George Ivașcu, Ministrul Culturii: „Ar fi timpul ca din România mea, din România ta, să facem România noastră“
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-ivascu-ministrul-culturii-ar-fi-timpul-ca-din-romania-mea-din-romania-ta-sa-facem-romania-noastra/

George Ivaşcu: „Doamnelor, domnilor, poate ar fi timpul ca din România mea, din România ta, din România lui, să facem România noastră, la mulţi ani România noastră!“

Un articol de Ziarul Metropolis|4 Aprilie 2018

Ministrul Culturii, George Ivaşcu, a declarat marţi, în timpul dezbaterilor din plenul Camerei Deputaţilor a moţiunii simple depuse de PNL împotriva sa, că liberalii ar trebui să se gândescă miercuri, la vot, cum ar fi votat Brătianu o moţiune cu asemenea miză, scrie News.ro.

Moţiunea simplă depusă de PNL împotriva ministrului Culturii – semnată de 108 parlamentari ai grupurilor PNL, USR şi PMP – a fost dezbătută marţi în plenul Camerei Deputaţilor, iar miercuri este programat votul.

Moțiune simplă – Centenarul Marii Uniri

Discurs al Ministrului Culturii și Identității Naționale, George Ivașcu

Doamnelor şi domnilor parlamentari, onorată asistență,

La fel ca dumneavoastră, m-am frământat și eu căutând răspunsul la întrebarea: ce este Centenarul? Ca român, ca om de cultură şi ca membru al Guvernului României, m-am întrebat, la fel ca dumneavoastră, cum trebuie cinstit și aniversat un eveniment de asemenea magnitudine istorică și spirituală? De fapt, cred că noi suntem astăzi aici dintr-un singur motiv: nu să ne certăm, ci să găsim soluții despre cum să organizăm mai bine sărbătorirea Anului Centenar al Marii Uniri!

Cu toată onestitatea, mărturisesc că, dat fiind că este prima oară când ne confruntăm cu o asemenea sarcină, am constatat că nimeni nu știe exact. Însă fiecare are dreptul la o părere și ține să și-o impună în public. Pentru unii, Centenarul ar trebui să fie un mare Revelion cu muzică populară, bucate și licori alese, care să țină probabil tot anul 2018. Și toate astea pe banii cetățenilor. Pentru alții, Centenarul ar trebui să fie un fel de Jocuri Olimpice ale României – doar ale României – în care fiecare județ se întrece în activități cât mai năstrușnice iar în final – pe la 1 decembrie seara – să organizăm un imens foc de artificii și să ne dăm medalii între noi, pentru că, nu-i așa, important este să participi.

Mai sunt și cei care optează pentru o variantă mai sobră: Centenarul este prilejul de a comemora câteva mari figuri ale istoriei prin organizarea unor ceremonii militaro-religioase, o invocare-maraton din care cu greu ar putea un trecător să ghicească bucuria acestui popor, la împlinirea unui ideal pentru care a așteptat nu zece, nu o sută, ci o mie de ani! Toți cei de mai sus au dreptul să gândească aşa, dar pierd din vedere esențialul. Am spus-o în mai multe rânduri, dar sunt mândru s-o repet și aici: cred, cu cea mai mare tărie că  a cinsti cu adevărat reușita măreața a înaintașilor noștri, înseamnă a omagia în primul rând faptele lor şi adevărul istoric.

Unirea a trebuit recunoscută, consfințită și ratificată de sistemul de tratate internaționale de după Primul Război Mondial. Aşadar vom sărbători Tratatul de la Versailles, semnat pe 28 iunie 1919, care a anulat Pacea separată impusă samavolnic la Buftea. Vom sărbători Tratatul de la 10 septembrie 1919, care a recunoscut unirea Bucovinei. Vom aniversa tratatul de la Paris din 9 decembrie 1919, prin care se recunoștea internațional faptul că România Mare a acordat cetățenia sa tuturor minorităților de pe teritoriul unificat.

