Focus Afrim: „Girafe“, „Bizoni“ şi „Tatoo“, la Sibiu
https://www.ziarulmetropolis.ro/focus-afrim-girafe-bizoni-si-tatoo-la-sibiu/

Regizorul Radu Afrim a creat în această stagiune trei spectacole la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. A fost „debutul” său aici; nu a mai lucrat pe această scenă, deşi invitaţie a avut.

Un articol de Maria Sârbu|19 Martie 2015

Pentru a marca o asemenea colaborare fructuoasă (totuşi – trei spectacole de un creator iscusit într-un singur sezon şi în acelaşi teatru!), conducerea Naţionalului a organizat recent evenimentul „Focus TNRS – Radu Afrim”, prezentând cele trei producţii: „Girafe” – fabulă urbană #1 după Pau Miró; „Bizoni” – fabulă urbană #2 de Pau Miró şi „Tattoo” de Igor Bauersima şi Réjane Desvignes – spectacol al secţiei germane.

Primele două titluri, „Girafe” şi „Bizoni”, fac parte dintr-o trilogie a autorului catalan – foarte apreciat în Spania şi nu numai, dar necunoscut în România. A treia piesă din trilogie se numeşte „Lei”, pe care Radu Afrim speră să o monteze, de asemenea.

L-am întrebat pe Radu Afrim dacă e o schimbare de estetică alegerea acestor texte şi punerea lor în scenă la Sibiu. Mi-a mărturisit că iniţial a fost tentat de piesa „Bizoni”, fapt care deja „anunţa o schimbare de estetică, pentru că e un poem lung, o poezie…”. Şi el îşi dorea să facă un spectacol „de teatru-corporal, de teatru-fizic şi nu de teatru-dans”, de aceea a avut-o în echipă pe coregrafa Andrea Gavriliu, care i-a „antrenat” pe actori. Se vede o schimbare, într-adevăr. E altceva!

Foto TNRS_Bizoni _Adi Bulboaca

Trebuie spus că Radu Afrim lucra concomitent la două spectacole diferite din punct de vedere estetic. Dacă în prima jumătate a zilei repeta cu trupa la „Bizoni”, după-amiezile repeta la „Girafe”, piesă cu o structură oarecum clasică, dramatică, cu o formă mai comercială. Regizorul susţine că i-a adus ceva schimbări în stilul său, atât această muncă la două montări concomitent, cât şi trupa de la Teatrul din Sibiu. „Girafe” şi „Bizoni”, aşa cum sunt gândite, reprezintă dovada că Radu Afrim a ajuns la un alt stadiu şi nu mai lucrează ca la 25 sau 30 de ani. Şi recunoaşte acest lucru!

Pentru spectacolul „Girafe”, Afrim a făcut o adaptare adorabilă, schimbând acţiunea din Catalonia (Spania) anilor ’50 în România anului 1968. O femeie, casnică, îşi doreşte să aibă o maşină de spălat – marca Albalux. Ea este prinsă cumva între trecut şi viitor. Se întrezăreşte emanciparea, spre disperarea soţului, cel care simte că dominaţia bărbatului asupra femeii se clatină. Publicul poate fi atras de o poveste frumoasă, de personaje simpatice, de replici spumoase.

Regizorul a mizat pe zona retro şi în muzică, muzica românească a anilor ’60. E cu umor, e cu poezie, e cu multă imaginaţie. Unii spectatori se regăsesc în acest text. E un spectacol viu, colorat, pătruns de un simbol care vine de la Salvador Dali, Girafa în flăcări – un travesti în rochie roşie cântând. Şi, cum spune Radu Afrim, timpul trece foarte repede şi magic, cumva.

„Bizoni” – este un poem trist, negru, cu relaţii traumatizante între membrii unei familii, familie care încearcă să supravieţuiască dintr-o spălătorie ce îi aparţine. Şi în acest text regizorul a căutat – şi a găsit – nişte resurse de umor, deşi mult mai palide decât în „Girafe”. Publicul îşi poate pune întrebări şi totodată să vadă performanţe fizice actoriceşti. E o altă formulă de teatru.

