Focus Afrim: „Girafe“, „Bizoni“ şi „Tatoo“, la Sibiu
https://www.ziarulmetropolis.ro/focus-afrim-girafe-bizoni-si-tatoo-la-sibiu/

Regizorul Radu Afrim a creat în această stagiune trei spectacole la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. A fost „debutul” său aici; nu a mai lucrat pe această scenă, deşi invitaţie a avut.

Un articol de Maria Sârbu|19 Martie 2015

Pentru a marca o asemenea colaborare fructuoasă (totuşi – trei spectacole de un creator iscusit într-un singur sezon şi în acelaşi teatru!), conducerea Naţionalului a organizat recent evenimentul „Focus TNRS – Radu Afrim”, prezentând cele trei producţii: „Girafe” – fabulă urbană #1 după Pau Miró; „Bizoni” – fabulă urbană #2 de Pau Miró şi „Tattoo” de Igor Bauersima şi Réjane Desvignes – spectacol al secţiei germane.

Primele două titluri, „Girafe” şi „Bizoni”, fac parte dintr-o trilogie a autorului catalan – foarte apreciat în Spania şi nu numai, dar necunoscut în România. A treia piesă din trilogie se numeşte „Lei”, pe care Radu Afrim speră să o monteze, de asemenea.

L-am întrebat pe Radu Afrim dacă e o schimbare de estetică alegerea acestor texte şi punerea lor în scenă la Sibiu. Mi-a mărturisit că iniţial a fost tentat de piesa „Bizoni”, fapt care deja „anunţa o schimbare de estetică, pentru că e un poem lung, o poezie…”. Şi el îşi dorea să facă un spectacol „de teatru-corporal, de teatru-fizic şi nu de teatru-dans”, de aceea a avut-o în echipă pe coregrafa Andrea Gavriliu, care i-a „antrenat” pe actori. Se vede o schimbare, într-adevăr. E altceva!

Foto TNRS_Bizoni _Adi Bulboaca

Trebuie spus că Radu Afrim lucra concomitent la două spectacole diferite din punct de vedere estetic. Dacă în prima jumătate a zilei repeta cu trupa la „Bizoni”, după-amiezile repeta la „Girafe”, piesă cu o structură oarecum clasică, dramatică, cu o formă mai comercială. Regizorul susţine că i-a adus ceva schimbări în stilul său, atât această muncă la două montări concomitent, cât şi trupa de la Teatrul din Sibiu. „Girafe” şi „Bizoni”, aşa cum sunt gândite, reprezintă dovada că Radu Afrim a ajuns la un alt stadiu şi nu mai lucrează ca la 25 sau 30 de ani. Şi recunoaşte acest lucru!

Pentru spectacolul „Girafe”, Afrim a făcut o adaptare adorabilă, schimbând acţiunea din Catalonia (Spania) anilor ’50 în România anului 1968. O femeie, casnică, îşi doreşte să aibă o maşină de spălat – marca Albalux. Ea este prinsă cumva între trecut şi viitor. Se întrezăreşte emanciparea, spre disperarea soţului, cel care simte că dominaţia bărbatului asupra femeii se clatină. Publicul poate fi atras de o poveste frumoasă, de personaje simpatice, de replici spumoase.

Regizorul a mizat pe zona retro şi în muzică, muzica românească a anilor ’60. E cu umor, e cu poezie, e cu multă imaginaţie. Unii spectatori se regăsesc în acest text. E un spectacol viu, colorat, pătruns de un simbol care vine de la Salvador Dali, Girafa în flăcări – un travesti în rochie roşie cântând. Şi, cum spune Radu Afrim, timpul trece foarte repede şi magic, cumva.

„Bizoni” – este un poem trist, negru, cu relaţii traumatizante între membrii unei familii, familie care încearcă să supravieţuiască dintr-o spălătorie ce îi aparţine. Şi în acest text regizorul a căutat – şi a găsit – nişte resurse de umor, deşi mult mai palide decât în „Girafe”. Publicul îşi poate pune întrebări şi totodată să vadă performanţe fizice actoriceşti. E o altă formulă de teatru.

Afrim spune că e un spectacol „ochios” şi nici nu e lung, îndemnând astfel publicul să mergă să-l vadă. De fapt, publicul e îndemnat să meargă să vadă ambele montări, căci sunt teme ce se repetă – dintr-un spectacol în altul. E curios, provocator. Chiar dacă sunt dintr-o trilogie, spectacolele se înţeleg separat. Având forme diferite, ele sunt prizate diferit.