Vă întreb, merită aceste momente ale istoriei noastre să facă parte din sărbătoarea Centenarului? Nu de alta, dar guvernul României a prelungit alocarea bugetară până în 2020, fiindcă aceste evenimente au avut loc în 1918, 1919 și 1920. Nu fiindcă ministrul Ivașcu ar fi leneș sau incompetent.

Vă întreb iarăși, merită marcată semnarea Tratatului de la Trianon? Așa cum unii dintre dumneavoastă o știu cu siguranță, a avut loc la 4 iunie 1920, cu patru luni înaintea celui de la Paris, prin care se recunoștea unirea Basarabiei. Puteam să nu sărbătorim ianuarie 1919, când Statele Unite ale Americii, prin preşedintele Wilson, susțin şi recunosc unificarea României. Doamnelor și domnilor deputați, ce Românie și ce Unire ar trebui să sărbătorim, fără Parlamentul Unirii din 1919?

Aşadar NU ministrul Ivașcu și nu guvernul PSD au hotărât că momentul Unirii nu se încheie, ci doar începe în 1918. Mă întreb atunci, de ce nimeni nu s-a gândit să respecte adevărul istoric, inducându-se în mod nedrept şi incorect față de națiunea română şi față de făuritorii Marii Uniri, conceptul că aniversarea Centenarului se referă doar la 1918, ignorându-se în felul acesta marile evenimente naționale, europene şi internaționale ce au urmat şi validat, atestând România Mare, România unită.

Centenarul nu sărbătorește victoria românilor asupra altor popoare, ci eliberarea tuturor fiilor acestui pământ de sub asuprirea Imperiilor care ne-au confiscat atât de des devenirea. Doamnelor şi domnilor chiar în titlul moțiunii de azi se face referire la românii de pretutindeni, pe care cineva consideră că i-aș nesocoti. Dimpotrivă, cred că o Românie demnă, la 100 de ani de la Marea Unire, trebuie să fie clădită din demnitatea fiecărui cetăţean al ei, oriunde s-ar afla acesta. De aceea îndrăznesc să vă spun acest lucru şi altfel, cu vorbele unui MARE om de acum 100 de ani: ”Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, dar nu fiţi niciodată modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi. Aşa vorbea cel mai iscusit dintre liderii liberali, marele om de stat Ion I.C. Brătianu, ale cărui recomandări sunt valabile şi astăzi și pentru acest ministru PSD al Culturii și Identității Naționale.

Privitor la manifestările din teritoriu, la proiectele din județe și primării, țin să asigur de la acestă tribună pe fiecare responsabil local, că are în mine cel mai deschis ministru pentru sărbătorirea Unirii pe întreg teritoriul. Dar aici intervine una dintre diferențele modului meu de abordare: aleg să aprob acele manifestări care, cum spuneau înaintașii noştri, aduc lumina culturii în cel mai îndepărtat cătun, acele investiții în recondiționarea caselor memoriale sau căminelor culturale ce sunt mereu și mereu peste puterile comunităților restrânse și cer intervenția statului.

Cred din tot sufletul în educația prin cultură, doresc ca marile personalități ale acestui secol din toate domeniile să aibă fiecare măcar un bust în localitatea natală, pentru ca elevii care trec pe lângă ele în drum spre școală să știe că există precedente, se poate, că succesul lor în viață depinde de ei și că România de peste 100 de ani se va mândri cu figuri răsărite din toate straturile societății noastre.

 

Doamnelor şi domnilor deputați, onorată asistență,

Având în vedere importanța aniversării Centenarului, moțiunea de azi și în dorința de a fi cât mai clar şi riguros, vă voi expune următoarele:

  1. Situația existentă la preluarea mandatului;
  2. Ce s-a întreprins în cele circa 60 de zile de guvernare ale actualului guvern şi ce urmează a se realiza în perioada imediat următoare, la nivelul Comitetului Interministerial şi implicit la nivelul Ministerului Culturii şi Identității Naționale;

 

  1. Punctual, cu privire la situația existentă la preluarea mandatului, am constatat următoarele:
    1. Nu există o strategie unitară, bazată pe o concepție clară, principii şi teme principale, a modului de aniversare a Centenarului;
    2. Existau doar liste/tabele, cu circa 042 de enunțuri de activități dedicate Centenarului;

– Nu aveau o fundametare reală, completă;

– În plus, nu exista cadrul legal adecvat, mai ales din punct de vedere al mecanismelor de finanțare;

– Vorbim, totuşi, de bani publici, alocați cu destinație clară – aniversarea Centenarului.