Afrim spune că e un spectacol „ochios” şi nici nu e lung, îndemnând astfel publicul să mergă să-l vadă. De fapt, publicul e îndemnat să meargă să vadă ambele montări, căci sunt teme ce se repetă – dintr-un spectacol în altul. E curios, provocator. Chiar dacă sunt dintr-o trilogie, spectacolele se înţeleg separat. Având forme diferite, ele sunt prizate diferit.

Dacă „Girafe” tinde spre comercial, „Bizoni” e dintr-o zonă estetică uşor mai radicală. Afrim a ales ca toţi actorii distribuiţi să migreze din „Bizoni” în „Girafe” şi invers. Amprenta coregrafei Andrea Gavriliu este evidentă – caracterul abstract îmbinat cu ceea ce are cald şi uman în ea.

Foto TNRS_Girafe 2_Adi Bulboaca

Radu Afrim s-a gândit şi la costurile acestor două spectacole când a fost vorba de decor. Şi, ca toate cheltuielile să fie mai mici, dar să nu se ştirbească din caracterul artistic al spectacolelor, s-a creat acelaşi decor, dat fiind că tema e aceeaşi. Doar se schimbă modular; un decor metafizic ce susţine textul. Artizan e scenograful Dragoş Buhagiar.

Decorul e format din maşini de spălat. Multe, multe maşini de spălat. În „Girafe” era de ajuns o singură maşină – „Albalux” -, dar s-a creat un zid din vreo 40 de maşini ca o sugestie a unor blocuri vechi din anii comunişti. În „Bizoni”, numărul maşinilor e mult mai mare, probabil dublu. Astfel s-a format o unitate stilistică între decoruri. Ingenios!

Şi jocul actorilor impresionează. În „Girafe” joacă Marius Turdeanu, Mariana Mihu, Ioan Paraschiv, Adrian Matioc, Ioan Savu, Dana Maria Lăzărescu şi actorii din „Bizoni”. Distribuţia la „Bizoni” îi include pe Vlad Bârzanu/Cristian Timbuş, Iustinian Turcu, Ali Deac, Cendana Trifan/ Maria Soilică, Ioan Paraschiv, Raluca Iani, Dana Maria Lăzărescu şi ceilalţi actori din „Girafe”.

De la Afrim citire:

„Mi-am făcut lumea mea cu «Girafe». Mi-am explicat filmul meu, nu ştiu dacă şi filmul autorului. În piesă scrie că zece girafe trec prin scenă. Nu am făcut aşa. De ce sunt leii în a treia piesă e greu de înţeles. Dar orice autor are libertatea de a delira, cum vrea el, în momentul în care pe mine mă emoţionează”.

„Tattoo” e un altfel de spectacol. E un text inteligent despre impostură sau autenticitate în arta contemporană. Radu Afrim a dorit să arate o poveste frumoasă despre corpul uman. O poveste în care îţi pui întrebarea dacă poate deveni corpul uman un obiect de artă, care să se vândă scump…

Regizorul îmi spunea că în „Tattoo” e altă estetică şi că actorii erau speciali – „un actor neamţ, unul din Luxemburg, o actriţă unguroaică”, actori din teatru, că a lucrat „foarte energetic” şi că aproape „e o isterie a corpurilor” în această comedie în aparenţă, numită „Tattoo”.

El a lucrat la acest spectacol cu un artist video, foarte bun, în opinia sa – Andrei Cozlac. „Cred că nu am mai făcut un spectacol ca «Tattoo». E special. Şi Buhagiar a făcut un decor cum nemţii de aici nu au mai avut. Să vină publicul că e un subiect cu lipici”, mărturisea Radu Afrim. Distribuţia la „Tattoo” îi include pe Ali Deac, Daniel Plier, Emöke Boldizsár, Cristina Juks, Daniel Bucher – admirabil toţi.

A fost un eveniment la Sibiu, centrat pe numele Radu Afrim. Sunt trei spectacole frumoase, care îşi aşteaptă publicul… de oriunde!

