Grace de Monaco. Un eșec elegant
https://www.ziarulmetropolis.ro/grace-de-monaco-un-esec-elegant/

CRONICĂ DE FILM. Proiectat în deschiderea Festivalului de Film de la Cannes, alegere pentru care organizatorii au fost aspru atacaţi de critici, „Grace de Monaco”, de Olivier Dahan, este o cronică plină de glamour şi cuminţenie a unui moment de criză din viaţa celebrei prinţese, fosta actriţă americană Grace Kelly.

Un articol de Ionuţ Mareş|14 iunie 2014

Lansată în seriale de televiziune americane la începutul anilor `50, Grace Kelly devenea cunoscută datorită rolului din „High Noon” (1952), un celebru western psihologic în regia unui bun meseriaș al Hollywoodului, Fred Zinnemann. Era partenera unuia din cele mai mari staruri masculine, Gary Cooper, care intra în ultima parte a carierei.

După alte câteva seriale, a urmat, în 1953, o nouă apariție alături de vedete, de această dată sub regia lui John Ford. „Mogambo”, unde juca alături de Clark Gable și Ava Gardner, i-a adus o nominalizare la Oscar pentru rol secundar.

Calea spre celebritatea deplină îi era deschisă. Devine una din obsesiile (blonde ale) lui Alfred Hitchcock, care o distribuie mai întâi în „Dial M for Murder” (1954), unde apărea alături de Ray Milland, apoi în capodopera „Rear Window” (1954), cu un alt superstar, James Stewart, și, în cele din urmă, în „To Catch a Thief” (1955), împreună cu Cary Grant.

Între timp, la gala Oscar din 1955 primește premiul pentru cea mai bună actriță, cu rolul din „The Country Girl”, de George Seaton. Avea parteneri alte două nume mari, Bing Crosby și William Holden.

În 1956 joacă o prințesă într-un film necunoscut, „The Swan”, de Charles Vidor, și tot atunci apare, alături de Bing Crosby și Frank Sinatra, în ultima ei peliculă, „High Society”, de Charles Walters.

De la sfârșitul filmărilor pentru acest ultim lungmetraj începe „Grace of Monaco” („Grace de Monaco”), biopic puternic ficționalizat în regia lui Olivier Dahan. Francezul este cunoscut în special pentru „La môme” (2007), care i-a adus un Oscar actriței Marion Cotillard în rolul celebrei Edith Piaf.

Filmul se prăbuşeşte, cu stil, sub propria greutate

În prima secvență din „Grace de Monaco”, camera o urmărește pe actriță (Nicole Kidman) în ralanti, din spate, în timp ce părăsește platoul, sub privirile admirative ale celor din jur. Este sugerat statutul de supervedetă, care va fi pus în contrastat cu rolul de prințesă nevoită să se supună convențiilor de mai târziu. Era sfârșitul scurtei și strălucitoarei sale cariere și începutul căsătoriei cu Prințul Rainier de Monaco (Tim Roth).

Povestea face un salt de șase ani, în 1962, și se reia cu momentul în care Alfred Hitchcock (Hitch, pentru prieteni) vine personal în Monaco pentru a-i propune actriței retrase în postura de soție, mamă și prințesă să revină la Hollywood pentru filmul „Marnie”.

Vizita marelui regizor (Roger Ashton-Griffiths) în micul regat marchează un prim moment în care dezinvoltura specific americană este plasată în opoziție cu închistarea vieții regale, printr-un gag la îndemână.

Ulterior, americanismul fostei actrițe și tentativa sa de a reveni în cinema sunt folosite ca surse de conflict, în contextul nevoii de a se adapta noilor rigori, dar și de a face față tensiunilor: problemele din relația cu Rainier, intrigile de palat, disputa cu Franța lui Charles de Gaulle.

Scenariul necunoscutului Arash Amel punctează tot ceea ce ar fi fost de așteptat de la un astfel de biopic ce își ia libertatea de a imagina intimitatea unei personalități. În acest caz, în special dificultatea lui Grace de a intra în noul rol, cel de prințesă, într-un perioadă de criză personală și politică.