– Aşadar, nu puteam fi de acord cu risipirea banului public pentru că nu existau criterii de selecție;

– Nu existau descrieri complete ale acțiunilor propuse, lipseau fişele tehnice şi devizele justificative. Am, totuși, 10 ani de activitate managerială și administrativă în domeniul culturii.

            – Din păcate, mulți dintre cei care au propus aceste idei, cu bună credință şi emulație pozitivă, au fost induşi în eroare.

– Acest lucru s-a întâmplat atât cu opinia publică şi chiar cu dumneavoastră, doamnelor şi domnilor parlamentari.

– De aceea fac un apel la dumneavoastră, să înțelegeți că nu am făcut decât să reconsider situația şi să introduc relevanța tematică şi legalitatea în cheltuirea banului public.

 

  1. În acest context, cu sprijinul necondiționat, direct şi nemijlocit al doamnei Prim-ministru, al colegilor din Comitetul Interministerial (şi cu această ocazie le mulțumesc pentru înțelegere şi sprijin), am întreprins încă de la începutul mandatului, în principal, următoarele:

 

S-a elaborat şi aprobat Ordonanța de Urgență prin care sunt stabilite următoarele:

  • Mecanisme clare de finanțare, oferind şi posibiliatea reportării sumelor neutilizate la finalul anului bugetar, până cel târziu în anul 2020, permițând în felul acesta, continuarea până la finalizare a proiectelor importante și, mai ales, a celor care vizează refacerea caselor memoriale.
  • S-a decis că la şedințele Comitetului Interministerial, pot participa, în afară de membrii acestuia, reprezentanți ai Parlamentului, ai Administrației Prezidențiale, mediului academic şi organizațiilor neguvernamentale.
  • Consider că am reuşit să repar o nedreptate, introducând şi posibilitatea legală pentru finanțarea proiectelor propuse de organizații neguvernamentale, evident, acolo unde se face dovada unui potențial creator excepțional.
  • Pe 12 martie 2018, s-a obținut certificatul OSIM al ghidului vizual al Centenarului, din acest moment, toate instituțiile centrale şi locale, dar şi entitățile private, pot demara implementarea cât mai largă a acestuia, cu titlu gratuit.

 

Vă rog să-mi permiteți, cu această ocazie, doamnelor şi domnilor parlamentari, să vă solicit participarea pentru a reuşi această implementare cât mai rapidă şi mai largă la toate nivelurile şi, mai ales, în circumscripțiile electorale pe care le reprezentați. Deci nu am blocat nimic, ci realizez un demers de intrare în normalitate şi legalitate.

Ordonanța de urgență este fundamentată pe Documentul Programatic şi are la bază conceptul ce vizează România contemporană şi viitoare, în contextul european şi nord-atlantic. Aniversarea Centenarului trebuie să se realizeze printr-o abordare şi o viziune integrată şi unitară pe coordonatele unității, coeziunii şi consensului național. Documentul Programatic conține principii, teme şi tipuri de acțiuni care trebuie să se desfăşoare pentru aniversarea Centenarului.

Ne aflăm într-o evaluare permanentă și benefică a TUTUROR propunerilor şi ideilor depuse până în prezent și avem aceeași deschidere și transparență pentru propunerile de proiecte ce vor urma.

Am supus spre aprobare o primă listă de proiecte, eligibile din punct de vedere al conținutului (conceptual şi tematic), criteriilor de selecție şi a legalității finanțării.

Prin decizia doamnei Prim-ministru, s-a schimbat componența comitetului interministerial, ridicându-se gradul de reprezentativitate şi responsabilitate a membrilor acestuia, la nivel de miniştri. Pe măsura finalizării tuturor listelor de proiecte şi aprobării acestora de către Comitetul Interministerial, se va întocmi calendarul național de evenimente dedicate aniversării Centenarului.