Dacă „Girafe” tinde spre comercial, „Bizoni” e dintr-o zonă estetică uşor mai radicală. Afrim a ales ca toţi actorii distribuiţi să migreze din „Bizoni” în „Girafe” şi invers. Amprenta coregrafei Andrea Gavriliu este evidentă – caracterul abstract îmbinat cu ceea ce are cald şi uman în ea.

Foto TNRS_Girafe 2_Adi Bulboaca

Radu Afrim s-a gândit şi la costurile acestor două spectacole când a fost vorba de decor. Şi, ca toate cheltuielile să fie mai mici, dar să nu se ştirbească din caracterul artistic al spectacolelor, s-a creat acelaşi decor, dat fiind că tema e aceeaşi. Doar se schimbă modular; un decor metafizic ce susţine textul. Artizan e scenograful Dragoş Buhagiar.

Decorul e format din maşini de spălat. Multe, multe maşini de spălat. În „Girafe” era de ajuns o singură maşină – „Albalux” -, dar s-a creat un zid din vreo 40 de maşini ca o sugestie a unor blocuri vechi din anii comunişti. În „Bizoni”, numărul maşinilor e mult mai mare, probabil dublu. Astfel s-a format o unitate stilistică între decoruri. Ingenios!

Şi jocul actorilor impresionează. În „Girafe” joacă Marius Turdeanu, Mariana Mihu, Ioan Paraschiv, Adrian Matioc, Ioan Savu, Dana Maria Lăzărescu şi actorii din „Bizoni”. Distribuţia la „Bizoni” îi include pe Vlad Bârzanu/Cristian Timbuş, Iustinian Turcu, Ali Deac, Cendana Trifan/ Maria Soilică, Ioan Paraschiv, Raluca Iani, Dana Maria Lăzărescu şi ceilalţi actori din „Girafe”.

De la Afrim citire:

„Mi-am făcut lumea mea cu «Girafe». Mi-am explicat filmul meu, nu ştiu dacă şi filmul autorului. În piesă scrie că zece girafe trec prin scenă. Nu am făcut aşa. De ce sunt leii în a treia piesă e greu de înţeles. Dar orice autor are libertatea de a delira, cum vrea el, în momentul în care pe mine mă emoţionează”.

„Tattoo” e un altfel de spectacol. E un text inteligent despre impostură sau autenticitate în arta contemporană. Radu Afrim a dorit să arate o poveste frumoasă despre corpul uman. O poveste în care îţi pui întrebarea dacă poate deveni corpul uman un obiect de artă, care să se vândă scump…

Regizorul îmi spunea că în „Tattoo” e altă estetică şi că actorii erau speciali – „un actor neamţ, unul din Luxemburg, o actriţă unguroaică”, actori din teatru, că a lucrat „foarte energetic” şi că aproape „e o isterie a corpurilor” în această comedie în aparenţă, numită „Tattoo”.

El a lucrat la acest spectacol cu un artist video, foarte bun, în opinia sa – Andrei Cozlac. „Cred că nu am mai făcut un spectacol ca «Tattoo». E special. Şi Buhagiar a făcut un decor cum nemţii de aici nu au mai avut. Să vină publicul că e un subiect cu lipici”, mărturisea Radu Afrim. Distribuţia la „Tattoo” îi include pe Ali Deac, Daniel Plier, Emöke Boldizsár, Cristina Juks, Daniel Bucher – admirabil toţi.

A fost un eveniment la Sibiu, centrat pe numele Radu Afrim. Sunt trei spectacole frumoase, care îşi aşteaptă publicul… de oriunde!

Foto: Focus Afrim, „Girafe“, „Bizoni“ şi „Tatoo“ – Adi Bulboacă

26
/10
/18

Șapte zile de Les Films de Cannes à Bucarest au adus pe marile ecrane, în peste 60 de proiecții cu săli pline, filme premiate la Cannes, avanpremiere românești, focusuri de țară. Invitați speciali ca Asghar Farhadi, Carlos Reygadas, Manuel Claro, Gaspar Noé, Marin Karmitz, Natalia López, Zsófia Szilágyi, Jean-Bernard Marlin sau Guillaume Nicloux au putut fi întâlniți și ascultați la Q&A-uri și masterclassuri.

