George Mihăiţă, 71
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-mihaita-71/

„Eu, George din Moreni, am trăit în România visul american!”, spunea George Mihăiţă, într-un interviu din 2018.  Actorul şi directorul Teatrului de Comedie împlineşte astăzi 71 de ani.

Un articol de Petre Ivan|23 septembrie 2019

În urmă cu mai bine de 50 de ani, în toamna lui 1966, la admitere la IATC, marea actriță Eugenia Popovici a spus despre George Mihăiţă: „Hazul adevărat este o floare rară. Și copilul ăsta a venit cu un buchet…”.

S-a născut la 23 septembrie 1948, în Moreni, județul Dâmbovița, din părinți simpli, dar cu mare dragoste pentru el și ceilalți doi frați, cu tatăl mecanic auto de camioane și mama vânzătoare la „Pâine”, de unde i s-a tras porecla, când era mic, de „Franzeluță”.

Cum în liceu făcea pe bufonul şi participa ca artist amator la Casa de Cultură din Moreni, la Clubul „Flacăra”, oamenii i-au spus să încerce la teatru. Ceea ce a şi făcut câţiva ani mai târziu.

Nu a intrat din prima, aşa că şi-a încercat norocul mai mulţi ani, până a intrat. A nimerint în aceeaşi clasă cu Mircea Diaconu.

În anul doi de facultate a debutat pe marele ecran, alături de un alt tânăr coleg, Vladimir Găitan, în „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie, film ce avea să devină unul de referinţă pentru cinematografia românească.

„Michelangelo Antonioni, marele regizor italian, a trimis o scrisoare la Ministerul Culturii, prin anii ’70, în care ne voia, pe mine şi pe Găitan, pentru un film. Cred că văzuse „Reconstituirea” şi îi plăcuse. Dar scrisoarea ne-au arătat-o cei de la Minister după 10 ani!” – George Mihăiţă

De atunci, a jucat în peste 60 de filme, 30 de piese de teatru la televiziune și peste 50 de spectacole la Teatrul de Comedie, teatru al cărui director este începând din anul 2000.

“Ţin minte şi acum prima cronică a filmului „Reconstituirea”, semnată de Ecaterina Oproiu. Se numea ‘George Mihăiţă, un tânăr cu adolescenţa întârziată’. N-am rămas tânăr, dar am rămas cu adolescenţa întârziată. Ca dovadă că, iată, am reuşit să studiez, într-un fel, fenomenul adolescentin prin ceea ce am făcut, să mă apropii şi să respir, de multe ori, ca un adolescent.” – George Mihăiţă.

În decembrie 2002 a fost decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

Foto: George Mihăiţăă – facebook

01
/08
/15

Născut pe 31 iulie 1952 la la Târgu-Jiu (dar trecut în acte pe 1 august), Horaţiu Mălăele a jucat în zeci de piese de teatru şi filme, a regizat cu aceeaşi pasiune şi este un talentat autor de caricaturi şi picturi.

29
/06
/15

Este unul dintre cei mai buni şi mediatizaţi actori din generaţia lui. Poate fi văzut în spectacole de teatru, în filme, în scurtmetraje (aproape în toate scurtmetrajele), ba chiar (foarte des) şi în reclame la televizor.

26
/06
/15

Joc teatru puțin pentru că așa a fost să fie destinul meu, pentru că în România posturile în teatre sunt blocate, colaboratorii sunt puțini și aceeași peste tot, pentru că se formează trene de admirație, pentru că am făcut film și mi s-a pus ștampila că sunt actriță “de film”, cu toate că am 6 ani de “antrenament” pentru teatru și roluri principale deja făcute la niste regizori mari și minunati (ce bine că ei au avut încredere în mine). – Ana Ularu

28
/04
/15

Prima sa experienţă cinematografică a venit după vârsta de 40 de ani. De atunci a fost distribuit de majoritatea regizorilor importanţi de film din România, interpretările sale impresionante aducându-i notorietate şi aprecierea publicului.

11
/03
/15

Actorul Ion Besoiu împlineşte astăzi 84 de ani. Artistul a fost omagiat cu două premii pentru întreaga activitate – din partea Uniunii Teatrale din România (UNITER), în 2008, şi la Gala Gopo din 2011.

26
/02
/15

"Niciodată nu se știe ce e aia "generația de aur". Pentru George Vraca, de pildă, George Constantin nu făcea parte din nicio generație de aur, era un tânăr care juca și el teatru binișor, dar pentru George Constantin generația de aur era Vraca, dar Vraca pentru Nottara nu era generație de aur, și uite așa, când actorul ajunge la vârsta maturității, nu a vieții, a maturității sale artistice, conform destinului, putinței, talentului (...) devine un actor important al teatrului unde este, al teatrului românesc, al locului unde este proțăpit de soartă și devine și el un metal prețios." - Alexandru Repan