar într-un caz de forţă majoră, când un actor lipseşte, Liviu Ciulei îl invită să preia un rol, deja învăţat, din „Cum vă place”.

• se înscrie din nou la examenul de admitere la IATC, intră fără probleme și termină Institutul ca șef de promoție
• este angajat la Televiziunea Română, apoi la Teatrul Bulandra, unde va interpreta numeroase roluri, mai ales în spectacolele lui Liviu Ciulei. Concomitent demarează propriile spectacole de poezie şi muzică, dedicate tinerilor.
• începe să poarte părul lung în anul 1971, moment în care declară că nu are de gând să renunţe la el, chiar dacă în acele vremuri, astfel de rebeli nu erau bine văzuţi.
• în perioada de glorie a divertismentului TV este parte a renumitului trio de neuitat Pittiş – Dan Tufaru – Anda Călugăreanu, sub bagheta lui Alexandru Bocăneţ, -,
• în 1992 întemeiază, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vladi Cnejevici, formaţia Pasărea Colibri

• a asigurat dublajul de voce în seria „Aventurile Ursuleţului de Pluş”, şi în filmul „Marea Aventură a Porcuşorului”, în rolul lui Winnie de Pluş.
• a fost membru şi purtător de cuvânt în Marea Lojă Națională din România
• a tradus în limba română textele unora din cântecele lui Bob Dylan, printre care: „A Hard Rain’s A-Gonna Fall”/”Va veni iar o ploaie grea”, „Death is Not the End”/”Sfârşitul nu-i aici”, sau „Rainy Day Women”/”Toţi suntem puţin luaţi”.
• s-a căsătorit, în martie 1999, cu Niculina Anda, de profesie educatoare.
• a fost membru şi preşedinte al Senatului Clubului Aristocratic al Rapidului, fiind un susţinător declarat al acestei populare echipe de fotbal
• a fost una dintre vocile consacrate ale îndrăgitei emisiuni „Teleenciclopedia”
• a fost un fumător pătimaş de Carpaţi fără filtru
• în 2006, a fost diagnosticat cu o boală gravă, cancer de prostată, care avea să-i macine trupul şi să-i grăbească sfârşitul.
• în noiembrie 2015, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în unanimitate, ca, în amintirea sa, strada Gina Patrichi din zona Aeroportului Băneasa să se numească „Florian Pittiş”.
• Foto: Florian Pittis – facebook