Florin Aioane: „La Teatrul Metropolis, simt că aparțin locului”
https://www.ziarulmetropolis.ro/florin-aioane-la-teatrul-metropolis-simt-ca-apartin-locului/

TINERII ACTORI DE LA TEATRUL METROPOLIS Florin Aioane (22 de ani) este şi el unul dintre actorii care (deja!) dau greutate Teatrului Metropolis. Florin lucrează în grupul tinerilor strânşi în jurul lui Victor Ioan Frunză.

Un articol de Andrei Crăciun|12 februarie 2019

DRUM. Florin Aioane, actor. De unde vine Florin și unde vrea el să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actorul de astăzi?

Florin vine din Botoșani. Acolo s-a născut și a copilărit. Actorul Florin este în plină formare, dar sunt sigur că cea mai importantă influență artistică asupra sa au avut-o anii de liceu și, în principiu, perioada petrecută în trupa de teatru a acestuia, sub îndrumarea prietenei și actriței Lenuș Teodora Moraru. Pe lângă teatru, lui Florin i-a plăcut să joace fotbal, să cânte la câteva instrumente și să facă voluntariat la Crucea Roșie. Din când în când, îl mai întreb și eu unde vrea el să se îndrepte. Când aude întrebarea asta se eschivează destul de elegant și pretinde că i-ar plăcea să-i dea voie și destinului să intervină. Dar în adâncul lui vrea să controleze totul, deși știe că e imposibil.

Ce a însemnat în formarea dumneavoastră lucrul cu maestrul Victor Ioan Frunză?

Cam tot ce presupune pentru un actor în devenire lucrul cu un director de scenă consacrat. Strictețe, disciplină, complexitate și o experiență vastă concretizate în produse artistice.

Dar să lucrați în Teatrul Metropolis?

Teatrul Metropolis este primul teatru profesionist în care am ajuns să lucrez. E un sentiment foarte plăcut să ajungi după câteva spectacole jucate din nou în culise. La Teatrul Metropolis, simt că aparțin locului. Dincolo de asta, toată lumea e preocupată să-și facă meseria, iar pentru mine a fost foarte important să încep să funcționez în acest sistem.

SPECTACOLE. Să mergem și mai departe. În ce spectacole jucați acum? Unde să vină publicul spectator să îl vadă pe Florin, apetitul odată deschis după citirea interviului?

Momentan joc în trei spectacole sub direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, la teatrul Metropolis: „A douăsprezecea noapte”, „Romeo și Julieta” și „Hamlet” de William Shakespeare. În spectacolul de licență „Absinth” de Magda Fertacz, regia Ilinca Anamaria Prisăcariu și în „Medea`s boys”, o adaptare după Euripide realizată de Ionuț Sociu, în regia lui Andrei Măjeri, la teatrul Apollo111.

FILM. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

Când am intrat la facultate eram ferm convins că voi face film. Coincide cumva cu firea mea. Tot timpul am simțit că-mi va fi ușor. Dar, din păcate, nu depinde atât de mult de ce simt și de ce cred eu. Am filmat câteva reclame și am jucat în câteva filme studențești. Sper ca pe viitor să apară mai multe oportunități.

ROMÂNIA. Ce relație are Florin cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României?

Cred că suntem un popor subjugat de frică. Nu știu dacă e vina comunismului sau dacă lucrurile au condus spre asta din alte motive, cert e că de multe ori resimt frică în interacțiunile umane și în decizii și probabil de aici provine și greutatea în a ne asuma propriile acțiuni. Am vrut să plec. De foarte multe ori. Dar mi-am dat seama că există o contradicție între decizia mea și un principiu după care mă ghidez – Să nu fiu pasiv în propria mea viață! -, iar pentru mine sună cumva a pasivitate, a abandon. Cu toate astea simt că lucrurile se vor echilibra. Ușor-ușor, pas cu pas.

IDOLI. Are Florin idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mic?

Primul idol a fost tata. Părea cel mai puternic om de pe pământ. Apoi au urmat supereroii. Nu mă puteam decide care îmi place mai mult. După aceea au apărut oamenii influenți din muzică (Jim Morrison și George Harrison, deși îmi plăceau toți beatleșii), culminând cu actori precum Marlon Brando, Al Pacino, Dustin Hoffman, Alain Delon (asta pentru că mi s-a spus mie cândva că semănăm) și mulți alții.

NOUA GENERAȚIE. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?

Actori există. Trebuiesc susținuți și încurajați. Atâta tot. Vlad Galer, Octavian Voina, Ciprian Chiricheș, Vlad Brumaru, Vlad Lință, Cristiana Luca, Cristina Danu, Horia Fedorca, Răduță Alexandra și mulți alții. Nu mă simt în măsură să dau povețe, dar mi-ar plăcea să închei cu ce mi-a spus mama prima oară după ce i-am spus cât de greu mi se pare să-ți faci loc în domeniul nostru: „Există loc sub soare pentru toată lumea!”.

Când am intrat la facultate eram ferm convins că voi face film. Coincide cumva cu firea mea. Tot timpul am simțit că-mi va fi ușor. Dar, din păcate, nu depinde atât de mult de ce simt și de ce cred eu. Am filmat câteva reclame și am jucat în câteva filme studențești. Sper ca pe viitor să apară mai multe oportunități. (Florin Aioane, actor)



09
/06
/17

„Mă simt jenată când aud laude”, spune actriţa Tora Vasilescu într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, realizat la Cluj-Napoca. Ea va primi Premiul de Excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), la Gala de închidere care va avea loc sâmbătă seară.

08
/06
/17

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.

05
/06
/17

Dramaturgul Saviana Stănescu, născută în România și stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost invitată recent să țină, alături de Matei Vișniec, un workshop de scriere dramatică în cadrul programului POINT New Writing, desfășurat la festCO 2017. Despre întâlnirea sa cu tinerii dramaturgi de la noi, dar și despre cum se scrie teatru azi, în rândurile care urmează...

02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

16
/05
/17

Este unul dintre profesorii fondatori ai şcolii de teatru clujene și a instruit cinci generaţii de absolvenţi ai secţiei române de actorie. Miklós Bács vorbește despre povestea sa de viață și teatru și rolul Faust din spectacolul cu același nume în regia lui Silviu Purcărete, jucat la Teatrul Național ''Radu Stanca'' din Sibiu.

11
/05
/17

Profitând de lansarea în limba română a romanului „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” (ed. Humanitas, 2017), de Care Santos și Francesc Miralles, am provocat-o pe celebra scriitoare catalană la un exercițiu de rememorare a traseului său – de la primul concurs literar câștigat, pe când era elevă, la cum arată o zi obișnuită pentru ea acum, ca autoare a unor cărți traduse în peste 20 de limbi.