Doamnelor şi domnilor Parlamentari, stimată audiență,

Un punct important în moțiunea dumneavoastră este cel referitor la situația monumentului Marii Uniri de la Alba Iulia.

Deşi nu există în moțiunea dumneavoastră, vă rog să-mi permiteți să vă prezint şi situația Monumentului dedicat Marii Uniri de la Arad. Mărturisesc, cu toată sinceritatea, că situația ambelor monumente este GRAVĂ. Consider că atât dumneavoastră, cât şi opinia publică, trebuie să cunoașteți situația exactă, reală, cu atât mai mult cu cât în spațiul public se vehiculează tot felul de informații false şi denaturări ale adevărului.

  1. Alba Iulia

În mod obiectiv, iată despre ce este vorba:

În 1993, adică acum 25 de ani, a avut loc concursul pentru Monumentul Unității Naționale din Alba-Iulia, cu ocazia celei de-a 75 aniversări a Marii Uniri; (după cum toată lumea ştie, acum aniversăm 100 de ani). Câștigătorul acestui concurs a fost sculptorul Mihai BUCULEI, conform procesului verbal din 21 octombrie 1993. După 5 ani, în 1998, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului avizează încredințarea directă a elaborării studiului de fezabilitate pentru monument către autor. Mai trec 10 ani și, în 2008, Primăria Municipiului Alba Iulia solicită printr-o adresă Ministrului Culturii finalizarea proiectului MIHAI BUCULEI, pentru negocierea onorariului autorului, proiectarea lucrărilor de amenajare urbană aferente şi identificarea surselor de finanțare. În 2009, urmare a unei documentații înaintate de Mihai BUCULEI către Comisia Națională pentru Monumente de For Public, se obține aviz favorabil pentru faza întâi. În acelaşi an,  2009, Ministerul Culturii solicită organizatorului, respectiv autorității locale, deținătoarea documentației şi arhivei concursului, completarea documentației pentru faza a II-a. După încă 8 ani de stagnare, în 2017, pe 7 decembrie, Parlamentul României adoptă legea nr 246, pentru realizarea monumentului Marii Uniri, alocând o sumă de 18,5 milioane RON.

Primul lucru pe care l-am constatat analizând situația, repet, în contextul dorinței de a avea la Alba Iulia acest monument, este că după 25 de ani, între Ministerul Culturii şi autorul operei, sculptorul Mihai BUCULEI, NU EXISTĂ NICI UN CONTRACT şi NU A EXISTAT NICIODATĂ!!!

Ce am întreprins în această perioadă şi ce trebuie întreprins pentru a începe realizarea operei şi montarea ei în timp util:

  • în primul rând, încheierea contractului (între autor şi Ministerul Culturii). Pentru ca aceasta să se realizeze în depline condiții de legalitate, trebuie reconstituită toată documentația necesară, încă din 1993. În acest sens, încă de la începutul mandatului meu, s-au făcut întâlniri de lucru în compartimentele de specialitate ale Ministerului Culturii, s-a constituit o comisie de analiză şi prenegociere, trimițându-se şi un draft de contract către sculptor, pentru analiză. Tot în această perioadă, s-a menținut contactul permanent cu autoritatea locală, respectiv Primăria Alba Iulia, în special cu dl. Primar Hava, cu care am avut o primă  întâlnire directă la București, următoarea fiind programată JOI, 5 aprilie, când mă voi deplasa personal la Alba Iulia, pentru a analiza împreună situația la fața locului.

Vă asigur doamnelor și domnilor parlamentari, că ambele părți, respectiv Primăria municipiul Alba Iulia şi Ministerul Culturii, și-au exprimat cert dorința de a rezolva toate problemele până la finalizarea montării monumentului. Sperăm într-o colaborare constructivă și din partea sculptorului Mihai BUCULEI.

