Futbol. România – Ungaria cu Iorga, Miriuţă, Ienei şi Roesler
https://www.ziarulmetropolis.ro/futbol-romania-ungaria-cu-iorga-miriuta-ienei-si-roesler/

Naţionaliştii de pripas şi-au pus fularul tricolor în jurul gâtului şi au ieşit la defilare. Că nu ştiu ei foarte bine ce e dragostea…de ţară, de fotbal, de oameni, nici nu mai contează, o gură mare e capabilă să anihileze un întreg batalion de idei, sentimente şi concepte bine structurate.

Un articol de Dan Nicolaie (Dedes)|10 octombrie 2014

Jucăm cu  Ungaria şi nu mai contează nimic altceva, nici măcar faptul că în materie de fotbal noi am ajuns mici iar ei minusculi, iar  afişul oficial prezintă o încleştare titanică, prilej pentru toţi nefericiţii (ai noştri şi ai lor)  să-şi elibereze frustrările.

Dorind să pregătesc meciul cât mai bine, am purces la lectură. Am luat la mână “Teoria lui Roesler”(potrivit istoricului austriac Robert Roesler poporul român s-a format la sud de Dunăre, de unde o mare parte a populației a emigrat la nord de fluviu, după ce teritoriul fusese luat în primire de alţi migratori) după care am citit volumul “În luptă cu absurdul revizionism maghiar” (aici titlul mă scuteşte de amănunte suplimentare), semnat de Nicolae Iorga.

Când mă pregăteam să atac şi alte lucrări menite să alimenteze „prietenia şi buna vecinătate” mi-am dat seama că una e una şi alta e alta, şi când e vorba de o dispută sportivă, trebuie să te înarmezi cu argumente strict sportive.

Aşa că lipsa de inspiraţie m-a dus spre declaraţiile lui Vasile Miriuţă, antrenor român, fost internaţional maghiar. Dornic să răspundă şi la întrebările care nu i-au fost puse, că tot se poartă deconspirările de vodevil, Vasile ne-a anunţat că şi-a oferit toate cunoştinţele tehnico-tactice adversarilor noştri de sâmbătă. Într-o superbă dovadă de toleranţă, aproape nimeni nu l-a băgat în seamă pe antrenorul CFR-ului din Cluj. În fond nu vrea altceva decât să mânânce şi el o pâine albă.

În urmă cu mai bine de un an, România învingea Ungaria cu 3-0, pe Naţional Arena, în Preliminariile Mondialului brazilian

În urmă cu mai bine de un an, România învingea Ungaria cu 3-0, pe Naţional Arena, în Preliminariile Mondialului brazilian

Ca să compensez, am citit şi declaraţiile oferite de fostul internaţional român Emeric Ienei, mare antrenor român de naţionalitate maghiară. Elegant până la ultima virgulă, singurul tehnician autohton care a câştigat Cupa Campionilor Europeni cu o echipă românească ne-a explicat că ar fi fost o impoliteţe, inclusiv faţă de specialiştii maghiari, să ofere el informaţii despre echipa naţională. Până la urmă, dacă te respecţi, pâinea albă nu este chiar totul.

Cum ne aflăm în plină campanie electorală, când totul se interpretează, propun o ştire „la două capete”, posibilă dar puţin probabilă : Un grup consistent de fani maghiari din Debrecen au plecat încă de ieri (miercuri, n.r.) spre capitala României pentru a asista la meci. Cu greu au fost convinşi în faţa stadionului Ferenc  Puskás din Budapesta că meciul se joacă în alt oraş.

Rămâne cum am stabilit, să cânţi imnul naţional şi să fluturi steagul tricolor nu are legătură nici cu rasismul şi nici cu xenofobia.

Foto: Futbol, România – Ungaria – FRF, facebook

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.

23
/09
/20

OPINIE Prea puținele recompense juste acordate la Gala Premiilor Uniunii Cineaștilor din România, ediția 2020, nu pot șterge senzația generală că un astfel de eveniment este mai puțin despre recunoașterea valorii reale, cât mai ales despre a mulțumi pe cât mai mulți, în special dintre cei apropiați de UCIN.

09
/08
/20

"Tot amânam întâlnirea cu Dan Chişu. Recent am reuşit să ne vedem şi mai ales să-i văd ultimul film regizat – ”5 minute”. Ce pot spune despre film? Surpriza a fost neaşteptat de...". Citiţi un text pentru Ziarul Metropolis al scriitorului Vasile Ernu.

09
/06
/20

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.

31
/01
/20

CORESPONDENȚĂ DIN BRUXELLES. La BOZAR, în Bruxelles, până acum în februarie 2020, puteți vizita (contra unei sume modice) o excepțională Expoziție Brâncuși. Este perla coroanei în prezența României la festivalul EUROPALIA, care în 2019 a fost dedicat țării noastre.

28
/01
/20

Îndeobște, afacerile premiilor literare din România sunt banale și jalnice reglări de conturi între găști, se desfășoară între oameni care ar intra toți într-o debara sau într-o cabină telefonică. Certuri mari, mize mici.

15
/11
/19

În ziua când am răspuns invitației onorante de a mă implica în bunul mers al festivalului arădean, ca director artistic, timp de aproape un deceniu, între 2002 și 2010, mi-am amintit de căldura cuvintelor regretatului meu frate, Victor Parhon, aflat în această ipostază până în anul trecerii sale în eternitate, cu privire la carsimaticul public de aici, la emoția sa neînchipuit de puternică, la trăirile  unor adevărați și fideli prieteni ai scenei și ai valorilor pe care aceasta le cultivă.

27
/09
/19

OPINIE Rezultatele celui mai recent concurs de proiecte de film organizat de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) au declanșat scandal. Se întâmplă aproape mereu. Motivul principal: finanțarea primită de unii regizori controversați și ocolirea unor regizori importanți. Însă de ce se ajunge aici? Și ce se poate face pe viitor?

22
/08
/19

CRONICĂ DE FILM Nu e o întâmplare că regizorul lui „Poliţist, adjectiv”, unul dintre filmele emblematice ale Noului Cinema Românesc, oferă cel mai neaşteptat lungmetraj al ultimilor ani, care poate aduce o schimbare de direcţie. „La Gomera” este o reconfirmare: Corneliu Porumboiu rămâne cel mai inventiv, surprinzător şi autoreflexiv cineast român.

23
/06
/19

OPINIE Proaspăt intrat și în cinematografele de la noi, un nou film șochează o parte a spectatorilor, care îl califică drept „scârbos” sau „odios”: „Mănușa de Aur”, cu care Fatih Akin a agitat puternic apele și la premiera mondială din competiția de la Berlin. Când am devenit atât de sensibili?