George Mihăiţă: „Suntem o ṭară tristă, dar nu avem spectatori trişti“
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-mihai%e1%b9%ada-despre-steaua-pe-care-o-va-primi-pe-aleea-celebrita%e1%b9%adilor-si-multe-altele/

Pe domnul George Mihãiṭã l-am întâlnit în incinta Teatrului de Comedie pentru a realiza un interviu legat de steaua pe care o va primi pe Aleea Celebritãṭilor în acest weekend. Dl. Mihãiṭã a avut amabilitatea de a mã primi deşi avea un program încãrcat. Nu ştiu exact la ce mã aşteptam în momentul în care […]

Un articol de Andrada Văsii|19 octombrie 2012

Pe domnul George Mihãiṭã l-am întâlnit în incinta Teatrului de Comedie pentru a realiza un interviu legat de steaua pe care o va primi pe Aleea Celebritãṭilor în acest weekend. Dl. Mihãiṭã a avut amabilitatea de a mã primi deşi avea un program încãrcat. Nu ştiu exact la ce mã aşteptam în momentul în care mã pregãteam pentru interviu, dar primirea cãlduroasã de care am avut parte în momentul în care ne-am cunoscut mi-a risipit din emoṭii. Astfel, am putut realiza un interviu cu un mare actor care mi-a lãsat impresia cã arta, talentul şi frumosul se manifestã în fiecare moment al existenṭei noastre.

 Andrada Vãsii: Cum v-aṭi simṭit când aṭi aflat cã urmeazã sã vi se acorde o stea pe Aleea Celebritãṭilor ?

George Mihãiṭã: Esta un fel de recunoaştere a ceea ce am fãcut pânã acum. N-aş vrea sã spun cã m-am simṭit mai bine sau mai puṭin bine. Dar te gândeşti cã e o încununare a carierei tale .

A.V. : Cum se împacã funcṭia de director al Teatrului de Comedie cu viaṭa de actor ? Mai aveṭi timp sã jucaṭi ?

G. M. : Sigur cã am timp. Ca director trebuie sã dai dovadã de eficienṭã. Sã îṭi alegi echipa şi sã o pui la treabã, iar tu sã ai relaxarea sã poṭi sã gândeşti strategia perfectã. Nu este mare diferenṭã între directorul Mihãiṭã şi actorul Mihãiṭã. Actorul interpreteazã; acolo este mai greu. Dar mã simt bine şi într-o parte şi în cealaltã.

A.V. : Ştiu cã în curând o sã aveṭi premiera pentru piesa Femeia care şi-a pierdut Jartierele. Cum a fost colaborarea dumneavoastrã cu dl. Horaṭiu Mãlãele ? Care a fost dinamica din timpul unei repetiṭii?

G.M. : Aceasta este premiera de reluare. Sunt convins cã o parte din steaua pe care o voi primi mâine i-o datorez lui Mãlãele. Performanṭele mele ca actor sunt datorate lui. Este vorba despre o prietenie adevãratã, o frãṭie între noi. Suntem de multe ori pe aceeaşi lungime de undã , comunicãm foarte bine şi eu sunt un elev foarte ascultãtor; pentru cã îmi dau seama cã nu poṭi ajunge la performanṭã cu regizori importanṭi ai ṭãrii decât dacã asculti si înṭelegi iar dupã aceea oferi spectatorilor.

A.V. : Aveṭi un anumit ritual înainte de a intra pe scenã ?

G.M. : Nu, nu [n.a. : dl. George Mihãiṭã râde]. Uneori repetãm textul pentru anumite piese înainte cu o orã şi jumãtate. Îl trecem în revistã ultima datã, pentru a fi foarte proaspeṭi şi exacṭi în interpretare, în spectacol. Nu am un ritual. Vorbim despre oarecare emoṭii, dar se spune cã ele sunt constructive pânã la urmã.

A.V. : Aceasta era urmãtoarea mea întrebare. Mai aveṭi emoṭii acum când jucaṭi comparativ cu prima datã când aṭi urcat pe scenã ?

