Gustav Fröhlich & Lída Baarová. Dragostea ucisă de politici rasiale
https://www.ziarulmetropolis.ro/gustav-frohlich-lida-baarova-dragostea-ucisa-de-politici-rasiale/

Un nazist bătrân şi rahitic, însurat şi cu trei copii, Ministrul Culturii în cabinetul lui Hitler, trăieşte o pasiune nebună pentru o actriţă frumoasă, evreică cehă. Iubitul actriţei îi descoperă. Povestea de dragoste a creat un mare scandal în epocă.

Un articol de Monica Andrei|2 noiembrie 2015

A a avut şansa ca, la 24 de ani, să fie distribuit, în filmul “Metropolis”, în regia lui Fritz Lang, dar visul lui dintotdeauna fusese să devină mare scriitor, ca Honoré de Balzac sau Knut Hamsun, scriitorul norvegian care a luat Premiul Nobel pentru literatură şi ale cărui opere îl pasionau. Până să debuteze în teatru sau în film, Gustav Frölich scrie două poveşti care îi sunt publicate de către un editor.

Gustav Fröhlich s-a născut la Hanovra, la 21 martie 1902 şi a decedat în 22 decembrie 1987. Blondul frumos cu ochi albaştri, bine făcut, conceput dintr-un tată nordic şi o mamă din sudul Germaniei, îşi pierde tatăl în copilărie, iar familia rămâne în îngrijirea bunicului din partea mamei, care era bogat. Îşi petrece copilăria la Würzburg şi adolescenţa la Wiesbaden.

La 16 ani se înrolează şi pleacă pe front. După război, nevoit să-şi câştige existenţa se angajează într-o redacţia unui ziar unde face de toate: e redactor, casier, critic, corector.
În oraşul Zelle, pe o scenă improvizată, trebuia să prezinte prologul unui film. Într-o seară, un necunoscut care avea un teatru ambulant îi propune să înlocuiască junele prim dintr-un spectacol deoarece acesta fugise. Se recomandă ca fiind actor, deşi nu era. Îşi dă demisia de la cinema şi semnează primul angajament teatral, primind şi un aconto, la un colţ de stradă, la lumina unui felinar.

Mama sa nu voia să audă de teatru, dar fiul ei pleacă cu trupa în turnee, unde face de toate: trage cortina, montează, demontează, cară decorul, pune recuzita şi joacă rolul junelui prim.

La Berlin, după ce joacă prin mai multe teatre, îl întâlneşte pe Paul Henckels, actor, regizor şi director de teatru care îl distribuie în roluri care-i aduc succes. La unul dintre spectacole unde juca, îl vede regizorul, scenaristul şi producătorul de cinema Fritz Lang, care-l găseşte potrivit pentru rolul principal din filmul “Metropolis”, însă Gustav nu e hotărât să-l accepte. Concediat de la teatru, îşi încearcă norocul în cinema, acceptând rolul principal în filmul mut amintit, care-l face celebru în Europa şi America.
Devine cunoscut. Este fotogenic, are farmec, regizori mari ai timpului îl solicită, şi trece fără probleme de la filmul mut la cel cu sonor.

220px-Gustav_Fröhlich_1929_Alexander_Binder_4551-1În 1932 o cunoaşte pe Gitta Alpár, adică Regina Alpár, născută Klopfer. Cântăreaţa de operă este o evreică frumoasă de origine maghiară, se îndrăgostesc la prima vedere, se căsătoresc, iar după un an se naşte o fetiță.

Legile rasiale fac ravagii în Germania nazistă. Nu se respectă drepturile omului. Hitler nu-i suportă pe evrei. În 1934, Gitta Alpár este declarată persoană indezirabilă şi e obligată să părăsească Germania. Îşi ia copilul, pleacă în Anglia, joacă în cîteva filme, apoi se stabileşte în SUA.

