Florin Piersic, o Stea pe Aleea Celebrităților
https://www.ziarulmetropolis.ro/florin-piersic-o-stea-pe-aleea-celebritatilor/

Florin Piersic împlineşte azi 86 de ani. S-a născut în iarna anului 1936, într-o zi de 27 ianuarie, undeva, în Bucovina.

Un articol de Monica Andronescu|27 ianuarie 2022

Cea mai mare parte din viață și-a petrecut-o pe scenă sau în fața aparatului de filmat. E unul dintre cei mai iubiți actori români dintotdeauna. A fost și a rămas toată viața întruchiparea șarmului, zâmbetul și eleganța sunt sinonime cu numele lui, Florin Piersic e actorul care a vrăjit generații întregi.

În anul 2011, atunci când Teatrul Metropolis, la inițiativa lui George Ivașcu, a inițiat proiectul „Aleea Celebrităților”, în Piața Timpului din București, o replică a celebrului bulevard Walk of Fame, de la Los Angeles, Florin Piersic a primit prima stea. „Azi nu fac parte dintre maeştri, ci dintre cei care au o stea aici şi una în frunte. Dacă am ajuns în centrul Bucureştiului, înseamnă că cineva acolo sus mă iubeşte. De mii de ori am trecut pe drumul acesta, dar niciodată nu mi-am imaginat că ne vom aduna aici pentru numele meu”, a spus actorul la acel moment, în urmă cu 11 ani, când inaugura, într-o zi de iarnă, Aleea Celebrităților, alături de personalități ale vieții culturale din România și însoțit de aplauzele publicului.

„Valorile româneşti îşi au locul în centrul Capitalei, în centrul atenţiei tuturor celor care trec pe aici, a locuitorilor sau a turiştilor. Sunt mândru că sunt contemporan cu Florin Piersic”, a spus atunci George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, într-un moment emoționant.

Să încerci să rezumi în cuvinte viața lui Florin Piersic e imposibil. Pentru că e el însuși o poveste pe care continuă s-o spună cu fiecare apariție. Încă din adolescență, de când făcea figurație pe scena Operei Naționale din Cluj, Florin Piersic s-a îndrăgostit de teatru iremediabil. Așa că a mers și a dat examen la IATC, unde destinul artistic aveau să i-l marcheze Marietta Sadova și apoi Alexandru Finți. „Viața mea fără teatru ar fi fost fadă”, spunea Florin Piersic. Și de aceea îi este recunoscător propriului destin pentru că i-a permis să-și împlinească menirea. A spus-o adesea, nicio zi în viața lui de actor n-a semănat cu alta. Pentru că toată viața a urât monotonia și a încercat să se ridice deasupra ei. Dacă n-ar fi devenit actor, s-ar fi făcut probabil preot, pentru că provine dintr-o familie de preoți, iar valorile pe care i le-a imprimat, încă din copilărie, i-au rămas repere pentru toată viața. O viață în care lecția cea mai importantă a fost și a rămas lecția fericirii. Și tot în lecția fericirii stă și secretul tinereții lui. Iată ce declara într-un interviu pentru Formula As: „Mi-a plăcut şi-mi place viaţa în mişcare, colorată, originală, neaşteptată, puternică. Dar fără excese. Recunosc, am făcut de multe ori mai multe lucruri deodată şi n-am trăit niciodată cu încetinitorul! Mor de râs când mulţi îmi spun că m-am păstrat mereu tânăr, de parcă aş fi un produs la conservă, cu termen de expirare. Ca să-l citez pe un favorit al meu, excepţional scriitor, minunat om, Geo Bogza, <<Tine­re­ţea este o noţiune, biologia, un adevăr. Ele împreună dau dimensiunea existenţei>>.”

Azi, când împlinește 86 de ani, vă propunem un joc. Florin Piersic în 5 gânduri care ar putea defini o existență… pe scenă și în viață. Florin Piersic între lumini și umbre. Florin Piersic între tristeți și bucurii. Florin Piersic între trecut și viitor.