Însă imaginea lui Eric Gautier și decupajul lui Olivier Dahan nu permit o aprofundare serioasă a conflictelor, mulțumindu-se cu punctarea lor convențională. Camera pare interesată să redea exclusiv strălucirea și eleganța vieții de lux din Monaco, cu interioare, culori și rochii spectaculoase și cu peisaje de cărți poștale, rămând însă la suprafața lumii pe care încearcă să o reconstitutie.

Personajele își duc rolurile publice chiar și în intimitate, în timp ce jocul lui Nicole Kidman se apropie periculos de manierism – este mecanică și rece ca o păpușă de porțelan.

Dahan face cu ochiul filmelor americane ale anilor `60 și chiar împrumută o scenă direct de la Hitchcock, cea în care o femeie se află la volanul mașinii, având în spate artificialitatea unui aparent decor de studio.

Din păcate, filmul își propune mai mult decât poate duce, prăbușindu-se, elegant și cu stil, sub propria greutate.

Distribuit de MediaPro Distribution, „Grace de Monaco”(2014) poate fi văzut pe marile ecrane din România începând cu 13 iunie.

INFO

Grace de Monaco (SUA, 2014)

Regia: Olivier Dahan

Cu: Nicole Kidman, Tim Roth, André Penvern

Rating: ●●○○○

Foto din Grace de Monaco – film, capturi

01
/01
/15

S-au ivit pe cerul teatrului stele care au lucit orbitor o vreme, care au stârnit admiraţie unanimă. Criticii au făcut prognoze artistice pe termen lung, însă, apoi, luminile lor s-au stins. Cu actorul Gheorghe Dinică nu a fost aşa.

30
/12
/14

Ovidiu Iuliu Moldovan: ardeleanul greco-catolic cu privirea directă şi faţa neîmblânzită de zâmbet, sigur în gesturi, un om ce nu putea fi scos din ale lui, cu trăsături tipice zodiei Capricornului... Duritatea lui masculină era arma cu care confisca mintea oricărei femei.

30
/12
/14

Anul 2014 poate fi considerat unul aproape anost prin prisma box office-ului nord-american, aflat la cel mai scăzut nivel al său din ultimii şase ani, dar a cărui calitate cinematografică a fost totuşi "salvată" în a doua jumătate a lui de revenirea în forţă a filmelor biografice.

29
/12
/14

O selecție de 14 dintre filmele premiate care au marcat ultimul an va fi proiectată la Cinema Studio din București, între 2 și 8 ianuarie 2015. Spectatorii vor avea ocazia să (re)vadă filme semnate de regizori ca Lars von Trier, Jim Jarmusch, Joel și Ethan Coen, David Cronenberg, Paolo Sorrentino, Michel Hazanavicius sau Corneliu Porumboiu.

23
/12
/14

CRONICĂ DE FILM Când resemnarea părea să fie singura cale de a încheia un an cinematografic românesc mediocru, apare - doar la HBO, nu și în săli - un documentar revigorant și (cu adevărat) emoționant, „Toto și surorile lui”, capabil să dărâme prejudecăți.

19
/12
/14

CRONICĂ DE FILM Nimic nu părea să anunțe schimbarea de direcție. După ce a regizat două parodii reușite la filmele cu spioni și, în special, la seria cu James Bond și, ulterior, filmul de mega-succes „The Artist”, francezul Michel Hazanavicius se lansează în drama de război.

18
/12
/14

Cea de-a 5-a ediție a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF s-a încheiat duminică, 14 decembrie, la CinemaPRO, după 5 zile de festival, 3 proiecții sold out, 75 de filme și 4 evenimnete speciale experimentate și vizionate de peste 7000 de spectatori.

18
/12
/14

Trei documentare istorice care conservă o bucată vie a românilor vor încheia proiectul inițiat de Radio România Cultural în parteneriat cu Docuart, “Baricada Culturală”. Documentarele cu temă comunistă semnate de Andrei Ujică și Sinisa Dragin vor fi difuzate în regim live streaming în zilele de 18, 22 și 23 decembrie, începând cu ora 22:00 pe radioromaniacultural.ro.

18
/12
/14

Filmul "Ida", regizat de cineastul polonez Pawel Pawlikowski, a fost recompensat miercuri cu premiul LUX pe 2014, decernat de Parlamentul European în cadrul unei sesiuni extraordinare a forului european, organizată la Strasbourg.