G.M. : Poate mai puṭin. Sunt mai sigur acum decât prima oarã când am jucat pe scenã. Mai conştient, mai atent, mai reṭinut, dar emoṭiile existã Ai douã ore de spectacol în faṭã, trebuie sã cunoşti dumnezeieşte textul, trebuie sã îṭi asculṭi partenerii. Nu este uşor, dar nici greu. Experienṭa m-a ajutat foarte mult; colegii şi importanṭii actori cu care am colaborat mi-au dat energia necesarã şi siguranṭã.

A.V. : Cum simṭiṭi publicul care vine la teatru ? Se mai bucurã de comedie sau chiar suntem o ṭarã tristã ?

G.M. : Suntem o ṭarã tristã, dar nu avem spectatori trişti. O ṭarã tristã cu spectatori veseli. Spectatorii uitã pentru douã ore de foarte multe lucruri care li se întâmplã peste zi şi merg şi respirã o datã cu noi. Se bucurã de actul artistic. Aproape din ce în ce mai mulṭi oameni vin la teatru şi mai ales tineri- asta este îmbucurãtor.

A.V. : Ce sfat aveṭi pentru actorii tineri care pãşesc acum pe scenã ?

G.M. : Sã aibã rãbdare şi sã aibã încredere pentru cã, în definitiv, cei mai buni pânã la urmã vor reuşi.

A.V. : Unde vã vedeṭi peste cinci zece ani ?

G.M. : Peste cinci 10 ani ? Unde mã vãd ?

A.V. : Da. În postura de director sau cu şi mai multe roluri la activ ?

G.M. : Dacã mã întrebi nu aş vrea nici director, nici mai multe roluri. Aş vrea sã îmi cresc copiii, sã pot sã câştig bani în continuare atât cât sã îmi permit sã îmi cresc copiii şi sã mã simt bine. Dar nu ştiu. Nu ştiu exact. Sã îṭi spun ce mi-aş dori: roluri. Pânã când, pentru ce vin… vine o stea , ok, dar nu vine ca o vilã [n.a. dl. George Mihãiṭã râde]. Sper ca microbul scenei sã mã ṭinã şi atunci şi sã contrazic tot ceea ce am spus acum.

17
/09
/14

Activă atât în teatrul de stat, cât și în cel independent, actrița Nicoleta Lefter vorbeşte despre cum se îmbogățește sufletește datorită meseriei sale și despre exigențele pe care trebuie să le aibă un regizor atunci când lucrează cu ea.

03
/09
/14

Dan Piţa şi-a pus amprenta inconfundabilă pe nenumărate filme de referinţă ale cinematografului românesc. Cel mai recent exemplu este filmul său “Kyra Kyralina”, după Panait Istrati şi un scenariu de Ioan Grigorescu, a cărui premieră are loc pe 5 septembrie la cinematograful Elvira Popesco din Capitală.

27
/08
/14

Suntem o societate de consum în care rareori produsele pe care le cumpărăm ne trebuie cu adevărat. Ignorăm propriile puteri și ne lăsăm controlați de reclame ascunse sub un concept. Ce facem când teatrul ne aduce toate aceste elemente pe scenă?

18
/08
/14

Nevoia de teatru este tocmai nevoia de viaţă adevărată. Un actor îşi cercetează sufletul cu ceva vreme înainte de spectacol, petrecând puţin timp cu el însuşi, dezlegându-se de nebunia vieţii cotidiene. Îşi cercetează sufletul precum un vânător arma înainte de a pleca la vânătoare şi exact în clipa în care intră pe scenă ştie că e capabil de orice.

15
/08
/14

Alexandra Penciuc și Mariana Cămărășan, regizoarele spectacolului de teatru independent "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", care se joacă de șapte ani cu aceeași distribuție, vorbesc despre descoperirile de care au avut parte lucrând împreună, despre transformările spectacolului și despre lucrurile care îi mențin vie energia.