Găuri negre și (pseudo)revelații. MONDIALUL Metropolis – ep.41
https://www.ziarulmetropolis.ro/gauri-negre-si-pseudorevelatii-mondialul-metropolis-ep-41/

La întrebarea „cu ce rămânem” (variaţiune: „ce rămâne după Mondial”), răspunsul este revoltător de simplu: cu nimic (nimic). Asta dacă vrem să nu ne păcălim în continuare că am văzut un unicorn alb în loc de un ponei rablagit. Fie el şi spoit în roz.

Un articol de Cinesseur|17 Iulie 2018

Altfel, desigur, e loc de câteva pseudorevelații și de o certitudine (inserată la final, ca p.s., pour la bonne bouche):

1. VAR-ul n-a adus revoluția promisă, dar nici n-a produs vreo catastrofă. Câtă vreme decizia rămâne tot la mâna arbitrului, VAR-ul e doar o formă de a simula imparțialitatea. Ceea ce se întâmpla oricum și fără. Dar cum trăim în epoca în care e dezirabil alibiul generat de tehnica de ultima oră, fotbalul e decorul perfect pentru un astfel de simulacru

2. Am contabilizat cel mai mare număr de autogoluri de la începuturile competiției și până azi. A le pune pe seama jocului ofensiv ar fi o prostie din parte-ne. Dimpotrivă, ele trebuie puse în contul prostiei celor care le-au marcat. Elegant formulat, am putea discuta de lipsă de concentrare pe faza defensivă, tehnică individuală precară, plasament defectuos și alte izmeneli, numai că atunci când tragem linie tot la varianta frustă ajungem. Ah, da, ar mai putea fi luate în calcul cotele la pariuri pentru genul ăsta de isprăvi, însă aici e pură speculație.

3. Transformarea loviturilor de la 11 metri (și acestea au fost mai multe ca altădată), în special a celor de departajare în fazele eliminatorii, va fi în curând echivalată cu un doctorat în neurologie. Toată lumea știe zicala aia că un 11 m nu se apără, doar se execută prost. E cât se poate de adevărată. A rămas, totuși, un mister de ce se bat în continuare anapoda, deși pe lângă echipele cu probleme au fost înrolați experți în diverse științe mai mult sau mai puțin exacte, de la mântuitori de pulsiuni negative la neurofizicieni.

‘Geaba! Lovită de un picior emotiv, mingea continuă să ajungă în plopi. Sau în membrele portarilor. E destul de trist că suntem tot aici. Într-o lume ideală, psihologi ar trebui să aibă oamenii care se întorc traumatizați din teatrele de război sau care experimentează catastrofe personale, nu inși plătiți cu sume indecente pentru o treabă făcută mediocru. Și care, între noi fie vorba, habar nu au ce-s alea teatre.

4. Dieguito, din postura de ambasador FIFA, s-a dat iar în spectacol, reconfirmând vorbele lui Kevin Keegan: „Nu cred că există vreun jucător mai mare sau mai mic decât Maradona”.

5. Campioanele în exercițiu au capotat lamentabil plecând acasă încă din grupe. De data asta a fost rândul Germaniei. N-a jelit-o nimeni. Ba dimpotrivă! Culmea autoironiei involuntare a fost atinsă grație sloganului inscripționat pe autocarul care-i transporta de colo-colo, inclusiv la aeroport. Știți ce scria? Ei bine, asta: „Împreună să scriem istorie!” Le-a ieșit.

Adrian Soare

6. Organizarea (impecabilă) a unui Mondial (sau a unei competiții sportive de anvergură) rămâne mai departe cel mai bun detergent pentru spălarea reputației unui regim politic cu multă mătreață. Putin și Rusia au punctat masiv la acest capitol. Zero incidente majore în tribune sau în afara lor. Ok, finala a fost întreruptă câteva minute de invazia activistelor Pussy Riot, consumată chiar sub privirile despotului de la Kremlin.

Nu vreau să minimalizez episodul, a avut impact, însă în ansamblul megaevenimentului care a fost Cupa Mondială e comparabil cu reacția unui spectator care întrerupe o piesă de teatru pentru că nu-i plac replicile. Ceea ce, în termeni gadamerieni ar însemna că fetele costumate în polițiste n-au respectat distanța estetică dintre teorie și praxis. Valabilă, în general, pentru spectatorii de fotbal. Ele aveau alt statut.

7. Inițial n-am vrut, apoi m-am răzgândit. Trebuie s-o spun, chiar dacă e un joc relativ facil de cuvinte: singura rază de lumină în comentariile live prestate de trimișii TVR a fost adusă de intervențiile lui Adrian Soare. Poate pentru că nu era de-al lor (omul e angajat SRR și colaborator Digi pentru Ligue 1). Competența lui n-a rămas nerăsplătită: după optimi a fost chemat acasă.

8. Sartre a avut încă o dată dreptate afirmând că jocul de fotbal se complică mult prin apariția echipei adverse. La Mondialul rusesc mai toate formațiile, de la Panama la Franța, au ținut să ne convingă de justețea hâtră a acestui postulat.

Urmează peste 4 ani Mondialul din Qatar. Iarna. În sfârșit o premieră. Toată mașinăria de marketing se va reseta. Nu știu dacă și fotbalul.

P.S.: Povestea rostogolită pe la noi imediat după triumful francezilor („nu a câștigat Franța, ci Africa”) e doar o imbecilitate rasistă ieșită din subsolul unor minți prost aerisite. De rău augur pe termen lung.

Foto: MONDIALUL Metropolis – facebook

17
/07
/18

“Unu-i meșter mondial / Kylian MBAPPE / A scos Franța la un dans / Pe Champs-Élysées...” (ultima strofă) / Ce-a fost mai greu, Mondialul rusesc, a trecut. Urmează o vară fierbinte cu seri lungi și șprițuri reci, în cinstea epigramistului Păstorel, cel care a inpsirat și această poezioară, de 14 strofe, în formă continuată.

13
/07
/18

N-au mai rămas multe ore până la meciul pentru medalia de bronz: Belgia – Anglia (astăzi, de la ora 17.00). Și dacă unor concetățeni din urbea sa Mondialul din Rusia li s-a părut unul lung și plictisitor, domnul Spirache funţionar la prefectură, personaj compus din familie, slujbă şi cumsecădenie, iubitor de Premier League și susținător pătimaș al echipei lui Harry Kane,  Trippier și Dele Alli, nu împărtășește pe deplin această impresie.

05
/07
/18

Când am început eu să bat mingea pe maidan, cel mai mare jucător al lumii era Pele. Până și televiziunea română a dat meciul lui de retragere, cel dintre NY Cosmos și Santos. Am învățat ce înseamnă să centrezi cu efect maxim, cu exteriorul, cu cele mai mici trei degețele ale piciorului, dintr-un filmuleț demonstrativ cu același Edson Arantes do Nascimento.

04
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Au muncit pe brânci / RADAMEL a suspinat / Și-au rămas doar cinci... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

03
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Suceau babaroase / LUKAKU a dat mai mare / Și-au rămas tot șase... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

02
/07
/18

Ca să nu-l mai fure somnu' și-n "optimile" din seara asta, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

Page 1 of 512345