Fotografie în versuri și muzică
https://www.ziarulmetropolis.ro/fotografie-in-versuri-si-muzica/

Proiectul „Fotografie în versuri şi muzică” înseamnă ilustrarea unei poezii atât prin imagini, cât şi prin pasaje muzicale originale, care să reflecte tema creaţiei literare atât vizual, cât şi auditiv.

Un articol de Judy Florescu|22 septembrie 2014

Poezia pe care am ales-o o pentru a fi transpusă în imagini se numește „Poveste în Alb-Negru” scrisă de Teodora Gheorghe, iar cei care însuflețesc personajele sunt actorii Antoaneta Cojocaru și István Téglás. Fotografiile sunt realizate de Elena Simion și de Gabriela Obeada, iar tema muzicală este compusă de Cătălin și chitara sa. 

Aflați la prima colaborare profesională de acest tip, actorii Antoaneta Cojocaru și István Téglás portretizează două suflete contrastante care nu-și găsesc liniștea pe Pământ.

Despre cum a fost procesul de lucru al primei etape a proiectului, etapa literaro-fotografică, povestesc trei dintre membrele echipei de creație.

Teodora Gheorghe, scriitor: „Scrisul mi se pare o frumoasă modalitate de a-mi reprezenta gândurile și trăirile, dincolo de spațiul abstract în care se nasc. Cum majoritatea scriitorilor ascund mult tumult interior, n-am scăpat nici eu. Marea din mine s-a agitat, a făcut valuri. Undeva trebuia să se verse, aşa că i-am dat drumul pe hârtie. M-am bucurat că István Téglás și Antoaneta Cojocaru au acceptat să „joace” şi într-o atlfel de piesă. Transpunerea poemului meu în fotografii alături de ei mi s-a părut un spectacol de magie inedit. Deși magia e una singură, există mai mulți scamatori și fiecare din ei face posibilă povestea. Aşa cum o carte nu poate fi transformată în film decât prin intermediul unui scenariu, a fost nevoie de o interpretare a poemului. Noi am făcut un brainstorming, alegând varianta în care ne-am regăsit cu toţii, o poveste nostalgică dintre un el şi o ea, două lumi diferite care se întâlnesc pentru o scurtă vreme, apoi se dizolvă în singurătate.”

Gabriela Obeada, fotograf: „Experiența trăită la ședinta foto împreună cu actorii István Téglás și Antoaneta Cojocaru a fost inedită datorită sentimentului de relaxare pe care cei doi îl emanau încă de la ora 7 dimineața. Alături de autoarea poemului portretizat cu ajutorul pozelor, Teodora Gheorghe, și a inițiatoarei proiectului, Judy Florescu, am reusit să dăm viață unei povești de dragoste mistuitoare captată de un obiectiv foto dornic de a se contopi cu îndrăgostiții.”

Elena Simion, fotograf: „Proiectul literaro-fotografic a pornit cu entuziasm tineresc, cu scenarii rescrise de zeci de ori și a însemnat pentru toți o experiență plăcută și nouă. Niciuna dintre noi nu mai făcuse un asemenea proiect, iar participarea actorilor Antoaneta Cojocaru și István Téglás a însemnat o onoare, dar și o mare responsabilitate. Zile întregi am căutat data, ora și locațiile potrivite pentru sedința foto.

Au urmat temeri legate de lumină, de vreme și de agitația din parc, dar până la urmă am reușit să terminăm aventura foto-literară. Lucrul alături de István și Antoaneta a fost relaxant. Chiar dacă sunt profesioniști în domeniul expresivității, au ascultat cu atenție indicațiile, au repetat de multe ori scenele până au ieșit imagini care să ne placă și care să transmită un mesaj.  Cu toate că ne prinsese prânzul în parc și lumea începea să se uite la noi din curiozitate balcanică, Antoaneta și István și-au rupt din timpul lor și au rămas peste programul stabilit pentru a finaliza proiectul. A fost o întâlnire plină de umor, comunicare și entuziasm, iar pentru mine a fost o bucurie să fiu o bucățică din acest proiect.”

Etapa a doua a reprezentat-o compunerea temei muzicale pe un sunet cald, blajin și melancolic de chitară clasică de către Cătălin, care nu demult a făcut parte din trupa de instrumentiști a Teatrului Național București.

Angajată a Teatrului Bulandra din București, Antoaneta Cojocaru poate fi văzută în luna octombrie în spectacolele: Arlechino moare?, Pescărușul, Oscar și Tanti Roz, Însemnările unui necunoscut (Teatrul Bulandra), Stă să plouă (The Tube), Hell (Godot Cafe) și în filmul Canalul(cinema).

Angajat al Teatrului Odeon din București, István Téglás poate fi văzut în luna octombrie în spectacolele: Furtuna, Revizorul, Butoiul cu pulbere, Piesă pentru frate și soră (Teatrul Național București), Peretele (Teatrul Metropolis), West Side Story (Teatrul Odeon), Pescărușul.Ultimul Act (Centrul Dansului), Două liniuțe și În parc (Godot Cafe).

09
/06
/22

Muzeul Abandonului a pornit în toamna anului trecut un amplu proiect de reunire, într-o arhivă digitală, a unor arhive personale și instituționale, deocamdată disparate, toate legate de instituționalizarea și dezinstituționalizarea copiilor din România comunistă și post-comunistă.

09
/06
/22

Artistele Andreea Novac, Irina Marinescu și Alina Ușurelu, împreună cu psiholoaga Mihaela Vechiu, socioloaga Fidelie Kalambayi și medicul Roxana Negureanu prezintă (burn)OUT - Prelegeri și incursiuni performative, la AREAL spațiu pentru dezvoltare coregrafică.

08
/06
/22

În mai puțin de o săptămână începe cea de-a 15-a ediție a Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD, acolo unde teatrul, dansul și efervescența evenimentelor conexe își dau întâlnire cu spectactorii dornici să se bucure de o nouă atmosferă și un nou concept „sub nori”.

31
/05
/22

Inițiat în 2012, de către Fundația M&V Schmidt și Fundația Tabaluga/ Peter Maffay Stiftung, festivalul Săptămâna Haferland are misiunea de a promova cultura și tradițiile sașilor din Transilvania și de a dezvolta sectorul turistic din zona respectivă. Regiunea săsească din Transilvania, cuprinsă între Brașov și Sighișoara, a fost denumită Țara Ovăzului sau Haferland cu sute de ani în urmă, datorită localnicilor care obișnuiau să cultive cu precădere ovăzul, din cauza climatului mai aspru.

30
/05
/22

Să presupunem că o sticlă de plastic, un pet, și-ar dori să plece dintr-un sat din Transilvania și ar vrea călătorească până la Marea Neagră, ori poate și mai departe. Credeţi că ar putea? La această întrebare și-au dorit să găsească răspunsul un grup de voluntari din România. Realizată într-un proiect inedit tip experiment, "Călătoria mea spre mare" este de fapt o poveste despre oameni, mentalităţi și educaţie.