„Jubileul“. Gânduri după spectacol
https://www.ziarulmetropolis.ro/ganduri-dupa-spectacol/

O linişte în sală, de parcă toţi spectatorii uitaseră să respire… Apoi, unele voci din public au rostit, în şoaptă: „iubire“, intuind că va fi următorul cuvânt care va fi rostit şi pe scenă.

Un articol de Lavinia Jemna|15 martie 2013

Teatrul Metropolis în turneu la Köln, cu spectacolul „Jubileul“

O linişte în sală, de parcă toţi spectatorii uitaseră să respire… Apoi, unele voci din public au rostit, în şoaptă: „iubire“, intuind că va fi următorul cuvânt care va fi rostit şi pe scenă. Şi într-adevăr, cuvântul „iubire“ nu s-a lăsat mult aşteptat, şi tăcerea s-a rupt în ropot de aplauze…

Maia Morgenstern

Unul din nenumăratele momente în care spectatorii s-au contopit cu actriţa de pe scenă, cu povestea lui Amelie, diva uitată de presă şi ocolită de oferte, după decenii de carieră.

„Jubileul“, un recital de primă clasă oferit de Maia Morgenstern în spectacolul Teatrului Metropolis, sub bagheta magică a maestrului Radu Beligan, care semnează regia.

Maia Morgenstern

Un text admirabil scris de Jean-Marie Chevret şi Michèle Ressi, care îmbină comicul cu tragicul, povestea actriţei în crepusculul vieţii şi profesiei, care, deşi încă plină de fiţe, nu pregetă să-şi povestească amintirile unui public imaginar, folosind toate registrele posibile. Ca nişte paranteze care o îmbrăţişează pe Amelie, între neliniştile prezente şi povestea vieţii, sunt apariţiile pline de temperament şi haz, de la începutul şi sfârşitul piesei, ale menajerei (Victoria Dicu).

Maia Morgenstern

În toamna anului trecut am văzut spectacolul la Bucureşti şi mi-am zis că-l merită şi „diasporenii“ din preajma mea, din Germania. Aşa că, ne-am pus forţele laolaltă, Teatrul Metropolis, Institutul Cultural Român din Bucureşti şi Centrul Cultural Român din Köln şi am organizat acest turneu.

Maia Morgenstern

Pe 10 martie, la Köln, un public numeros, venit de cele mai multe ori de departe, plin de „iubire“ pentru teatrul „de acasă“, a aplaudat atât la scenă deschisă cât şi minute nesfârşite, la final, spectacolul „Jubileul“.

Un Mărţişor mai frumos nu se putea.

Foto: Luca Olteanau

23
/05
/18

Am dorit totdeauna să am în curte cireşi şi m-am străduit ani în şir să-mi realizez visul. Cei mai mulţi s-au uscat. A rămas primul pe care l-am sădit. Fiind bolnav, anul acesta nu m-am putut bucura de florile sale. Nu le-am văzut.

22
/05
/18

Nu mai e cu noi Lucian Pintilie! Mă feresc să folosesc alt cuvânt, altă formulă. Zic doar „nu mai e cu noi Lucian Pintilie!”, pentru că nimic din exprimările comune n-ar fi compatibil cu cel care a fost reperul esențial, sine qua non, de la primul la cel mai recent „val” al cinematografiei românești.

16
/05
/18

Regizorul de teatru și film Lucian Pintilie a murit miercuri, la vârsta de 84 de ani, la Spitalul Elias din București. El lasă în urmă o serie de spectacole de teatru, în țară și străinătate, care au făcut istorie, iar opera sa cinematografică a fost una din cele mai importante din estul Europei.

15
/05
/18

Moto: „Nu se termină niciodată, fiule, nu se mai termină…”

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

03
/05
/18

“Onorabili concetățeni, fraților, iertați-mă fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea m-a tulburat așa de tare, suindu-mă la această tribună, pentru a vă spsune și eu, ca orice român, ca orice fiu al țării sale, în aceste momente solemne că mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei... (...)” – Cațavencu, O scrisoare pierdută.

03
/05
/18

Astăzi, 3 mai, este celebrată Ziua mondială a libertăţii presei. Pare și un bun prilej pentru a ne aminti câteva dintre bancurile, scenetele și „șopârlele” de altădată.

25
/04
/18

Întrucât azi a fost ziua de naștere a nefamilistului Andy Bell și, posibil, va fi ultima zi la postul public (dacă nu cumva a fost chiar aseară!) pentru simpaticului 4ru (Dragoș Pătraru, pentru generația care a cântat în Piață, în urmă cu 28 de ani, Imnul Golanilor), susțin cu tărie de caracter, dar fără argumente irefutabile, că mult așteptatul miting pentru susținerea familiei tradiționale ar merita un imn oficial cu titlul Oh L'Amour.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.

16
/02
/18

Inspirat de o însemnare a criticului literar Paul Cernat, Răzvan Petrescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori contemporani români, și-a amintit de “colosala” echipă redacțională care popula editura Cartea Românească în anii 80 și, prin ricoșeu, de rolul... purificator al dublei cenzuri din acele vremuri. Un articol savuros pe care nu-l puteam lăsa să se topească în negura subsolurilor rețelelor de socializare.

Pagina 3 din 1112345...10...Ultima »