„Jubileul“. Gânduri după spectacol
https://www.ziarulmetropolis.ro/ganduri-dupa-spectacol/

O linişte în sală, de parcă toţi spectatorii uitaseră să respire… Apoi, unele voci din public au rostit, în şoaptă: „iubire“, intuind că va fi următorul cuvânt care va fi rostit şi pe scenă.

Un articol de Lavinia Jemna|15 Martie 2013

Teatrul Metropolis în turneu la Köln, cu spectacolul „Jubileul“

O linişte în sală, de parcă toţi spectatorii uitaseră să respire… Apoi, unele voci din public au rostit, în şoaptă: „iubire“, intuind că va fi următorul cuvânt care va fi rostit şi pe scenă. Şi într-adevăr, cuvântul „iubire“ nu s-a lăsat mult aşteptat, şi tăcerea s-a rupt în ropot de aplauze…

Maia Morgenstern

Unul din nenumăratele momente în care spectatorii s-au contopit cu actriţa de pe scenă, cu povestea lui Amelie, diva uitată de presă şi ocolită de oferte, după decenii de carieră.

„Jubileul“, un recital de primă clasă oferit de Maia Morgenstern în spectacolul Teatrului Metropolis, sub bagheta magică a maestrului Radu Beligan, care semnează regia.

Maia Morgenstern

Un text admirabil scris de Jean-Marie Chevret şi Michèle Ressi, care îmbină comicul cu tragicul, povestea actriţei în crepusculul vieţii şi profesiei, care, deşi încă plină de fiţe, nu pregetă să-şi povestească amintirile unui public imaginar, folosind toate registrele posibile. Ca nişte paranteze care o îmbrăţişează pe Amelie, între neliniştile prezente şi povestea vieţii, sunt apariţiile pline de temperament şi haz, de la începutul şi sfârşitul piesei, ale menajerei (Victoria Dicu).

Maia Morgenstern

În toamna anului trecut am văzut spectacolul la Bucureşti şi mi-am zis că-l merită şi „diasporenii“ din preajma mea, din Germania. Aşa că, ne-am pus forţele laolaltă, Teatrul Metropolis, Institutul Cultural Român din Bucureşti şi Centrul Cultural Român din Köln şi am organizat acest turneu.

Maia Morgenstern

Pe 10 martie, la Köln, un public numeros, venit de cele mai multe ori de departe, plin de „iubire“ pentru teatrul „de acasă“, a aplaudat atât la scenă deschisă cât şi minute nesfârşite, la final, spectacolul „Jubileul“.

Un Mărţişor mai frumos nu se putea.

Foto: Luca Olteanau

13
/12
/18

Vă mai amintiți scena finală din "Smoke" / "Fum de țigară" (1995), filmul regizat de Wayne Wang, după scenariul lui Paul Auster, faimosul scriitor new-yorkez? Aceea în care Auggie (Harvey Keitel) îi dăruiește prietenului său Paul Benjamin (William Hurt), scriitor, o minunată poveste de Crăciun. Întreaga scena este însoțită de melodia lui Tom Waits, "Innocent when you dream".

11
/12
/18

Au între 70 și 80 de ani. Sunt un cuplu. Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă să-i mulțumesc.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

16
/09
/18

Se ştie că urăsc vânătoarea. Un fost coleg de şcoală, vânător pasionat, mi-a relatat azi o scenă care mi-a făcut rău: "Eram mai tânăr, îmi luasem puşcă şi uceniceam pe lângă nea X, care organiza vânători de capre în pădurea Udeanca. Veneau mahări din CC şi chefuiau câte o săptămână. Eu făceam pe gonaciul cu câţiva inşi.

13
/09
/18

Un autobuz aglomerat. Piţiponci şi piţipoance stau pe Facebook. Zdrahoni - venind de la muncă, mirosind a transpiraţie. Un candidat la un seminar teologic (un pulifrici citind despre semiologia Crucii) subliniază cu aplomb într-o cărticică. În maşină urcă o ţigancă în braţe cu un copil de maximum 7 luni.

12
/09
/18

Dar să vedem ce cumpărături a mai făcut între timp scriitorul şi scenaristul Florin Lăzărescu, care, luna trecută, după cum aflam de pe pagina dumnealui de facebook, asista neputiincios la moartea propriului caucic. (www.ziarulmetropolis.ro/moartea-cauciucului-domnului-lazarescu/)

03
/09
/18

Veşnicia s-a născut la Poșta Română. Dacă ai de ridicat ceva, orice, și ai în față 2 persoane, poți spune că e o coadă îngrozitoare, durează cel puțin 30-40 de minute să ajungi în fața funcționarului. Când sunt mai mult de 10 persoane îți poți scrie liniștit testamentul.

15
/08
/18

Vineri, exact când țara mea arăta cât este de bolnavă, o parte din corpul meu derutant (cea interioară) a decis să mă lase baltă. Organele de bun simț au făcut asta în cadru organizat, în spital (Witting), unde mă aflam de două zile.

Page 1 of 1012345...10...Last »