„Glissando”. Un film supraevaluat?
https://www.ziarulmetropolis.ro/glissando-un-film-supraevaluat/

Relansat pe platforma gratuită Cinepub, „Glissando”, filmul cu care Mircea Daneliuc participa în 1985 la Festivalul de la Veneţia, se numără printre cele câteva opere cinematografice din timpul comunismului care au căpătat o faimă ce poate împiedica judecarea lor lucidă în prezent.

Un articol de Ionuţ Mareş|5 noiembrie 2016

Filmul fusese realizat la începutul anilor `80, însă a ajuns în cinematografe abia în toamna anului 1984, într-o variantă scurtată și ajustată la presiunea cenzurii. Chiar și așa, „Glissando” a avut parte de o bună primire din partea publicului și a majorității criticilor, în special datorită caracterului său (mult prea) pronunțat de parabolă despre totalitarism.

Deși plasat în interbelic și ornamentat scenografic cu zvastici (într-o secvență de final, prin supraimpresiune, simbolul nazist acaparează întregul ecran, pentru ca mesajul propagandisctic să nu treacă neobservat), filmul a fost văzut, justificat, și ca o denunțare a regimului comunist. Un sistem resimțit și prezentat ca un imens ospiciu grotesc în care granița dintre vis și realitate este irelevantă și care împinge omul spre alienare și, mai apoi, sinucidere.

Talentul excepțional de cineast al lui Mircea Daneliuc s-a exprimat cel mai bine în filmele sale realiste sau, în termenii vremii, de actualitate: „Cursa”, „Proba de microfon”, „Croaziera” (care este tot o parabolă, doar că mai subtil camuflată și mult mai acidă). Deși nu era primul său film de epocă („Ediție specială” era plasat de asemenea în interbelic), „Glissando” se dovedea prima tentativă de desprindere de stilul realist și de apropiere de un cinema alegoric, oniric, dominat de simboluri (practicat și de Dan Pița).

Și aici cred că își are originea slăbiciunea acestui lungmetraj: este o operă în primul rând intelectualistă, cu mesaj puternic, dar atinsă de prețiozitate și lipsită de energia și de pulsația care fac ca celelalte filme ale lui Mircea Daneliuc din aceeași perioadă să fie încă vii. Faima lui „Glissando” a fost în bună măsură conjuncturală, datorată intersectării spiritului contestatar cu dorința publicului de a identifica „șopârle” și, parțial, îndrăznelii – nu formală (filmul e destul de convențional), cât narativă.

glissando-foto-play-nou

„Glissando” este disponibil, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână. Click pe imagine pentru a vedea filmul „Glissando”!

Într-o cinematografie pudibondă și victimă a cenzurii, Daneliuc aducea nuditatea pe marele ecran (anticipând „estetica” dominantă din anii `90). Însă nu o nuditate cu încărcătură erotică, ci una ca metaforă a decrepitudinii. Paralela între trupurile goale ale bărbaților și femeilor, în majoritate în vârstă, care defilează prin ospiciul-cazinou și reprezentarea victimelor holocaustului nazist este evidentă, fiind accentuată, de pildă, într-o secvență în care pacienții primesc numere în timp ce li se face o radiografie sau în finalul în care aceiași pacienți sunt puși să execute exerciții fizice în plină stradă.

Universul imaginat de Daneliuc (și inspirat din nuvela „Omul din vis” a lui Cezar Petrescu) este redat prin prisma unui protagonist (jucat de Ștefan Iordache) portretizat ca victimă a unui sistem concentraționar (și nu este dificil de imaginat ce l-a atras pe regizor, un spirit nonconformist și persecutat, la o astfel de narațiune).

Însă tocmai la acest nivel – de prezentare a unui erou aflat într-o apăsată criză existențială – filmul este mai puțin relevant. Spectatorul este prizonierul coșmarului și halucinațiilor pe care le trăiește Teodorescu, însă angoasa acestuia nu este suficient de puternic redată. Și asta pentru că atenția privitorului este deturnată permanent de imagistica senzaționalistă, excesivă și ușor repetitivă, dublată de o banală poveste de dragoste transformată într-o relație eșuată. „Glissando” rămâne totuși un film unicat al cinematografiei române, salvat de onirismului său nu lipsit, pe alocuri, de strălucire.

Articol apărut și pe blogul lui Ionuț Mareș.

31
/05
/22

Vara începe cu o veste bună – sau, mai degrabă, două! Centrul Ceh vă invită din nou la proiecții de film pe strada Ion Ghica 11. Documentary Mondays și Fiction Tuesdays reîncep pe 6 și 7 iunie, după ce timp de 2 ani s-au desfășurat în format online. Iubitorii de filme cehe și de documentare pot vizita din nou unul dintre cele mai îndrăgite institute culturale din București, unde sunt așteptați cu bere cehă și o atmosferă prietenoasă.

25
/05
/22

La doar un an de la redeschiderea cinematografelor din țară (post pandemie), lanțul de cinematografe Cineplexx face anunțul primei investiții importante: First Class Cinema – serviciul premium de la Cineplexx Băneasa. Deschisă publicului cinefil din 25 mai, locația VIP reprezintă o reconfirmare a angajamentului pe care compania și l-a luat pentru dezvoltarea industriei naționale și menținerea experienței de cinema în topul preferințelor românilor.

15
/05
/22

TIFF propune la ediţia din acest an un Focus Polonia, care cuprinde o selecție a Festivalului Internațional de Film New Horizons din Wrocław, producții contemporane, filme cult  și o retrospectivă Krzysztof Kieślowski.

12
/05
/22

“Unde este Anne Frank?, în regia israelianului Ari Folman, este o modalitate inedită prin care publicul poate aprofunda istoria dincolo de manualele școlare sau cărțile de istorie, un promotor al memoriei și al cultivării valorilor democratice, un instrument al educației despre Holocaust, despre importanța combaterii discriminării, rasismului și a atitudinilor extremiste”, declară reprezentanții Institutului Național pentru Studierea Holocaustului în Romania “Elie Wiesel”, în contextul lansării filmului în cinematografele din țară începnd cu 20 mai.

12
/05
/22

În paralel cu cea de-a 15-a ediție a festivalului One World Romania, în luna mai se vor desfășura mai multe evenimente KineDok, inclusiv în cadrul festivalului. Programul promovează filmul documentar în spații neconvenționale din șase țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croația, Georgia și România.