Grivița 53. Teatrul din vis
https://www.ziarulmetropolis.ro/grivita-53-teatrul-din-vis/

Despre cum regizoarea Chris Simion a vândut casa bunicii pentru a construi un teatru independent, ocazie cu care, arătându-şi susţinerea, scriitorul francez Pascal Bruckner a scris prima sa piesă de teatru. Scene din culisele unui teatru pe cale de apariţie.

Un articol de Alina Vîlcan|26 August 2016

Era a patra zi din Festivalul Internațional de Teatru Independent Undercloud. La 4 PM, Hanul Gabroveni era înțesat de oameni de toate vârstele; în plin Centru Vechi al Bucureștiului, dincolo de porțile înalte de fier ale spațiului, te lași repede prins în atmosfera de festival. Un festival la final de vară, despre care cineva zicea că ar fi frumos să se întindă pe întregul sezon.

În Sala Mare a Arcub, regizoarea Chris Simion își primește invitații cu un zâmbet larg și câte un cuvânt pentru fiecare. Poartă o salopetă kaki și pare emoționată. După ce publicul își ocupă locurile în sală, ea îi va vorbi despre cum pentru prima dată și-a scris discursul. În mână ține o foaie albă, pe care în acea dimineață și-a notat gândurile. „E un moment pe care îl aștept de 17 ani”, spune. Le mulțumește apoi lui Dumnezeu și părinților care i-au zis în acea zi în care îi anunțase ce vrea să facă: „Vinde casa bunicii și fă ce vrei. Fă un teatru, dacă asta vrei”. Aflăm că un teatru independent în București nu s-a mai construit de 70 de ani. Din 1946.

În Sala Mare a Hanului Gabroveni, vezi mulți actori, oameni de teatru, ziariști. Printre ei, invitat de onoare, scriitorul francez Pascal Bruckner, a cărui primă piesă de teatru, „Crăciun la palat”, va fi prezentată în scurt timp, în premeieră mondială, în lectura actorilor Marian Râlea, Mircea Vasilescu, George Ivașcu, Dana Dogaru și Vlad Logigan. Însă deocamdată cu toții ne lăsăm furați de povestea acelui teatru, teatrul din visul regizoarei.

Cum se construiește un teatru

Anul trecut, după ce hotărâse că va vinde casa bunicii și va face un teatru, Chris Simion îi spusese soțului ei – Tiberiu Mercurian: „Intră pe net și caută un teren în centrul Bucureștiului. Vom face un teatru”. „Și cât de mare să fie?”, o întrebase. „100 de metri pătrați.” Căutaseră. Găsiseră un spațiu în Floreasca, bine amplasat, încât era de ajuns să scrii „teatru” pe ușă și lumea ar fi intrat. Au mers să-l vadă, însă ajunși acolo și-au dat seama că locul era atât de mic, că abia ar fi încăput scena. Nu aveau decât să caute un teren mai mare. Nu e ușor să găsești un astfel de teren în centrul capitalei, însă nu luau în considerare zone mai periferice. Aflăm toate acestea de la soțul regizoarei. Într-un final, aveau să ajungă pe Griviței, la numărul 53, care dă și numele actual al teatrului. Poate că nici nu vor schimba vreodată acest nume.

IMG_0115_resize

Chris Simion-Mercurian

Teatrul Grivița 53 este proiectat de arhitectul Codrin Trițescu. La parter, va avea o cafenea. La subsol – sala de 150 de locuri, cu o scenă de 8/8 metri, așa cum i-a sfătuit Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, căruia Tiberiu Mercurian îi ceruse părerea după ce Chris opinase că pentru scenă ar fi de ajuns 4/4 metri. Privim planurile noii construcții și fotografii cu vechea clădire care încă domină locul și care se prea poate să fie una protejată. În această privință, încă se așteaptă un răspuns oficial, urmând ca, în cazul în care construcția deja existentă nu va putea fi demolată, să fie recondiționată și adaptată noului teatru. Este anunțat, de asemenea, un sprijin financiar din partea Raiffeisen Bank România; de altfel, autorul fotografiilor alb-negru cu locul de acum din Grivița 53, imagini care înconjoară scena, este directorul băncii.

Pentru teatrul din visul ei, Chris Simion pare să se fi înconjurat de prieteni. Recunoaște că a știut mereu că, dacă va face un teatru, îl va face alături de prieteni. Primul „din branșă” pe care l-a anunțat de planul ei a fost actorul Marian Râlea. Actorul își amintește cum i-ar fi spus, inițial, că e o nebunie, adăugând apoi că, dacă s-a putut cu Teatrul Național, trebuie să se poată și cu acesta.

Alături de Chris Simion a fost și actorul George Ivașcu. Directorul Teatrului Metropolis nu a vorbit mult: „Ce vreau să vă spun e că teatrul e o artă efemeră, spunea cineva că suntem niște sculptori în zăpadă. Și atunci cum putem face decât lăsând în urma noastră, iată, casa bunicii care devine o casă a viitorului. Pentru cei care vor ști să dramatizeze și să-și capete publicul pe care îl merită. Iar teatrul este făcând și văzând. Pentru că la anul se vor face zece ani de când s-a înființat Teatrul Metropolis, mie îmi place continuitatea și trebuie continuat”. A fost ca o concluzie înainte ca pe scenă să pășească scriitorul francez Pascal Bruckner care aducea la București, pentru teatrul lui Chris Simion, prima sa scriere dramatică: „Crăciun la palat”.