Despre public și despre distanțe

„Publicul de azi este diferit de cel de acum douăzeci, treizeci, patruzeci de ani. Oamenii s-au schimbat. S-au petrecut mutaţii care le-au pervertit gustul pentru frumos. Dar ceea ce îmi pare trist, cu adevărat, este dezinteresul tineretului faţă de teatru, faţă de spectacolul de calitate, în general. Tinerii preferă acum manifestările mai zgomotoase, uşurele, în care valoarea e subsumată distracţiei. Din păcate, noi nu putem aştepta, biologic, maturizarea lor, trecerea lor prin nişte experienţe care să faciliteze acel dorit dialog dintre actor şi spectator. Tinerii sunt acum cocoşaţi peste telefoanele lor mobile, prin care <discută> cu lumea, pierduţi în semnificaţii prescurtate, trunchiate. Este foarte greu să le iei din mâini tastatura calculatorului sau telefonul şi să-i faci să înţeleagă că adevărata relaţie omenească nu se poate închega virtual, la distanţă.” (Formula As)

Despre realizări…

„Cea mai mare realizare? Nu am avut nicio mare realizare. Am avut roluri pe care le-am iubit foarte tare.”

Despre succes și drumul spre el…

„Scena şi filmul sunt scări spre glorie, dar, până să ajungi la urcatul lor, trebuie să parcurgi cărări de munte, drumuri dificile. Nimeni nu-ţi întinde, în palmă, succesul, îmbiindu-te să-ţi iei din el cât doreşti.”

Despre pasiune și talent…

„Nu există o reţetă anume sau un manual prin care să ţi se ofere ajutor în realizarea ta ca artist şi ca om. Fiecare îşi scrie această carte pentru sine şi lasă loc liber pentru completările ivite din cauza pasiunii, a talentului, a pregătirii şi a norocului.”

Despre România și despre stele…

„Cum să plec din România? Nu, eu sunt născut aici. Și de aici vreau să și plec, de aici, din România, undeva într-o stea. Mi-ar plăcea să mă duc, unde sunt foarte mulți colegi, prieteni de-ai mei… Nu îmi face plăcere să vă spun, dar plecarea fiecărei artiste, fiecărui actor, fiecărui regizor, fiecărui om pe care l-am cunoscut, o regret. Și nu numai că regret, mă gândesc foarte mult la ei, și îi pomenesc mereu..” (Știrile ProTv)

Mai jos, câteva imagini de la momentul când i s-a decernat Steaua pe Aleea Celebrităților.

 

 

11
/07
/21

12 iulie 1909. Într-un sat din Teleorman se năștea Constantin Noica, cel care avea să devină cel mai important filosof al României, un destin în spatele căruia să ascund numeroase povești, discipoli celebri, ani de închisoare comunistă la Jilava și un fiu care s-a călugărit…

07
/02
/21

Într-o lume artistică din ce în ce mai fragmentată, în care ideea de trupă devine aproape o formă de rezistență, „Trupa fără nume” a însemnat coagularea unui grup de artiști remarcabili, INDEPENDENȚI, care au creat în zece ani de la înființare spectacole ce vor rămâne, fără dubiu, în istoria teatrului acestui deceniu.

03
/02
/21

Undeva, într-o fundătură din Bucureşti, din cartierul Rahova-Ferentari, „acolo unde întorceau tramvaiele 7 și 15, a treia stație de la Sebastian” se năștea acum 80 de ani, Ștefan Iordache. Era ziua de 3 februarie. „Ai mei erau din Calafat, unde amândoi locuiau pe aceeaşi stradă. S-au căsătorit şi, tineri şi fericiţi, au pornit-o în lumea largă”. Era anul 1941.

15
/12
/20

TOP Ce filme româneşti de ficţiune merită reţinute din acest an 2020 în care cinematografia a fost dată peste cap? Cu ce mai rămânem în afară de două încercări radicale ale unor regizori consacraţi, precum „Tipografic Majuscul”, de Radu Jude, şi „Malmkrog”, de Cristi Puiu?