George Ivașcu, 49
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-ivascu-49/

“Fac multă comedie – în proporţie de 75-80%, dar o fac cumva împotriva firii mele. Eu sunt un tip romantic, melancolic, reflexiv, am exaltări doar pe scenă.” – George Ivaşcu. În copilărie a jucat fotbal pe maidan, în cartierul Militari. A stat în poartă şi a apărat până şi-a rupt mâna. Mai târziu, şi-a apărat visurile, jucând nu între blocuri, ci pe marea scenă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Apoi a construit un teatru, Teatrul Metropolis. George Ivaşcu, actorul şi directorul Teatrului Metropolis, împlineşte astăzi 49 de ani.

Un articol de Teatrul Metropolis|15 Februarie 2017

“Am avut noroc. Aş putea spune că este vorba de destin. De ce? Pentru că nu am avut artişti în familie, nici pictori, nici muzicieni, nici actori. De mic am intuit că este drumul meu, că este scris în destinul meu, că trebuia să devin actor.

M-am născut într-o familie modestă, undeva într-un cartier din Bucureşti. Părinţii mei au iubit arta. Îmi amintesc că aveam câţiva ani, când m-au luat de mână şi m-au dus la teatru. Am intrat prima dată în sala Teatrului de Comedie, iar după ce am terminat facultatea a fost primul loc unde m-am angajat.

Cam pe la 14 ani, m-a dus mama la Teatrul L.S. Bulandra. Acolo am avut ocazia să vad spectacole memorabile: “Tartufe”, „Cabala bigoţilor”, cu o distribuţie de excepţie, cu Florian Pitiş şi Octavian Cotescu şi alte nume celebre. Şi atunci, vrăjit de ceea ce vedeam pe scenă, un gând divin a încolţit în mintea mea dorinţa de a fi actor.”, declara George Ivașcu într-un interviu mai vechi.

Maestrul Beligan spunea că actorul este ca un sculptor în zăpadă. Drept care, odată cu dispariţia lui, dispare şi opera. Dar, ce ştiu cu siguranţă este că Teatrul Metropolis va rămâne pentru publicul român – atât pentru cel care există acum, cât şi pentru cel care va veni. – George Ivașcu

“Cred că totul este un miracol: viaţa, naşterea, bucuria de a trăi, de a cunoaşte, şi de a te întâlni cu alţi oameni. Cred în miracol dintr-un singur motiv: sunt un om cu credinţă în Dumnezeu. Există Dumnezeu există miracole! Nu în sensul de iluzionism. Cred că există un destin, că fiecare om are o menire, că viaţa pe care ţi-o dă Dumnezeu este unică şi merită să o trăieşti din plin.”. mărturisește sărbătoritul zilei.

George Ivaşcu –  „Chestionarul lui Proust”

(via revista Yorick):

–  Principala mea trăsătură – Histrionismul, pofta de joacă.

–  Calitatea pe care îmi doresc s-o descopăr la un bărbat –  Înţelepciunea.

–  Calitatea pe care îmi doresc s-o descopăr la o femeie –  Feminitatea.

–  Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei –  Sinceritatea.

–  Principalul meu defect – Vorbesc mult.

–  Ocupaţia mea preferată –  Actoria.

–  Fericirea aşa cum o visez –  Armonie, echilibru.

–  Care ar fi cea mai mare nefericire –  Boala.

 

–  Locul unde aş vrea să trăiesc –  Londra.

–  Culoarea mea preferată – Roşu.

–  Floarea mea preferată –  Nufărul.

–  Pasărea mea preferată –  Vulturul.

–  Prozatorii mei preferaţi –  Panait Istrati, Mircea Eliade şi alţii.

–  Poeţii mei preferaţi –  Jacques Brel, Tagore.

–  Eroii mei preferaţi din literatură şi din viaţa reală –  Cristofor Columb şi Don Quijote.

Teatrul e pentru mine o oază de vise. – George Ivașcu.

–  Eroinele mele preferate din literatură şi din viaţa reală –  Margaret Thatcher şi Julieta.

