George Ivașcu, 49
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-ivascu-49/

“Fac multă comedie – în proporţie de 75-80%, dar o fac cumva împotriva firii mele. Eu sunt un tip romantic, melancolic, reflexiv, am exaltări doar pe scenă.” – George Ivaşcu. În copilărie a jucat fotbal pe maidan, în cartierul Militari. A stat în poartă şi a apărat până şi-a rupt mâna. Mai târziu, şi-a apărat visurile, jucând nu între blocuri, ci pe marea scenă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Apoi a construit un teatru, Teatrul Metropolis. George Ivaşcu, actorul şi directorul Teatrului Metropolis, împlineşte astăzi 49 de ani.

Un articol de Teatrul Metropolis|15 Februarie 2017

“Am avut noroc. Aş putea spune că este vorba de destin. De ce? Pentru că nu am avut artişti în familie, nici pictori, nici muzicieni, nici actori. De mic am intuit că este drumul meu, că este scris în destinul meu, că trebuia să devin actor.

M-am născut într-o familie modestă, undeva într-un cartier din Bucureşti. Părinţii mei au iubit arta. Îmi amintesc că aveam câţiva ani, când m-au luat de mână şi m-au dus la teatru. Am intrat prima dată în sala Teatrului de Comedie, iar după ce am terminat facultatea a fost primul loc unde m-am angajat.

Cam pe la 14 ani, m-a dus mama la Teatrul L.S. Bulandra. Acolo am avut ocazia să vad spectacole memorabile: “Tartufe”, „Cabala bigoţilor”, cu o distribuţie de excepţie, cu Florian Pitiş şi Octavian Cotescu şi alte nume celebre. Şi atunci, vrăjit de ceea ce vedeam pe scenă, un gând divin a încolţit în mintea mea dorinţa de a fi actor.”, declara George Ivașcu într-un interviu mai vechi.

Maestrul Beligan spunea că actorul este ca un sculptor în zăpadă. Drept care, odată cu dispariţia lui, dispare şi opera. Dar, ce ştiu cu siguranţă este că Teatrul Metropolis va rămâne pentru publicul român – atât pentru cel care există acum, cât şi pentru cel care va veni. – George Ivașcu

“Cred că totul este un miracol: viaţa, naşterea, bucuria de a trăi, de a cunoaşte, şi de a te întâlni cu alţi oameni. Cred în miracol dintr-un singur motiv: sunt un om cu credinţă în Dumnezeu. Există Dumnezeu există miracole! Nu în sensul de iluzionism. Cred că există un destin, că fiecare om are o menire, că viaţa pe care ţi-o dă Dumnezeu este unică şi merită să o trăieşti din plin.”. mărturisește sărbătoritul zilei.

George Ivaşcu –  „Chestionarul lui Proust”

(via revista Yorick):

–  Principala mea trăsătură – Histrionismul, pofta de joacă.

–  Calitatea pe care îmi doresc s-o descopăr la un bărbat –  Înţelepciunea.

–  Calitatea pe care îmi doresc s-o descopăr la o femeie –  Feminitatea.

–  Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei –  Sinceritatea.

–  Principalul meu defect – Vorbesc mult.

–  Ocupaţia mea preferată –  Actoria.

–  Fericirea aşa cum o visez –  Armonie, echilibru.

–  Care ar fi cea mai mare nefericire –  Boala.

 

–  Locul unde aş vrea să trăiesc –  Londra.

–  Culoarea mea preferată – Roşu.

–  Floarea mea preferată –  Nufărul.

–  Pasărea mea preferată –  Vulturul.

–  Prozatorii mei preferaţi –  Panait Istrati, Mircea Eliade şi alţii.

–  Poeţii mei preferaţi –  Jacques Brel, Tagore.

–  Eroii mei preferaţi din literatură şi din viaţa reală –  Cristofor Columb şi Don Quijote.

Teatrul e pentru mine o oază de vise. – George Ivașcu.

–  Eroinele mele preferate din literatură şi din viaţa reală –  Margaret Thatcher şi Julieta.

–  Compozitorii mei preferaţi – Mozart.

–  Pictorii mei preferaţi –  Cred că acum Toulouse-Lautrec.

–  Ce urăsc cel mai mult –  Oamenii care urăsc.

–  Darul pe care aş vrea să-l am –  Premoniţia.

–  Cum aş vrea să mor –  Prin infarct.

–  Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă – Cele copilăreşti.

–  Deviza mea – Iubeşte-ţi aproapele.

–  Starea mea de spirit actuală –  Sunt gânditor.

Foto cu George Ivaşcu – Petrică Tănase

01
/08
/15

Născut pe 31 iulie 1952 la la Târgu-Jiu (dar trecut în acte pe 1 august), Horaţiu Mălăele a jucat în zeci de piese de teatru şi filme, a regizat cu aceeaşi pasiune şi este un talentat autor de caricaturi şi picturi.

29
/06
/15

Este unul dintre cei mai buni şi mediatizaţi actori din generaţia lui. Poate fi văzut în spectacole de teatru, în filme, în scurtmetraje (aproape în toate scurtmetrajele), ba chiar (foarte des) şi în reclame la televizor.

26
/06
/15

Joc teatru puțin pentru că așa a fost să fie destinul meu, pentru că în România posturile în teatre sunt blocate, colaboratorii sunt puțini și aceeași peste tot, pentru că se formează trene de admirație, pentru că am făcut film și mi s-a pus ștampila că sunt actriță “de film”, cu toate că am 6 ani de “antrenament” pentru teatru și roluri principale deja făcute la niste regizori mari și minunati (ce bine că ei au avut încredere în mine). – Ana Ularu

28
/04
/15

Prima sa experienţă cinematografică a venit după vârsta de 40 de ani. De atunci a fost distribuit de majoritatea regizorilor importanţi de film din România, interpretările sale impresionante aducându-i notorietate şi aprecierea publicului.

11
/03
/15

Actorul Ion Besoiu împlineşte astăzi 84 de ani. Artistul a fost omagiat cu două premii pentru întreaga activitate – din partea Uniunii Teatrale din România (UNITER), în 2008, şi la Gala Gopo din 2011.

26
/02
/15

"Niciodată nu se știe ce e aia "generația de aur". Pentru George Vraca, de pildă, George Constantin nu făcea parte din nicio generație de aur, era un tânăr care juca și el teatru binișor, dar pentru George Constantin generația de aur era Vraca, dar Vraca pentru Nottara nu era generație de aur, și uite așa, când actorul ajunge la vârsta maturității, nu a vieții, a maturității sale artistice, conform destinului, putinței, talentului (...) devine un actor important al teatrului unde este, al teatrului românesc, al locului unde este proțăpit de soartă și devine și el un metal prețios." - Alexandru Repan

Page 9 of 13« First...7891011...Last »