O linişte în sală, de parcă toţi spectatorii uitaseră să respire… Apoi, unele voci din public au rostit, în şoaptă: „iubire“, intuind că va fi următorul cuvânt care va fi rostit şi pe scenă.
Un articol de Lavinia Jemna|15 martie 2013
Teatrul Metropolis în turneu la Köln, cu spectacolul „Jubileul“
O linişte în sală, de parcă toţi spectatorii uitaseră să respire… Apoi, unele voci din public au rostit, în şoaptă: „iubire“, intuind că va fi următorul cuvânt care va fi rostit şi pe scenă. Şi într-adevăr, cuvântul „iubire“ nu s-a lăsat mult aşteptat, şi tăcerea s-a rupt în ropot de aplauze…
Unul din nenumăratele momente în care spectatorii s-au contopit cu actriţa de pe scenă, cu povestea lui Amelie, diva uitată de presă şi ocolită de oferte, după decenii de carieră.
„Jubileul“, un recital de primă clasă oferit de Maia Morgenstern în spectacolul Teatrului Metropolis, sub bagheta magică a maestrului Radu Beligan, care semnează regia.
Un text admirabil scris de Jean-Marie Chevret şi Michèle Ressi, care îmbină comicul cu tragicul, povestea actriţei în crepusculul vieţii şi profesiei, care, deşi încă plină de fiţe, nu pregetă să-şi povestească amintirile unui public imaginar, folosind toate registrele posibile. Ca nişte paranteze care o îmbrăţişează pe Amelie, între neliniştile prezente şi povestea vieţii, sunt apariţiile pline de temperament şi haz, de la începutul şi sfârşitul piesei, ale menajerei (Victoria Dicu).
În toamna anului trecut am văzut spectacolul la Bucureşti şi mi-am zis că-l merită şi „diasporenii“ din preajma mea, din Germania. Aşa că, ne-am pus forţele laolaltă, Teatrul Metropolis, Institutul Cultural Român din Bucureşti şi Centrul Cultural Român din Köln şi am organizat acest turneu.
Pe 10 martie, la Köln, un public numeros, venit de cele mai multe ori de departe, plin de „iubire“ pentru teatrul „de acasă“, a aplaudat atât la scenă deschisă cât şi minute nesfârşite, la final, spectacolul „Jubileul“.
Un Mărţişor mai frumos nu se putea.
Foto: Luca Olteanau
