Fotbalul pentru artă şi tendinţa fără artă. MONDIALUL Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/fotbalul-pentru-arta-si-tendinta-fara-arta-mondialul-metropolis/

Fotbalul era o artă pe vremea când Brazilia încânta lumea, prin driblingurile lui Pele, Garrincha şi Jairzinho. Au intrat în joc occidentalii bine hrăniţi şi exagerat plătiţi, iar fotbalul a devenit o industrie.

Un articol de Șerban Tomșa|14 iunie 2018

Vedeţi dumneavoastră, Brazilia a avut echipe de artişti, dar aceştia băgau mingea în aţe, una-două. Nu erau ca taurul Ferdinand, care mirosea flori când era provocat de toreadori. Tendinţa fără artă o reprezenta Dudu Georgescu, despre care cred cu fermitate că avea o detentă mai bună decât Ronaldo, alt client al eficienţei maxime.

Exceptând Barcelona, echipele cu posesie copleşitoare, dar fără băieţi iuţi şi supradimensionaţi în atac, gata să rupă plasele porţilor adverse, nu au şanse reale să câştige o competiţie. Uneori nici măcar un meci.

Saudiţii au avut 59% posesia mingii, s-au agitat, au luptat crâncen, însă n-au reuşit să şuteze deloc la poartă. Eficienţi, ruşii au învăţat lecţia lui Real Madrid şi au punctat fără milă, prin voinici capabili să mute munţii cu piepturile lor.

Priveam cum se descurcau ruşii pe teren şi mă gândeam la fentele lui Zavarov. Cred că va fi un Mondial al atacanţilor şi al execuţiilor de excepţie.
În fine, visez la o finală Argentina-Brazilia. Adică la un fotbal artistic, care are ca finalitate înscrierea unor goluri frumoase.

P.S. Nu luaţi totul în serios. Mi-am imaginat că am văzut o Brazilie neputincioasă, luptând împotriva unei Germanii eficiente.

 

Foto: Rusia – Arabai Saudita, MONDIALUL Metropolis – fifa.com/worldcup/

23
/06
/14

Wilhelm Worringer, ilustru istoric de artă german, spunea cam aşa, într-o memorabilă încercare de despărţire a apelor cu toiagul terminologic: „Manierismul este ceea ce apare într-o operă de artă datorită voinţei creatorului ei, iar stilul este ceea ce apare fără voia lui şi de multe ori împotriva voinţei lui.”

18
/06
/14

Pantacruel s-a strecurat aseară în dormitorul conului Leonida şi al nevesti-sii, Efimiţa. Cum Efimiţa (Mariana Mihuţ) a adormit buştean înaintea partidei Rusia - Coreea de Sud, Rebengiuc şi-a ieşit din pepeni şi mai ales din rol şi s-a dus să urmărească meciul la o bodegă alături de fi-su, Mimi Brănescu, afacerist, că tot trebuia să se vadă pentru nişte treburi urgente.

17
/06
/14

Aseară, la Salvador, în meciul cu Germania, Cristiano Ronaldo a tratat fotbalul ca pe o scrumieră. Ursuz şi sâcâit de ceva, probabil şi de acea potenţială accidentare care a făcut valuri în presă înainte de începerea Cupei Mondiale, Cristiano Ronaldo sau CR7, cum a fost esenţializat de roboţeii marketingului abreviativ, a fost exact asta: un acronim într-o echipă de anonimi vopsiţi conjunctural în culorile Portugaliei.

16
/06
/14

Nu există festin culinar format doar dintr-un unic fel de mâncare, fie el şi excelent. Într-o crăpelniţă adevărată, nu mă refer la „Marea Crăpelniţă” pentru că nu ne-am propus să murim intoxicaţi cu fotbal, la finalul unei mese cu prelungiri şi lovituri de departajare, chiar dacă ai ingurgitat până atunci pateuri fine, somon, păstrăvi afumaţi, muşchiuleţ de viţel, o zeamă de varză bine simţită poate face minuni, inclusiv din punctul de vedere al perspectivelor.

15
/06
/14

Era de cu seară la Manaus, în al doilea meci din Grupa Morţii. Gianluigi Buffon, accidentat, ieşise la marginea gazonului să asculte vuietul de tablă galvanizată al Arenei Amazônia, în timp ce, în vechiul centru al Bucureştilor, un cârd de gâsculiţe scurmau cu boticul într-o şaormă de vită. Cu de toate. Pe alocuri mirosea a mraniţă, a lambadă ieftină şi a boştină fiartă. Într-un colţ al terenului, dintre firele verzi de iarbă, mijea o idee înţepătoare în mintea netedă a lui Mario Balotelli.

14
/06
/14

Că tiki-taka era în pierdere de turaţie şi strălucire o dovedea cu vârf şi îndesat şi Los amantes pasajeros, film plat şi fără zvâc în care însuşi întemeietorul incontestabil al sistemului era înfrânt de propria creaţie. De limitele ei, mai exact!

13
/06
/14

Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două, trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža, o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.