Deşi se iubeau, sunt obligaţi să se despartă. După drama trăită, Gustav Fröhlich îşi continuă cariera în film. În 1935, este distribuit în “Bacarola” unde joacă alături de Lydia Baarova, actriţă tânără, evreică din Cehia.

Un nazist îndrăgostit şi o actriţă evreică ce aspiră la putere

“Era după câte îmi amintesc, o femeie destul de destul de masivă, lipsită de alură şi de clasă. Afişa un aer calm, surâdea tuturor cu acea lipsă de expresie care îi era caracteristică”, scria actriţa franceză Edwige Feuillère, în ale sale Memorii despre actriţa Lída Baarová, frumoasa evreică bunetă, fotogenică şi de origine cehă, pe care o cunoaşte pe un platou de filmare la Berlin.

Lída Baarová – pe numele real Ludmila Babková – s-a născut la Praga în 7 septembrie 1914. Studiază Conservatorul şi are norocul ca regizorul, actorul şi scenaristul Karel Lamač, să o distribuie într-o comedie mută în 1927. Fotogenia şi frumuseţea ei dau de gândit multora din cercurilor germane. Nimeni nu se gândea la pericolul la care putea fi expusă ceha de origine evreiască.

Pe platourile studiourilor cinematografice de la Berlin, Lida este distribuită în filme alături de Fröhlich. Se întâlnesc şi în afara filmărilor, se plimbă, flirtează, fac dragoste. Sunt tineri, liberi şi nu se mai scund de ziarişti, de public, de familii. Se iubesc. Relaţia lor era susţinută de cercurile cinematografice şi de casa de producţie. Strategia de marketing funcţionează în ccelaşi ritm cu inimile lor. Scenele de dragoste din timpul filmărilor sunt la fel de sincere, ca-n viaţă.

În 1937, în plină glorie, Lida era deja logodită cu Gustav. I se deschid uşi, i se fac propuneri de toate felurile, promisiuni. În studio, pe platourile de filmare este cea mai respectată actriţă. În umbră se ţes intrigi. Un an mai târziu, când trebuia să se căsătorească, actriţa amână, iar Gustav, răbdător, aşteaptă. Nu înţelege de ce ea vrea să amâne căsătoria şi nici nu-şi face prea mari probleme.

Actriţa franceză Suzet Mais, care juca alături de Lída Baarová în filmul “Jucătorul” de Dostoievski, îşi dă seama care era misterul: „Avusese extraordinara onoare de a fi remarcată de Herr Doktor Goebbels, care făcuse pentru extraordinara cehă o pasiune devorantă, şi, în concluzie nu putuse face altceva decât să-i ofere favoarea sentimentelor ei. Joseph Goebbels era respingător, urât şi rahitic, şchiop şi cu mers de raţă. Toate defectele n-aveau importanţă câtă vreme el era unul dintre “aleşii zeilor”, şi Hitler binevoia să-l aibă în preajmă”.

În 1983 se afla în Elveţia la Lucerna, un oraş de munte cu aer curat, linişte. Suferise un infarct şi îşi încheiase activitatea de actor de cinema. Îşi scrisese memoriile, le publicase: „Aşa erau timpurile” cu subtitul: „Viaţa unui erou (de film) german”.

La 81 de ani, Gustav Fröhlich acordă un interviu revistei germane Oggi: „În 1938, locuiam cu Lydia într-o zonă exclusivă a Berlinului unde se aflau şi alte 15 vile ascunse în grădini magnifice. Unul dintre vecinii nostri era Joseph Goebbels cu care nu eram prieteni. Îl consideram dătătorul nostru de lucru, în sensul că de el depindea cinematografia germană.

