Grace de Monaco. Un eșec elegant
https://www.ziarulmetropolis.ro/grace-de-monaco-un-esec-elegant/

CRONICĂ DE FILM. Proiectat în deschiderea Festivalului de Film de la Cannes, alegere pentru care organizatorii au fost aspru atacaţi de critici, „Grace de Monaco”, de Olivier Dahan, este o cronică plină de glamour şi cuminţenie a unui moment de criză din viaţa celebrei prinţese, fosta actriţă americană Grace Kelly.

Un articol de Ionuţ Mareş|14 iunie 2014

Lansată în seriale de televiziune americane la începutul anilor `50, Grace Kelly devenea cunoscută datorită rolului din „High Noon” (1952), un celebru western psihologic în regia unui bun meseriaș al Hollywoodului, Fred Zinnemann. Era partenera unuia din cele mai mari staruri masculine, Gary Cooper, care intra în ultima parte a carierei.

După alte câteva seriale, a urmat, în 1953, o nouă apariție alături de vedete, de această dată sub regia lui John Ford. „Mogambo”, unde juca alături de Clark Gable și Ava Gardner, i-a adus o nominalizare la Oscar pentru rol secundar.

Calea spre celebritatea deplină îi era deschisă. Devine una din obsesiile (blonde ale) lui Alfred Hitchcock, care o distribuie mai întâi în „Dial M for Murder” (1954), unde apărea alături de Ray Milland, apoi în capodopera „Rear Window” (1954), cu un alt superstar, James Stewart, și, în cele din urmă, în „To Catch a Thief” (1955), împreună cu Cary Grant.

Între timp, la gala Oscar din 1955 primește premiul pentru cea mai bună actriță, cu rolul din „The Country Girl”, de George Seaton. Avea parteneri alte două nume mari, Bing Crosby și William Holden.

În 1956 joacă o prințesă într-un film necunoscut, „The Swan”, de Charles Vidor, și tot atunci apare, alături de Bing Crosby și Frank Sinatra, în ultima ei peliculă, „High Society”, de Charles Walters.

De la sfârșitul filmărilor pentru acest ultim lungmetraj începe „Grace of Monaco” („Grace de Monaco”), biopic puternic ficționalizat în regia lui Olivier Dahan. Francezul este cunoscut în special pentru „La môme” (2007), care i-a adus un Oscar actriței Marion Cotillard în rolul celebrei Edith Piaf.

Filmul se prăbuşeşte, cu stil, sub propria greutate

În prima secvență din „Grace de Monaco”, camera o urmărește pe actriță (Nicole Kidman) în ralanti, din spate, în timp ce părăsește platoul, sub privirile admirative ale celor din jur. Este sugerat statutul de supervedetă, care va fi pus în contrastat cu rolul de prințesă nevoită să se supună convențiilor de mai târziu. Era sfârșitul scurtei și strălucitoarei sale cariere și începutul căsătoriei cu Prințul Rainier de Monaco (Tim Roth).

Povestea face un salt de șase ani, în 1962, și se reia cu momentul în care Alfred Hitchcock (Hitch, pentru prieteni) vine personal în Monaco pentru a-i propune actriței retrase în postura de soție, mamă și prințesă să revină la Hollywood pentru filmul „Marnie”.

Vizita marelui regizor (Roger Ashton-Griffiths) în micul regat marchează un prim moment în care dezinvoltura specific americană este plasată în opoziție cu închistarea vieții regale, printr-un gag la îndemână.

Ulterior, americanismul fostei actrițe și tentativa sa de a reveni în cinema sunt folosite ca surse de conflict, în contextul nevoii de a se adapta noilor rigori, dar și de a face față tensiunilor: problemele din relația cu Rainier, intrigile de palat, disputa cu Franța lui Charles de Gaulle.

Scenariul necunoscutului Arash Amel punctează tot ceea ce ar fi fost de așteptat de la un astfel de biopic ce își ia libertatea de a imagina intimitatea unei personalități. În acest caz, în special dificultatea lui Grace de a intra în noul rol, cel de prințesă, într-un perioadă de criză personală și politică.

Însă imaginea lui Eric Gautier și decupajul lui Olivier Dahan nu permit o aprofundare serioasă a conflictelor, mulțumindu-se cu punctarea lor convențională. Camera pare interesată să redea exclusiv strălucirea și eleganța vieții de lux din Monaco, cu interioare, culori și rochii spectaculoase și cu peisaje de cărți poștale, rămând însă la suprafața lumii pe care încearcă să o reconstitutie.

Personajele își duc rolurile publice chiar și în intimitate, în timp ce jocul lui Nicole Kidman se apropie periculos de manierism – este mecanică și rece ca o păpușă de porțelan.

Dahan face cu ochiul filmelor americane ale anilor `60 și chiar împrumută o scenă direct de la Hitchcock, cea în care o femeie se află la volanul mașinii, având în spate artificialitatea unui aparent decor de studio.

Din păcate, filmul își propune mai mult decât poate duce, prăbușindu-se, elegant și cu stil, sub propria greutate.

Distribuit de MediaPro Distribution, „Grace de Monaco”(2014) poate fi văzut pe marile ecrane din România începând cu 13 iunie.

INFO

Grace de Monaco (SUA, 2014)

Regia: Olivier Dahan

Cu: Nicole Kidman, Tim Roth, André Penvern

Rating: ●●○○○

Foto din Grace de Monaco – film, capturi

21
/11
/23

Ce începe clandestin și se termină cel puțin amuzant? O petrecere organizată de barmanul Klaus (Adrian Nicolae) la clubul în care lucrează, unde fratele lui, bodyguard (Cosmin „Micutzu” Nedelcu) e nevoit să dea o mână de ajutor, cu zâmbetul pe buze, e povestea filmului Klaus & Barroso.

17
/11
/23

„Un film care ne-a impresionat prin mizanscena sa, o relatare istorică lipsită de manierism care ne-a surprins, un film care ne-a făcut să plonjăm în haosul evenimentelor din 1989, odată cu fuga lui Ceaușescu. Un film în care agitația Revoluției nu e surprinsă doar în varii locuri din Sibiu, dar și în reacțiile și limbajul personajelor.”

16
/11
/23

Lanțul de cinematografe HAPPY CINEMA, prezent în București, Focșani, Alexandria, Buzău, Vaslui, Botoșani, Bacău și Bistrița, se extinde cu 4 cinematografe noi în țară (București și Slobozia) și unul în Republica Moldova, Chișinău. HAPPY CINEMA, brand cu capital 100% românesc, își consolidează poziția de top ca acoperire în țară.

14
/11
/23

"În lunile octombrie şi noiembrie am stat o lună la Timișoara ca bursier: am primit o bursă de creație Taifas în colaborare cu librăria La Două Bufnițe" - scriitorul Vasile Ernu îşi împărtăşeşte impresiile despre prima ediţie a unui nou festival timişorean.

14
/11
/23

Începând de vineri spectatorii sunt așteptați undeva în (v)estul sălbatic, în România anului 1944 când cel De-al Doilea Război Mondial se apropie de final. WARBOY spune povestea plină de emoție a unui adolescent care, încercând să salveze cei doi cai ai familiei, pornește într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni.

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.