George Ivașcu: „Fericirea mea este să îi fac pe ceilalți fericiți”
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-ivascu-sansa-de-a-construi-un-teatru-este-cel-mai-frumos-rol-din-viata-mea/

Pasiunea lui va rămâne, întotdeauna, teatrul. Și cel mai frumos rol – construcţia Teatrului Metropolis, a povestit actorul George Ivaşcu, într-o emisiune la TVR.

Un articol de Ziarul Metropolis|22 aprilie 2015

Invitat în cadrul emisiunii „Ieri-Azi-Mâine”, difuzată la începutul lunii aprilie, George Ivașcu a povestit despre experiența din film și teatru, despre activitatea pedagogică și despre obligația de a lăsa ceva în urmă. Mai jos sunt câteva dintre declarațiile lui:

Până acum ceva timp, casa cea mai importantă era teatrul. Pentru că există nevoia de afirmare, de confirmare, de recunoaștere – multele lucruri pe care ți le pui ca obiectiv în viață. În schimb, viața te face să-ți dai seama că nu ai fi ce ești fără familie, fără casă, fără cei dragi. De asta, acum, pot să spun că, da, casa e mai importantă; toate celelalte sunt efemere. Pentru că ne-am ales o profesie efemeră.

Dumnezeu mi-a dat această frumoasă, chinuitoare povară de a fi în slujba celorlalți ca director de instituție publică de cultură bucureșteană. Șansa de a construi un teatru este cel mai frumos rol din viața mea. Așa cum spuneam, rolurile sunt efemere. Maestrul Beligan spunea că actorul este ca un sculptor în zăpadă. Drept care, odată cu dispariția lui, dispare și opera. Dar, ce știu cu siguranță este că Teatrul Metropolis va rămâne pentru publicul român – atât pentru cel care există acum, cât și pentru cel care va veni.

Mama mă trata ca pe un bărbat, ca pe un om matur. De copil, mă ducea la teatrul dramatic, respectiv la Teatrul de Comedie, la Teatrul Bulandra. Așa m-am îndrăgostit de teatru. Lucrurile s-au petrecut într-una dintre duminici când am prins locuri la un matineu, la „Tartuffe“ şi „Cabala bigoților”. Se juca la Bulandra, cu Octavian Cotescu, Florian Pittiș… numai nume mari. Aveam 14 ani. În perioada aia, te întreabă lumea „ce vrei să te faci?”. Țin minte că m-am gândit: „Dar oare n-o fi o profesie în care să fac de toate?”. Și răspunsul a venit la matineul acela, când Octavian Cotescu a avut un moment în care s-a uitat înspre public și i-a căzut privirea pe mine. Iar eu m-am făcut mic… Atât de tare m-a impresionat lucrul ăsta încât am ieșit afară – era primăvară, era însorit – și mi-am zis: „Da, asta vreau să mă fac. Iată o meserie în care poți să fii de toate; poți să fii doctor, poți să fii bun, poți să fii rău… să-ți exersezi toate sentimentele”.

Actoria, ca orice profesie, are reguli precise. Dar arta actorului este arta de a te emoționa și a-i emoționa pe ceilalți. Nimic mai mult. […] Domnul Cotescu spunea că improvizația este spontaneitatea elaborată sau elaborarea spontaneității.

Actorul este un om care vorbește despre alt om. Până la urmă, Hamlet nu este Prințul Danemarcei, ci un student care se întoarce acasă și i se întâmplă acel necaz. Stanislavski spune: „Ce-ai face, cum te-ai comporta?” Și-atunci nu cauți decât să redai oamenilor sentimentele pe care le trăiești când spui banalul „te iubesc”.

11062358_1596206570661592_3897654714267957837_nȘansa mea este rodul întâlnirilor pe care le-am avut. Revenind la tinerii actori din ziua de azi, eu spun că talentul n-a dispărut, el există. Din păcate, ce ne lipsește este grija unui sistem de a crea oportunități. Pentru ca un actor să fie recunoscut pe stradă, el trebuie întâi să fie cunoscut, să știi ce roluri a jucat. Acum lucrurile sunt atât de împrăștiate, realitatea e atât de contorsionată, încât misiunea unui artist a devenit aceea de a da speranță, de a spune povești, de a-i îndemna pe oamenii să mai și viseze, nu doar să trăiască coșmaruri.

Eu am un program de promovare a tinerilor destul de consistent. Chiar în raportul de activitate aveam la un moment dat o statistică conform căreia 60% dintre actori sunt tineri, care au șansa să joace alături de cei consacrați. Școala are, evident, limitele ei. Ce urmează după este experiența nemijlocită pe care ți-o împărtășesc cei cu experiență.

Fac multă comedie – în proporție de 75-80% -, dar o fac cumva împotriva firii mele. Eu sunt un tip romantic, melancolic, reflexiv, am exaltări doar pe scenă. Fericirea mea este, cum spunea André Gide, să îi fac pe ceilalți fericiți. Dacă telespectatorii au zâmbit, au trăit ei chestia asta, până la urmă mi-am îndeplinit misiunea mea de actor. Nu eu trebuie să mă bucur de mine.

Eu cred în vorba populară românească: în viața asta trebuie să sădești un copăcel și să sapi o fântână. Trebuie să lași ceva în urma ta. Că se numește copil, casă, carieră, fiecare are șansa pe care Dumnezeu o pune în traista lui. Televiziunea Română ajută actorul – și acum mă refer stricto senso la mine – să rămână în timp, prin evenimentele, spectacolele pe care le-a trăit.