8310127999_c0b7e18d8a_bÎntr-o seară, întorcându-mă de la o premieră, zăresc în umbra casei noastre pe Lida şi Goebbels îmbrăţişaţi. Sar din Mercedes orbit de furie, urlu. Ministrul Culturii şi mâna dreaptă a lui Hitler, alb ca varul sare în maşina lui, iar iubita mea o ia la fugă, temându-se de încăierare. Eu, ca un Othello, ajung în faţa maşinii ministrului, uitând că mă aflam în faţa unui om care m-ar fi putut distruge. Era vară, cald, fereastra maşinii era deschisă, l-am insultat până când şoferul lui a pornit maşina, iar scena s-a sfârşit. Legenda că i-aş fi tras două palme, într-un anumit sens, mi-a condiţionat întreaga viaţă. Clevetirile s-au născut de la cei doi martori prezenţi la faţa locului: paznicul meu, şoferul lui. Presa străină a amplificat ecoul, despre germanul care eram eu, care a îndrăznit să-l ia la palme pe atotputernicul ministru a lui Hitler. Scena a avut efecte neplăcute pentru toţi protagoniştii”.

Tentată să intre în politică ca să aibă avantaje mult mai mari, Lída Baarová părăseşte casa şi se mută într-un apartament secret pus la dispoziţie de noul iubit. Bătrânul nazist îşi pierduse capul după ea.

O audienţă la Hitler şi o actriţă expulzată

“Joseph Goebbels s-a dus la Hitler, i-a mărturisit că vrea să-şi părăsească familia – îşi aminteşte Gustav Fröhlich – pentru a trăi cu Baarova departe de Berlin, cerându-i să-l mute ca ambasador al Reich-ului la Tokio. Nu cu mult înainte, Hitler o primisese în audienţă pe soţia lui Goebbels care-l rugase cu lacrimi fierbinţi să o ajute ca să-l aducă pe calea cea bună pe soţul ei, şi-l întreabă dacă îi dă voie să divorţeze de soţul ei. Pe Hitler l-au apucat furiile, urlând la ministrul său, în termeni duri, îi reproşă comportamentul, amintindu-i că el şi partidul pregăteau reforme mari în Germania şi era intolerabil ca unul dintre colaboratorii lui apropiaţi să-şi piardă capul pentru o femeie. Apoi, n-a mai spus nimic, dar în 48 de ore, Lida a fost expulzată la Praga, unde a fost primită ostil.

M-a îndurerat că a trebuit să plătească pentru naivitatea ei tinerească; îşi imaginase că poate urca social sprijinindu-se pe un om polititic, un nazist. La finalul războiului a fost adusă într-un tribunal, a făcut puşcărie, mama ei a murit de durere, iar sora ei s-a sinucis. Îmi amintesc că semnasem un contract cu Casa de filme germană “Ufa” şi trebuia să încep filmările. Un an m-au ţinut inactive deşi îmi luasem banii. Eram în plin război, iar mâna dreaptă a lui Goebbels mă trimite să mă înrolez doi ani. Actorii erau scutiţi de armată atunci. Era injust. M-au trimis în Rusia.

Scena de gelozie nu fusese uitată. Eram mult prea popular, şi atunci, s-au gândit să mă trimită în război să mor, ca apoi să mă declare erou. Am ajuns teafăr acasă, datorită unui sergent fanatic de cinema care mă luase sub protecţia lui. Găsise toate pretextele din lume pentru a nu mă trimite pe front. Era mulţumit să-l plimb prin studiourile de film unde admira toate divele în carne şi oase. Când Germania nazistă fusese înfrântă, Hitler mort, Joseph Goebbels s-a otrăvit cu cianură împreună cu soţia şi copiii. Lumea mă scotea erou datorită legendei cu palmele acelea care s-au născut din dorinţa fierbinte a tuturor germanilor care erau împotriva unui regim“.

După ce a mai turnat câteva filme în Italia şi Franţa, Lída Baarová s-a căsătorit cu un ginecolog, a rămas văduvă, s-a mutat la Salzburg, apoi n-a mai ştiut nimeni de ea. A decedat pe 27 octombrie 2000, în Salzburg.

