… spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ – mai puţin de gramatică – să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.
Un articol de Victor Iacobescu|11 februarie 2015
Acest lucru apare de cele mai multe ori dintr-o dorinţă de „corectitudine scriitoricească“ motivată admirabil: „Ştiu că se pune cratimă, că am văzut la iubit-o!“
Greşeala constă în confuzia făcută între vocativul substantivului „iubită“ (ex. IUBITO) şi structura din următoarea propoziţie: „Pe ea am iubit-o cel mai mult“, unde verbul „a iubi“ la timpul perfect compus este despărţit prin cratimă de pronumele personal „o“ , genul feminin, aflat în cazul acuzativ.
Le recomandăm celor care au tendinţa de a ieşi în evidenţă prin adresări directe precum: „Pisicuţo“, „Iubito“, „Frumoaso“ etc. să nu pună cratima NICIODATĂ înaintea vocalei „O“!
În caz contrar, scrise, aceste versuri ale lui George Ţărnea „Iubito, câtă lume între noi/Numărători de ploi din doi în doi“ şi-ar pierde din semnificaţie şi ar trece în zona ridicolului.