  1. Arad

Situația privind finalizarea lucrărilor pentru realizarea şi amplasarea Monumentului Marii Uniri din 1918, din municipiul Arad este la fel de dificilă, însă cu un parcurs de numai 12 ani (spre deosebire de cel anterior de 25).

Datele obiective sunt, în mod succint, următoarele:

  • În 2006, Ministerul Culturii organizează un concurs, câştigat în 2007 de sculptorul Florin CODRE. În același an, se încheie contractul între Ministerul Culturii și autorul câştigător al concursului, în valoare de circa 10 milioane de RON, se începe plata contractului, pe etape de execuție, ultima plată a contractului către autor efectuându-se în 2010, exact acum 8 ani, autorul rămânând cu obligația montării monumentului. Începe o suită de tergiversări şi discuții, atât asupra amplasamentului monumentului cât şi a obligațiilor contractual, care se soldează cu un proces civil, finalizat prin sentința definitivă din 27 aprilie 2016, în care autorul este obligat să transporte şi să amplaseze monumental. Având preocuparea de a rezolva în sens pozitiv, amplasarea monumentului Marii Uniri, încă de la începutul mandatului meu, acum 2 luni, am efectuat:

– întâlniri cu autorul, sculptorul Florin CODRE;

– deplasarea la Arad, pentru a constata situația amplasării monumentului şi de a purta discuții pentru a găsi soluții de rezolvare ;

– întâlniri cu primarul Gheorghe Falcă, întâlniri cu parlamentari şi consilieri locali PSD, în dorința de a găsi prin mediere soluțiile optime pentru a reuşi amplasarea acestui monument.

– considerăm că numai prin negocierea între factorii politici locali şi primar, acest monument se poate monta în circa o lună și jumătate (conform afirmațiilor făcute de sculptorul Florin CODRE), în toate condițiile prevăzute de lege.

Doamnelor şi domnilor parlamentari, după cum vedeți, în ambele situații, Alba Iulia şi Arad, în aceste două luni mi-am dedicat toată atenția și o bună parte din timp rezolvării problemelor, sub trei aspecte:

  • Legal
  • Instituțional
  • Prin implicare personală

Pe scurt, nu am oprit, blocat, complicat sau încurcat absolut nimic în legătură cu aceste monumente ci m-am străduit să descurc ițele moștenite de la vreo 20 de miniștri anteriori. Vă asigur că am toată disponibilitatea şi dorința ca România să poată construi monumentele Marii Uniri, dar fiecare pas în acest sens trebuie să fie unul legal.

Înainte de a încheia, aș dori să mă adresez direct dumneavoastră, ca parlamentari români și responsabili politici.

Ne-am adunat aici, astăzi, ca să lămurim cum dorim să celebrăm marile fapte de acum 100 ani. Când vor vota deputații liberali, mi-aș dori să se întrebe cum ar fi votat Brătianu o moțiune politică pe o asemenea miză. Iar când va vota orice patriot român, de orice orientare politică, să aibă un gând pentru patrioții Maniu, Vaida-Voevod, Marghiloman, Averescu sau Take Ionescu, lideri care au dat strălucire istoriei noastre, nu atât prin luări de poziții tăioase, cât prin compromisuri înțelepte, fecunde și stabilizatoare de țară.

Doamnelor, domnilor, poate ar fi timpul ca din România mea, din România ta, din România lui, să facem România noastră, la mulți ani România noastră !

 Vă mulțumesc !

18
/01
/19

Proaspăt apărut, al cincilea DVD din excelenta colecție Sahia Vintage, coordonată de cercetătoarea Adina Brădeanu în cadrul unui proiect al Asociației One World Romania, prezintă și discută, sub titlul „Efemere”, câteva filme comandate în diferite perioade Studiului Sahia de diverse instituții ale statului comunist.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

18
/01
/19

Spectacolul „Moș Nichifor”, după povestea Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, va avea premiera la Teatrul ACT pe 23, 24 și 25 ianuarie, de la ora 19:30, avându-i în distribuție pe Marcel Iureș și Ruxandra Maniu.

17
/01
/19

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

Page 1 of 77012345...102030...Last »