Am învățat de la marii actori că întotdeauna trebuie să predai ștafeta. Spunea Dem Rădulescu: „Dragă, el e ghindă, dar mâine va fi stejar. Udă-l!” E o filozofie pedagogică care există la noi în IATC, cum se numea pe vremea aceea. E o misiune foarte frumoasă, pentru că nu ai o rețetă – fiecare actor e diferit, cu defectele şi calităţile lui.

Pasiunea mea cred că va rămâne întotdeauna, în forul meu intim, teatrul. Pentru că este cel mai viu. Practic, tu te sui pe scenă și publicul reacționează. E o vorbă care-mi place foarte tare a lui Heiner Müller, care spune că teatrul este un pod între om și om, într-un ocean de singurătate. Eu nu știu cine este în sală, dar simt că râdem la anumite lucruri, plângem… la un moment dat se creează tăcere după anumite replici, și așa mai departe. E o foarte frumoasă relație interumană pe care tu, ca actor, ai posibilitatea s-o simți. Pentru că simți vibrația, simți aplauzele, auzi râsetele.

06
/03
/13

Ilinca Goia împlineşte astăzi 44 de ani şi 20 de ani de carieră. Şi în fiecare zi îşi împlineşte visul de a fi pe scenă, chiar dacă joacă în teatrul instituţionalizat, la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Teatrul Metropolis sau într-un teatru-cafenea din Centrul Vechi

18
/02
/13

Publicaţia „Variety“ a scris că „Luminiţa Gheorghiu reuşeşte un veritabil tur de forţă“ în filmul „Poziţia copilului“. „The Hollywood Reporter“ a plusat, spunând că actriţa „străluceşte în rolul unei mame posesive ce începe să se precipite atunci când fiul ei adult accidentează un copil“. Regizorul Cristi Puiu crede că Luminiţa Gheorghiu ar merita un Oscar, […]

11
/02
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Într-o după-amiază întunecată de ianuarie am ajuns la Teatrul Apropo, un nou spaţiu neconvenţional al teatrului independent, unde talentele actoriceşti şi regizorale se conturează în voie. Astfel, am văzut piesa Night on Earth de Jim Jarmusch în regia lui Dragoş Muşoiu, din a cărui distribuţie face parte Alexandru Bogdan (27), a cărui […]

04
/02
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Diana Iarca (25 de ani) este actriţă la Teatrul Notarra din Bucureşti şi creatoarea primei piese de teatru despre binecunoscuta reţea de socializare, intitulată Feisbuc. Absolventă a Liceului de Arte din oraşul Buzău, secţia actorie, Diana Iarca explică alegerea facultăţii cu acelaşi profil: “Am dat la facultatea de teatru fiindcă nu am […]

28
/01
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Ionuţ Niculae (20 de ani) este unul dintre actorii din distribuţia filmului „Rocker” regizat de Marian Crişan, care a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la San Sebastian în septembrie 2012, film care în România va avea premiera pe 23 februarie. Tânărul actor entuziast şi dedicat meseriei, pentru care se […]

04
/01
/13

Deşi extrem de ocupat, Dan Lungu a avut amabilitatea de a îmi rãspunde la câteva întrebãri legate de parcursul literaturii în România. Scriitorul a deschis porṭile artei larg pentru toṭi cei care doresc sã afle câte o pãrticicã din marele univers al creaṭiei.      Andrada Vãsii: în primul rând felicitãri pentru selecṭia de la […]

19
/12
/12

Leonard Ancuṭa face parte din literatura tânãrã- de pluton. Diferenṭa constã în mesajul sãu- a pãrãsit plutonul şi a ieşit în faṭã. Elegant. Cu succes. In bãtaia opiniei cititorului. A avut amabilitatea de a vorbi despre cel mai rapid roman, la a cãrui scriere a participat, dar şi despre mesajul catarhic al artei, despre cititori, […]

04
/12
/12

Compozitorul George Balint a fost prezent de curând la Bruxelles, în cadrul Festivalului „World Music Days”cu lucrarea „Din demult” cântată de reputatul ansamblu coral „Aquarius”,  dirijat de Marc M. De Smet.   J. F. : Ce ar trebui să ştie orice ascultător despre compoziţia dumneavoastră „Din demult” ? George Balint: Se pleacă de la ideea […]

06
/11
/12

Între 8 şi 18 noiembre se va desfăşura cel mai de amploare eveniment cultural al anului, Festivalul Internaţional al artelor spectacolului Viaţa e frumoasă!,care ne oferă o multitudine de ocazii de admira şi celebra arta: expoziţii de pictură şi fotografie, spectacole de teatru, concerte, ateliere, conferinţe, video-proiecţii, lansări de carte, seri tradiţionale. Deschiderea oficială a […]

24
/10
/12

Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte […]

24
/09
/12

            Pe Mihai Munteniṭã l-am cunoscut la Casa de Culturã a Studenṭilor. Atitudinea acestuia din momentul în care ne-am întâlnit a contrastat în totalitate cu vremea ploioasã din acea zi de toamnã. Mihai Munteniṭã mi-a lãsat impresia omului dechis, mereu activ şi care vorbeşte cu drag despre meseria sa. Pe tot parcursul interviului am avut […]

18
/09
/12

Maestrul Radu Beligan a avut amabilitatea de a ne primi în casa dumnealui pentru a discuta despre piesa Jubileul, al cărei regizor este. Într-o atmosferă prietenească, dar încărcată de emoţie, am avut ocazia de a îi lua un interviu celui care îşi lasă o amprentă puternică asupra teatrului românesc – fie din postura de regizor, […]

Pagina 36 din 37« Prima...102030...3334353637