Hermann Oberth – părintele rachetelor
https://www.ziarulmetropolis.ro/hermann-oberth-%e2%80%93-p%c4%83rintele-rachetelor/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE România a fost şi a rămas o adevărată pepinieră de inventatori, de oameni cu a căror contribuţie societatea  merge înainte. Un exemplu este sasul Hermann Oberth (1894-1989).

Un articol de Georgeta Filitti|14 ianuarie 2018

Născut la Sibiu, a urmat școala la Sighișoara, apoi Facultatea de Medicină și Politehnica la München. A luptat, ca ardelean, în rândurile armatei austro-ungare, fiind rănit pe frontul de răsărit. Cum nu avea studiile terminate, s-a angajat agent sanitar la Sighișoara. La sfârșitul războiului și-a reluat studiile (medicină) la Budapesta și pe cele de fizică la Cluj, München, Göttingen și Heidelberg. În 1925 se stabilește ca profesor de fizică și matematică la gimnaziul Stephan Ludwig Roth din Mediaș. Curând cariera lui depășește sfera învățământului liceal. E consultant la principala societate de producție cinematografică germană – UFA – pentru filmul Femeia în lună, unde a conceput o rachetă acționată pe bază de benzină și oxigen lichid. În 1929 au urmat trei brevete de invenții (înregistrate la Berlin), tot în domeniul rachetelor. În 1930 e președintele Ligii pentru navigație spațială (Berlin) iar peste un an înregistrează la Oficiul de invenții din București un Procedeu și dispozitiv de combustie rapidă. Până în 1937 face experiențe în Atelierele școlii militare de aviație din Mediaș.

Din 1938 părăsește România, stabilindu-se la Viena unde lucrează în laboratoarele de cercetare ale Politehnicii; în 1940 e la instituția similară din Dresda. În anii celui de al doilea război mondial activitatea sa în industria de război germană este explicită. La cererea lui von Braun, redactează studiul Optimizarea treptelor la rachete multietajate (în cadrul complexului militar Peenemunde). Apoi proiectează o rachetă antiaeriană cu combustibil solid.

În 1945 se retrage, vreme de trei ani, la Feucht, lângă Nürnberg, unde se ocupă cu grădinăritul. Prestigiul savantului biruie participarea la industria militară nazistă și comunitatea internațională îl onorează și îl solicită neîntrerupt: e cooptat în secția de astronautică a Politehnicii din Paris, lucrează la Departamentul de tehnică militară al ministerului elvețian de Apărare, devine membru de onoare al British Interplanetary Society.

În 1950 construiește la Spezia (Italia) o rachetă care funcționează cu azotat de amoniu. Din 1955 participă, alături de von Braun, la programul spațial american iar Societatea de astronautică din USA creează premiul Hermann Oberth Award. A ieșit la pensie ca inginer consultant de la Institutul din San Diego, continuând cu un cursus honorum impresionant: în 1970 a instituit medalia de aur H.O. (pe care în 1984 a primit-o și astronautul român D. Prunariu). La Feucht s-a deschis, în 1971, Muzeul H.O. și Cercul internațional pentru promovarea operei lui H.O. În 1972 a vizitat țara natală, ca oaspete al Academiei Române, fiind decorat cu Meritul științific clasa I. A inaugurat în 1976 secția de astronautică a Muzeului Tehnicii din București. În 1982 a primit medalia Țiolkovski, oferită de Academia URSS. În sfârșit, în 1994 a inaugurat muzeul care îi poartă numele de la Mediaș.

O simplă enumerare a câtorva invenții și cărți dă măsura genialității sale: în 1921 scrie Racheta spre spațiile interplanetare (respinsă ca disertație la Heidelberg și admisă la Cluj; pe baza ei a ajuns profesor de fizică). În 1929, cartea Căile navigației spațiale e considerată ”biblia astronauticii” iar Oameni în spațiul cosmic, Düseldorf, 1954, a fost tradusă în opt limbi. Mai amintim: Nava spațială electrică, New York, 1950, Proiectul unei centrale electrice solare pentru irigarea deșerturilor și desalinizarea apei de mare, Feucht, 1953, Automobilul lunar, 1959.

În România a publicat Zborul rachetelor și zborul în vid, 1932; Semnificația zborului spațial, Brașov, 1972; Oglinda cosmică, București, 1978.

Alături de Henri Coandă și Gogu Constantinescu Hermann Oberth a deschis domenii de cercetare unde mintea omenească rămâne și azi în deplină efervescență.

Foto: Historia.ro



13
/01
/22

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Teatrul de Comedie, vă invită sâmbătă 15 ianuarie 2022, la o vizită în regim gratuit a expoziției de bază din Strada Nicolae Crețulescu 8, precum și a celor cinci case memoriale ale MNLR, care au aparținut scriitorilor Anton Pann, Tudor Arghezi, George Bacovia, Liviu Rebreanu și Ion Minulescu.

12
/01
/22

Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC) marchează Ziua Culturii Naționale de anul acesta cu evenimentul de lansare a publicației Atlasul Culturii. Așezămintele culturale în spațiul rural, care va avea loc vineri, 14 ianuarie 2022, ora 12:00, în Atriumul Bibliotecii Naționale a României. Lansarea va fi transmisă și în regim live, pe pagina de Facebook a INCFC.

18
/11
/21

Seara de 3 decembrie 1986, în plină dictatură ceaușiștă, când românii îngheață de frig și acasă, și în școli, și în instituții de toate felurile, pare o seară ca oricare alta: se întunecă devreme, la televizor cetățenii se pot uita două ore, Tovarășul și Tovarășa sunt negreșit acolo, fabricile duduie necontenit, că ele lucrează „pe ture”. Dar cine iese din casă la București poate să meagă, de exemplu, la teatru.

11
/11
/21

Editura Nemira a lansat în imprintul de nonficțiune ORION autobiografia președintelui Statelor Unite ale Americii. Vă oferim un fragment din „Promisiunile mele. Despre viață și politică” de Joe Biden (traducere de Ruxandrei Toma, lectură de specialitate de Anca Sandu).

24
/10
/21

Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania, disponibile online, gratuit, până la 18 noiembrie, se concentrează pe activitatea de la Sahia a Mártei Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

O schiță de portret, în câteva cuvinte-cheie ce conturează un univers al lui. În anul 2020, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Federico Fellini. Pornind de la câteva secvențe din destinul lui de artist, să ne întoarcem la viețile tragicomice pe care le-a construit pe ecran.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.