Gabriel Garcia Marquez – Curiozități (esențiale)
https://www.ziarulmetropolis.ro/gabriel-garcia-marquez-stiati-ca/

“Mi s-a liniştit sufletul, şi atunci am descoperit cu mare bucurie că viaţa, şi nu moartea, e nesfârşită.” – Gabriel Garcia Marquez. Considerat unul dintre cei mai importanţi autori ai secolului XX si unul dintre cei mai buni autori în limba spaniolă, autorul romanelor ”Un veac de singurătate” şi ”Dragostea în vremea holerei” a primit Nobelul pentru literatura în 1982.

Un articol de Petre Ivan|6 martie 2018

– Gabriel Garcia Marquez a fost primul copil din cei 17 ai telegrafistului Garcia și ai Luisei, fata colonelului Marquez.

– Marquez avea 17 ani când l-a citit pe Kafka. Atunci a înţeles că scriitorul poate modifica realitatea şi tot atunci a hotărât ca va fi scriitor.

– Până la vârsta de opt ani a trăit în casa bunicului (colonel în rezervă). A fost înțelegerea prin care colonelul liberal Marquez a acceptat să-și dea fata unui Garcia, care venea dintr-o familie conservatoare.

– Bătrânul colonel obișnuia să-i povestească nepotului din momentele sale de luptă.

– A susţinut toată viaţa că cel mai bun roman care s-a scris vreodată este Război și pace de Tolstoi.

a3

– Primul său roman, Vijelia de uscături, scris la 22 de ani, a fost respins de toate editurile spaniole din America Latină. Îl va publica cinci ani mai târziu, pe cont propriu, într-un tiraj de 1.000 de exemplare, la o modestă tipografie din Bogota.

– A abandonat Facultatea de Drept.

– A avut rubrica zilnică „Girafa” la cotidianul El Heraldodin Barranquilla, fiind plătit cu trei pesos pe coloană. Noaptea târziu, după ce toată lumea pleca din redacție, lucra până în zori la romanul Vijelia de uscături.

– Pe vremea când lucra la ziar, locuia într-un hotel de trecere, de peste drum de redacție, de fiecare dată în altă cameră, plătind un peso și jumătate. Când nu avea cu ce plăti camera lăsa în custodie portarului manuscrisul romanului.

– Fuma zilnic 60 de țigări de tutun tare şi bea zeci de ceşti de cafea.

– Când Rojas Pinnila, dictatorul columbian, a desființat El Espectator, ziarul la care lucra, Marquez a ajuns în situaţia să cerșească și să doarmă prin parcurile Parisului.

Romanul “Colonelului nu are cine să-i scrie” a fost publicat de o revistă literară din Bogota, fără ca directorul revistei să-i ceară permisiunea sau să-i plătească onorariu.

– Trimis corespondent al agenției Prensa Latina la New York, lucra ca reporter ziua, iar noaptea își scria cărțile. Rămas în New York fără serviciu și fără bilet de întoarcere, a decis să plece în Mexic cu soția și copilul. S-au suit în autobuz şi au ajuns în Mexic având în buzunar 100 de dolari.

– Primul serviciu în Mexic l-a obținut ca redactor la o revistă pentru femei. A abandonat serviciul pentru a avea timp să termine Un veac de singurătate. Credea că îl va scrie în șase luni, dar i-a luat doi ani.

– „Sau dau o lovitură cu cartea asta sau îmi rup gâtul”, le spunea Marquez prietenilor. Credea că va vinde 5000 de exemplare, după ce celelalte patru cărți ale sale se vânduseră în câte o mie de exemplare. De la prima publicare a cărții și până în prezent, s-au vândut peste 35 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Un veac de singurătate a fost scris în 18 luni. În fiecare zi, de la nouă dimineața până la trei după-amiază. În ultima zi, „știam că va fi ultima zi,” l-a terminat pe neașteptate la unsprezece. „Nu știam ce să fac cu timpul care îmi prisosea și am încercat să inventez ceva ca să pot trăi până la trei după-amiază”.

– Se spune că cea mai bună carte a lui Marquez este Toamna patriarhului. Pentru a o scrie a studiat biografiile tuturor dictatorilor latino-americani. A lucrat 17 ani la ea şi a întrerupt-o pentru a scrie Un veac de singurătate.

– Macondo, satul imaginar din romanele lui Marquez, era numele unei plantații de bananieri. „Cuvântul acesta îmi atrăsese atenția din primele călătorii cu bunicul, dar numai când am ajuns om în toată firea am descoperit că îmi plăcea rezonanța lui poetică. Niciodată nu l-am auzit la nimeni și nici măcar nu m-am întrebat ce înseamnă.”

– A studiat cinematografia în Centro Sperimentale Di Cinematografia di Roma. Se știe că multe opere cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez, care la fel ca mulți intelectuali din acea epocă se semna cu pseudonimul.

– În 1990 a călătorit în New York unde l-a cunoscut pe regizorul Woody Allen.

Foto cu Gabriel Garcia Marquez – wikipedia

05
/11
/21

Editura Frontiera anunță un nou titlu semnat de Nina Cassian, publicat într-o ediție adaptată grafic pentru copiii de astăzi: „Roșcată-ca-Arama și cei șapte șoricari”. Ilustrațiile cărții sunt semnate de Andrei Tache.

27
/10
/21

În toamna aceasta, la editura EIKON au apărut două cărţi-eveniment, semnate de prozatoarea Andreea Nanu: „Cum vă place”. Cronică de teatru, operă şi film şi „Eternitatea. Şi încă o zi”. Teatrul lui Andrei Şerban.

27
/10
/21

În Ţinutul nomazilor: cum să supravieţuieşti în America secolului 21 publicată de Editura Trei, jurnalista Jessica Bruder specializată în reportaje despre subculturi surprinde nașterea unei noi categorii sociale, a unui nou stil de viață. America aflată „sub radarul economic” este formată din „americanii în vârstă, scăpătați și itineranți” pentru care speranța unei vieți mai bune ia forma unui drum nesfârșit de-a lungul și de-a latul țării, în căutare de slujbe sezoniere ca să supraviețuiască.

25
/10
/21

Reprezentanța Institutul Cultural Român de la Madrid, în colaborare cu Editura Impedimenta, Círculo de Bellas Arte, Școala de arte SUR, Universitatea Complutense din Madrid, Facultatea de Filologie și Librăria Rafael Alberti organizează o serie de întâlniri literare ale scriitorului Mircea Cărtărescu, în perioada 26-27 octombrie 2021.

18
/10
/21

Din 15 octombrie, a intrat în librării „Între două lumi. Amintiri dintr-o viață suspendată” de Suleika Jaouad, volum publicat în limba română de Editura Humanitas, în colecția „Memorii/Jurnale” (traducere de Ines Simionescu, Anca Lăcătuş şi Andreea Niţă). La 22 de ani, autorea primea un diagnostic înfricoșător: leucemie, cu 35% șanse de supraviețuire. Aceasta este povestea ei!

16
/10
/21

După ce a publicat jurnalul lui Dostoievski și o parte din scrisorile lui Cehov, Editura Polirom a tipărit recent o a doua ediție a scrierilor extraliterare ale lui Bulgakov, sub titlul „Corespondență. Jurnale”, în traducerea semnată de Ana-Maria Berzuleanu și cu prefața lui Ion Vartic.