Fotbalul pentru artă şi tendinţa fără artă. MONDIALUL Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/fotbalul-pentru-arta-si-tendinta-fara-arta-mondialul-metropolis/

Fotbalul era o artă pe vremea când Brazilia încânta lumea, prin driblingurile lui Pele, Garrincha şi Jairzinho. Au intrat în joc occidentalii bine hrăniţi şi exagerat plătiţi, iar fotbalul a devenit o industrie.

Un articol de Șerban Tomșa|14 iunie 2018

Vedeţi dumneavoastră, Brazilia a avut echipe de artişti, dar aceştia băgau mingea în aţe, una-două. Nu erau ca taurul Ferdinand, care mirosea flori când era provocat de toreadori. Tendinţa fără artă o reprezenta Dudu Georgescu, despre care cred cu fermitate că avea o detentă mai bună decât Ronaldo, alt client al eficienţei maxime.

Exceptând Barcelona, echipele cu posesie copleşitoare, dar fără băieţi iuţi şi supradimensionaţi în atac, gata să rupă plasele porţilor adverse, nu au şanse reale să câştige o competiţie. Uneori nici măcar un meci.

Saudiţii au avut 59% posesia mingii, s-au agitat, au luptat crâncen, însă n-au reuşit să şuteze deloc la poartă. Eficienţi, ruşii au învăţat lecţia lui Real Madrid şi au punctat fără milă, prin voinici capabili să mute munţii cu piepturile lor.

Priveam cum se descurcau ruşii pe teren şi mă gândeam la fentele lui Zavarov. Cred că va fi un Mondial al atacanţilor şi al execuţiilor de excepţie.
În fine, visez la o finală Argentina-Brazilia. Adică la un fotbal artistic, care are ca finalitate înscrierea unor goluri frumoase.

P.S. Nu luaţi totul în serios. Mi-am imaginat că am văzut o Brazilie neputincioasă, luptând împotriva unei Germanii eficiente.

 

Foto: Rusia – Arabai Saudita, MONDIALUL Metropolis – fifa.com/worldcup/

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.