Foto: Focus Afrim, „Girafe“, „Bizoni“ şi „Tatoo“ – Adi Bulboacă

06
/05
/19

INTERVIU Ilona a jucat în două spectacole la Teatrul Metropolis, prima dată pe când era freelancer, „sau șomer, cum se mai spune”, precizează actrița. E un loc special pentru ea, a funcționat ca o trambulină. Între timp, Ilona a prins aripi, joacă în multe teatre din capitală și mai e și angajată, la Comedie. Iată cum a fost.

06
/05
/19

Teatrul Odeon a lansat în stagiunea 2001-2002 programul „Dans la Odeon”, program ce și-a propus să aducă în atenția publicului arta dansului profesionist din România și din străinătate, sub forma unor Gale Extraordinare. Ediția din acest an, a XVIII-a, va avea loc vineri, 17 mai, ora 19:00, în Sala Majestic a Teatrului Odeon.

06
/05
/19

Să primești prima ta pereche de cizme abia la 6 ani, nu poate fi un lucru pe care să-l uiți ușor. Chiar dacă aceste cizme au fost purtate anterior de fratele tău mai mare. Bucuria de a fi și tu încălțat corespunzător pentru mediu sărăcăcios în care trăiești îți rămâne în suflet pentru totdeauna. Cel puțin așa s-a întâmplat cu Samuel Bistrian, omul care acum încalță copii săraci ai lumii.

03
/05
/19

Cu adâncă durere în suflet, colegii din Teatrul Național anunță stingerea din viață a celei care a fost și va rămâne pentru totdeauna Minunata Doamnă a Teatrului Românesc ILINCA TOMOROVEANU, care a luminat cu blândețea, profunzimea și puterea harului său numeroasele personaje cărora le-a dat viață pe scenă și pe marele sau micul ecran...

02
/05
/19

Joi, 9 mai, Librăria Humanitas de la Cișmigiu găzduiește un eveniment dedicat Doinei Cornea și volumului „Puterea fragilității”, apărut recent la editura Humanitas, în ediție de colecție, cu un cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu. Vă invităm să parcurgeți un fragment!

25
/04
/19

Soprana Nelly Miricioiu, o incomparabilă actriță cu voce de aur – așa cum a numit-o critica internațională -, strălucitoare la Covent Garden, Metropolitan Opera din New York sau Scala din Milano, se numără printre invitații celei de-a III-a ediții a Festivalului Internațional de Operă “Virginia Zeani”, care va avea loc La Târgu Mureș, Reghin și Cluj, în perioada 31 mai – 9 iunie.

25
/04
/19

Tinerii muzicieni selectați în programul SoNoRo Interferențe 2019 încheie săptămâna de studiu si mentorat cu un concert la Portul Cultural Cetate, sâmbătă, 27 aprilie, de la ora 19:00. Bursierii vor interpreta alături de profesorii lor capodopere de Sergei Rachmaninov, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Antonin Dvorak, Dmitri Șostakovici, Max Bruch, Gabriel Fauré si Felix Mendelssohn-Bartholdy.

25
/04
/19

Lungmetraje realizate de cineaști precum Pedro Almodóvar, frații Dardenne, Ken Loach și Elia Suleiman, selectate în competiția oficială a celei de-a 72-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes vor fi aduse în România de Independenţa Film.

25
/04
/19

Câștigător al unui premiu Oscar (1993, Cel mai bun actor în rol principal pentru "Scent of a Woman"), Al Pacino împlinește astăzi 79 de ani. Iată un frumos omagiu (Epic Tribute) realizat de prietenul publicației noastre, Alexandru Catrina.

24
/04
/19

CRONICĂ DE FILM Turnat în bună măsură în România și premiat pentru regie la Veneția, „The Sisters Brothers” (2018) surprinde cel mai mult prin seriozitatea cu care francezul Jacques Audiard își asumă genul western și prin modul în care comicul se transformă treptat în tragic.

Page 11 of 803« First...910111213...203040...Last »