„În valea cu parfum de flori şi zumzet de albine” – piesa Teatrului de pe Lipscani, îi are ca protagonişti pe Horatiu Mălăele şi Bogdan Mălăele. Duetul de excepţie tată-fiu se dovedeşte o formulă inspirată pentru o comedie spumoasă marca Sean O’Casey.
Un articol de Teodora Gheorghe|7 aprilie 2014
Pepino (Bogdan Mălăele) ȋntruchipează trȃntorul etern țintuit de o lene epocală. Totuși, el ȋndrăznește să i se adreseze nevestei, Lisa (Meda Victor), admonestȃnd-o pentru superficialitatea cu care administrează gospodăria.
Lisa fierbe, ȋn timp ce mȃinile ei trudite frămȃntă o cocă. Dintr-o dată, ea dă ȋn clocot și acceptă propunerea bărbatului trȃntor de a face schimb de atribuții: nevasta se va duce la cosit, iar soțul va rămȃne să aibă grijă de treburile casei – pentru că el știe ce și cum.
Ca și cȃnd incompetența lui Pepino nu ar fi fost de ajuns, i se alătură tatăl bețiv și pe jumătate orb, Roberto (Horaţiu Mălăele). Ȋmpreună, cei doi dărȃmă cam tot ce se poate dărȃma ȋn gospodăria unui om „cum-se-cade”. (dacă ȋmi este permis un joc de cuvinte ȋn asentimentul poveștii).
Cum s-ar descurca bărbatul ȋn locul femeii? Dar invers? Iată două ȋntrebări care ne dau de furcă, poate, din cele mai vechi timpuri. Aici, ele nu au menirea expresă de a demonstra stȃngăcia bărbatului la cratiță, ci de a ironiza prejudecățile legate de rolul „prestabilit” al fiecăruia, ȋndeosebi ȋn peisajul rural.
Lisa se descurcă de minune la cȃmp, așa cum și Pepino ar face-o ȋn bucătărie, dacă lenea și dezinteresul nu l-ar ȋmpiedica să ȋnvețe cȃteva lucruri simple.
Două tipuri de umor se disting din cascada de trăznăi pe care Pepino și Roberto le pun la dispoziția jovială a publicului: umorul burlesc, amintind de comediile cu Stan și Bran, și cel ce provine din forța contrastelor: rol femeie versus rol bărbat; „straturile de grăsime” adăugate pentru a crea iluzia unor persoane grase și indolente – Meda Victor arată de-a dreptul hilar, părȃnd mai degrabă caricatura unei femei cu forme generoase.
Ȋn piesa regizată de Horațiu Mălăele, farfuriile se fac țăndări, dulapurile se strică, mobila cade, becurile explodează. Uneori tresărim la auzul unei bufnituri. Alteori ne amuzăm pe seama efectului vizual al recuzitei distruse ȋn cele mai ingenioase feluri.
Scenografia este ea ȋnsăși un personaj, poate cel mai important, prestȃnd ȋn mod constant, spre deliciul spectatorilor. Ștefan Caragiu este un adevărat magician al trucurilor scenice, avȃnd grijă să ne surprindă mereu.
„În valea cu parfum de flori şi zumzet de albine” este o comedie de situație care nu te lasă să respiri (pentru că ești prea ocupat să rȃzi).
Foto cu Horatiu Mălăele, Bogdan Mălăele şi În valea cu parfum de flori şi zumzet de albine – wikipedia,