–  Compozitorii mei preferaţi – Mozart.

–  Pictorii mei preferaţi –  Cred că acum Toulouse-Lautrec.

–  Ce urăsc cel mai mult –  Oamenii care urăsc.

–  Darul pe care aş vrea să-l am –  Premoniţia.

–  Cum aş vrea să mor –  Prin infarct.

–  Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă – Cele copilăreşti.

–  Deviza mea – Iubeşte-ţi aproapele.

–  Starea mea de spirit actuală –  Sunt gânditor.

Foto cu George Ivaşcu – Petrică Tănase

30
/06
/14

Unul dintre cei mai importanți prozatori români contemporani a împlinit 60 de ani. Fost tipograf, salahor, boxeur, ziarist şi, cel mai adesea, liber profesionist, Radu Aldulescu a debutat în 1993 cu romanul “Sonata pentru acordeon”, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.

23
/06
/14

Acum doi ani, sub acoperișul Teatrului Bulandra (de la Izvor) lua naștere un spectacol-interogație, energic și emoționant, care a inaugurat un spațiu dedicat căutărilor teatrale: Sala Liviu Ciulei LABORATOR. Sâmbătă, 28 iunie, de la ora 20.00, „Arlechino moare?” sărbătorește doi ani de existență și vă așteaptă să-l (re)descoperiți.

11
/04
/14

Actorul Florin Zamfirescu împlineşte 65 de ani, pe 12 aprilie. E un moment în care îşi priveşte viitorul în ochi şi se vede jucând. Se vede chiar şi însurat, cu o doctoriţă. Şi se mai gândeşte şi la sănătate, şi la roluri, şi la cei 42 de ani în teatru, ca actor şi ca profesor.

18
/03
/14

În ultima perioadă Adrian Văncică este recunoscut pe stradă pentru rolul său din serialul de televiziune „Las Fierbinți”, unde îl întruchipează, cu mare autenticitate, pe Celentano, un bețiv simpatic, un fel de Cetățean turmentat al zilelelor noastre.

06
/03
/14

Margareta Pogonat împlineşte astăzi 81 de ani. “Dacă nu eram conştientă că am îmbătrânit, nu coboram de pe scenă. Pe studenţii mei îi învăţ ceea ce am învăţat şi eu… teatru. Îi învăţ în primul rând să se culturalizeze, pentru că eu consider că un actor prost şi incult nu îşi mai are locul. Nu întotdeauna reuşesc, dar măcar ştiu că am încercat.”, spune actriţa care cucerit publicul cu interpretarea sa din filmul „Actorul şi săbaticii”.

26
/02
/14

S-a născut pe 26 februarie 1940, la Bucureşti. A fost fratele mijlociu din Fraţii Karamazov, a fost Claudiu din Hamlet sau Lopahin din Livada de vişini. Alexandru Repan mărturiseşte că hobby-ul său e teatrul, iar meseria sa e viaţa.

17
/02
/14

Și-a împrumutat vocea unui important post de televiziune. Pe scena Teatrului „Nottara”, a fost: Miles Gloriosus din „Miresele căpitanului”, Kutuzov în „Război și pace” sau Haritonov, în „Bătrânul”. Constantin Cotimanis împlinește, astăzi, 59 de ani.

14
/02
/14

Regizoarea de teatru şi de operă Alice Barb își serbează ziua de naștere de Valentine's Day, pe 14 februarie. „Când m-am născut, fratele meu (tenorul Nagy Robert), care citea «Alice în ţara minunilor», i-a spus mamei că-și dorește să mă numesc Alice”, povesteşte regizoarea născută la Hunedoara, în 1963.

10
/02
/14

„A râs Rebe, înseamnă că-i bine”, povestesc foștii studenți. „E imprevizibil”, spune Liviu Ciulei. „N-are fasoanele unui actor”, adaugă Andrei Pleșu. „E cel mai mare actor în viață”, mărturisea Clody Bertola.

Page 11 of 13« First...910111213