Gustav Fröhlich a scris scenarii şi a făcut regie de film după ce şi-a încheiat activitatea de actor de film. S-a recăsătorit, a avut o viaţă bogată şi o carieră frumoasă. A murit în 1985.



06
/10
/14

CRONICĂ DE FILM „Poarta Albă”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, este un film fără vlagă, ilustrativ și cu personaje slab construite. Povestea teribilă a deținuților din lagărul comunist de muncă silnică ce dă titlul lungmetrajului nu are parte de o redare cinematografică pe măsură.

03
/10
/14

Scurtmetrajul de ficțiune O Lume Nouă (r. Luiza Pârvu, scenariul Toma Peiu, România – Ungaria – SUA, 2014), va putea fi văzut pentru prima oară în afara României în cadrul Festvalului Internațional de Film Central și Est European Let’s CEE de la Viena (2-11 octombrie 2014). Filmul va fi proiectat în cadrul programului de scurtmetraj Viață și Moarte, sâmbătă, 4 octombrie, de la ora 14:00 și joi, 9 octombrie, de la 15:00, la Village Cinema.

03
/10
/14

Competiția de lungmetraje din cea de-a doua zi a Dracula Film: Horor & Fantasy Festival de la Braşov a propus trei filme venite din culturi diferite (americană, franceză și irlandeză), bine jucate și bine regizate.

02
/10
/14

Regizorul francez Michel Hazanavicius, premiat cu Oscar pentru filmul The Artist, este unul dintre invitații speciali ai Les Films de Cannes à Bucarest (24 – 30 octombrie, Cinema Patria, Studio și Elvira Popescu). The Artist a câștigat peste 100 de premii și a marcat un record în cinematografia franceză

02
/10
/14

Fanii animaţiei vor şti să îşi rezerve în agendă săptămâna 3-12 octombrie, când unul dintre cei mai celebri animatori americani se întoarce la Anim’est. După prezenţa la a treia ediţie, în 2008, Bill Plympton este din nou invitat la cel mai iubit festival de film din capitală și aduce, în programul proiecţiilor de anul acesta, o mulțime de titluri premiate din cariera sa.

02
/10
/14

CRONICĂ DE FILM „Planșa”, debutul tânărului regizor Andrei Gheorghe, este un film curajos, care epatează prin imagine și rămâne restanțier la construcția personajelor și la acordarea dialogurilor. Însă merită salutată lejeritatea căreia i se dedă cu voluptate.

02
/10
/14

Dacă tot nu poți să combați legenda devenită (fals) brand de țară, atunci de ce să n-o folosești ca vehicul de promovare a unui festival de film (de nișă)? Dracula Film: Horor & Fantasy Festival de la Brașov s-a deschis cu blockbusterul „Dracula Untold”, un debut cu multe locuri comune, dar și cu câteva ingeniozități.

30
/09
/14

Mă sună redactorul-șef al ziarului nostru să îmi pună în vedere că astăzi îndrăgita actriță Monica Bellucci împlinește frumoasa, deși scandaloasa vârstă de cincizeci de ani. Îmi sugerează, nu-mi impune, să scriu ceva la obiect, nu o odă, dar, probabil, ceva să placă la toată lumea.

30
/09
/14

"Toto şi surorile lui", un film regizat de Alexander Nanau şi proiectat la Festivalul de la San Sebastian, oferă o perspectivă "chinuitoare, dar necesară" asupra "vieţilor precare din rândul celor mai întunecate trepte de pe scara socială a Uniunii Europene", scrie The Hollywood Reporter.

29
/09
/14

E greu să alegi doar 5 filme și seriale dintre atâtea producții senzaționale, realizate de-a lungul timpului. Însa eu, astăzi, voi face un clasament subiectiv, după gustul meu, cu toate că e foarte probabil să pierd din vedere multe filme care mi-au plăcut și care m-au marcat.