IMG_0160_resize

George Ivașcu

Prima piesă de teatru de Pascal Bruckner

Bruckner avea să vorbească despre cum a cunoscut-o pe Chris Simion, în urmă cu 17 ani, când ea i-a trimis o scrisoare, invitându-l la București, la premiera spectacolului „Copilul divin”, o dramatizare după romanul său. Scriitorul vorbește despre energia regizoarei tinere, cu păr negru și ochi albaștri, de care, iată, îl leagă o prietenie de aproape două decenii. De altfel, este președintele onorific al companiei de teatru independent D‘AYA, pe care regizoarea o fonda în același an – 1999. La rândul ei, aceasta își amintește despre entuziasmul cu care l-a așteptat pe Bruckner în acel an, „Să-l aduci pe Pascal Bruckner la București, în 1999, era ceva”, zice, dar și despre cum atunci când o întrebase cine îi asigură condițiile îi răspunsese: „Biletul de avion va trebui să ți-l plătești singur, poți locui la mine, iar mama gătește foarte bine”. Însă, ca și acum, îi săriseră în ajutor prietenii – unul oferise hotelul, altul plătise avionul etc. Acum, în 2016, Pascal Bruckner a scris, pentru teatrul visat de Chris Simion, prima sa piesă dintotdeauna. Suntem primii care o vor vedea.

IMG_0180_resize(1)

Pascal Bruckner

Pe scenă sunt aduse scaune. Actorii Marian Râlea, Dana Dogaru, Răzvan Vasilescu, George Ivașcu și Vlad Logigan își ocupă locurile, ținând în mâini scenariul. În prima piesă de Pascal Bruckner, un președinte (Marian Râlea) se vede singur în noaptea de Ajun, doar cu valetul său mut – Cicero, mai degrabă o mobilă. În prima piesă de Pascal Brukner, personajele au nume romane.

Președintele singur ascultă Sinatra în acea noapte de Ajun, lângă un brad împodobit și o masă pregătită pentru 12 persoane. Președintele singur va încerca să își găsească o companie pentru această seară, dar singurul pe care va reuși să îl aducă alături de el, sub un pretext oarecare, al aranjării podoabei capilare, va fi frizerul (Răzvan Vasilescu). Și de aici drama președintelui singur se împletește cu cea a frizerului păcălit. Dacă soția și copiii președintelui sunt în vacanță cine știe unde, după cum le e obiceiul de sărbători, soția și copiii frizerului îl așteaptă acasă, pentru a sărbători alături de prieteni. Însă frizerul este acum sechestrat în palatul prezidențial, iar președintele va pune pe seama sa vrute și nevrute, iar toate acestea nu sunt de povestit, spectacolul e de văzut, piesa lui Bruckner are umor și replici spumoase, valorificate din plin de actorii din distribuție.

La un moment dat, la palatul prezidențial va ajunge chiar Dalila, soția frizerului, iar președintele, între numeroase telefoane cu miniștrii săi care îi propun diverse reforme sau se opun oricăror reforme, ba chiar va vorbi și cu Sfântul Nicolaie (interpretat, ca și miniștrii, de George Ivașcu), ei bine, președintele va încerca să îi convingă și pe frizer, și pe nevasta acestuia, să preia ei președinția. Dar, vai, nimeni nu vrea. Președintele pare condamnat la un destin implacabil din care micile-i șiretlicuri nu-l vor putea salva. Sau poate, cine știe? Până la final, ca întotdeauna, rămâne speranța. Publicul râde. Premiera mondială a spectacolului „Crăciun la palat” se joacă într-o atmosferă intimă. Oamenii ies din sală zâmbind.

ALEASA IMG_0302_resize

Actorii Dana Dogaru, Marian Râlea, Răzvan Vasilescu, George Ivașcu și Vlad Logigan

Toate acestea s-au întâmplat în după-amiaza zilei de 25 august 2016, la Arcub Hanul Gabroveni, acolo unde acum se desfășoară festivalul de teatru Undercloud și unde regizoarea Chris Simion a anunțat construirea primului teatru independent din România, Grivița 53, în prezența scriitorului Pascal Bruckner, care a adus la București prima piesă de teatru din cariera sa – „Crăciun la palat”, creată special pentru susținerea proiectului și interpretată în premieră mondială, într-un spectacol-lectură, de actorii Marian Râlea, Dana Dogaru, Răzvan Vasilescu, George Ivașcu și Vlad Logigan.

Foto: Laura Dobre

Video: Pixozz Media

20
/01
/19

Se joacă la Teatrul Bulandra din București spectacolul „Treapta a nou”a (în adapterea scenică a Ancăi Maria Colțeanu), după un text de Tom Ziegler, cu actrițele Manuela Ciucur, Catinca Maria Nistor, Oana Ștefănescu și Adela Bengescu.

18
/01
/19

Proaspăt apărut, al cincilea DVD din excelenta colecție Sahia Vintage, coordonată de cercetătoarea Adina Brădeanu în cadrul unui proiect al Asociației One World Romania, prezintă și discută, sub titlul „Efemere”, câteva filme comandate în diferite perioade Studiului Sahia de diverse instituții ale statului comunist.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

18
/01
/19

Spectacolul „Moș Nichifor”, după povestea Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, va avea premiera la Teatrul ACT pe 23, 24 și 25 ianuarie, de la ora 19:30, avându-i în distribuție pe Marcel Iureș și Ruxandra Maniu.

17
/01
/19

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

Page 1 of 77012345...102030...Last »