26
/10
/18

Pe 3 noiembrie, HOSPICE Casa Speranței vă propune o seară de muzică și fapte bune în beneficiul copiilor și al adulților care înfruntă un diagnostic incurabil Trei grupuri vocale extraordinare și artiști care susțin cauza îngrijirii paliative vor urca pe scena Ateneului Român pentru a oferi Timp pentru Viață pacienților îngrijiți de HOSPICE Casa Speranței.

25
/10
/18

Regizorul Alexandru Darie, directorul Teatrului L.S. Bulandra, a realizat impresionantul spectacol „Coriolanus”, care are premiera oficială în Festivalul Național de Teatru, astăzi, 25 octombrie, de la ora 18.00, la Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu”. Spectacolul, o adaptare scenică după William Shakespeare, se înscrie în seria evenimentelor speciale organizate de FNT.

25
/10
/18

Un duo formidabil, la Carnegie Hall: faimosul pianist Lang Lang acompaniindu-l pe tatăl său, Lang Guo-ren, care-și demosntrează, aici, talentul pe o străveche "erhu" (vioara chinezească cu două coarde). Vorba proverbului, "așchia nu sare departe de trunchi".

25
/10
/18

CRONICĂ DE FILM După succesul uriaș cu „La La Land”, tânărul regizor american Damien Chazelle (33 de ani) revine cu un film mai puțin exuberant dar mai matur, „First Man” („Primul om pe Lună”), în care Ryan Gosling îl joacă pe celebrul astronaut Neil Armstrong.

24
/10
/18

Toamna se numără proiecţiile la Centrul Ceh, locul unde an de an se dă startul unor noi ediţii ale Documentary Mondays şi Fiction Tuesday. Anul acesta vor putea fi văzute şase documentare şi tot atâtea filme cehe care surprind din perspective insolite problematici diverse, de la scindarea continentului în timpul Războiului Rece şi până la emergenţa inteligenţei artificiale în viaţa oamenilor.

24
/10
/18

TURISM CULTURAL Știam despre războiul de la Sarajevo din documentare, din filme, din presă. Imaginile cu clădiri în flăcări, cu oameni disperați, agățați de ziduri, cu bombe care explodează în plină stradă, cu oameni care suferă atroce, existau undeva în memoria mea de adolescentă, bine și adânc îngropate.

24
/10
/18

S-au împlinit anul acesta 35 de ani de la premiera "Nostalgiei" lui Tarkovski, prilej pentru a prelua un excelent eseu cinematografic, semnat de Ionuț Mareș, în urmă cu 5 ani, despre "filmul unei profunde suferinţe cu multiple faţete ce au însă o cauză unică: îndepărtarea de casă, familie şi ţară, care la Tarkovski echivalează inevitabil cu îndepărtarea de rădăcini şi de izvorul credinţei."

23
/10
/18

153 de secunde pornește de la povestea uneia dintre surpaviețuitoarele tragediei, Tedy Ursuleanu, și dezvoltă un eseu vizual cu privire la o generație aflată în blocaj. 153 de secunde va fi prezentat pe 27 și 28 octombrie, de la ora 19.30, la Centrul Național al Dansului din București. Biletele costă 35 de lei - preț întreg, respectiv 20 de lei - preț redus.

23
/10
/18

O fotografie din anul 1965 cu protagoniștii filmului "Doctor Jivago", ecranizarea romanului omonim semnat de Pasternak, în regia lui David Lean. Se împlinesc, astăzi, 60 de ani (23 octombrie 1958) de când scriitorului rus Boris Pasternak i se decerna Premiul Nobel pentru literatură pentru romanul "Doctor Jivago",roman devenit best-seller în Europa Occidentală, dar nepublicat în țara de origine.

23
/10
/18

Două dintre cele mai cunoscute creații ale ”Titanului” (cum este adesea numit Beethoven) - Concertul nr. 5 pentru pian și orchestră – supranumit ”Imperialul” și Simfonia nr. 6 – ”Pastorala” compun programul evenimentului de la Sala Radio.

23
/10
/18

În 2015, László Nemes lua pe sus lumea cinematografului cu primul său film, Son of Saul – Grand Prix la Cannes iar apoi premiul Oscar pentru cel mai bun film străin al anului. Laudele au început să curgă, presa considerându-l noul copil minune al cinematografiei europene și în special al celei maghiare. László Nemes este un regizor care nu a absolvit vreo școală de cinema, ci a câștigat experiență filmând scurtmetraje și fiind asistentul regizorului Béla Tarr.

Page 40 of 791« First...102030...3839404142...506070...Last »