La Teatrelli, regizorul Gelu Colceag a ţesut din cuvintele scrise de Neil Simon pânza durabilă a unui spectacol la care se râde pe îndelete, ca la orice comedie, şi se tace profund, ca în faţa oricărei drame bine-cunoscute din viaţa adevărată.
Un articol de Andrei Crăciun|29 aprilie 2015
Se joacă „Hotel California“ la Teatrelli. Mari actori aduc în scenă trei situații posibile, fără o legătură explicită între ele: o noapte de Oscar, o nuntă parțial compromisă și o entorsă care declanșează o Apocalipsă de buzunar. Sunt trei decupaje din camerele aceluiași hotel. Viața noastră toată e o succesiune de întâmplări din camerele acestui hotel. Neil Simon știe.
Așa se întâmplă, chiar așa cum veți vedea la Teatrelli: așa își reproșează bărbații și femeile (ce specii ciudate și comice și nedrepte!) neîmplinirile, așa nu înțeleg generațiile trecute teama celor care trebuie să înceapă, așa fragil este firul care leagă o prietenie. Sunt subtile, sunt adânci, sunt adevărate nuanțele relațiilor dintre oameni la Neil Simon.
Mircea Constantinescu și Carmen Tănase, pe scena de la Teatrelli
Iar spectacolul acesta e complet, nu îi lipsește chiar nimic, are o regie bună, are actori care joacă din inimă, are spectatori pretențioși și rafinați. Să ne oprim, totuși, la nunta aceea parțial compromisă, căci acolo se atinge apogeul în noapte. O mamă și un tată nu-și pot convinge fiica să iasă din baia unde s-a încuiat în chiar ziua nunții. De ce nu iese? Asta veți afla abia la sfârșit, desigur. Radu Gabriel duce atunci spectacolul cu o notă mai sus. Tot ce face în scenă atrage un potop de hohote de râs.
Ai zice că el s-a născut anume ca să fie acest tată pe această scenă, sfâșiat între iubirea pentru fiica sa care nu mai coboară să se mărite și povara financiară pe care umerii săi fragili au fost nevoiți să o ducă anume pentru ca această petrecere de nuntă să se petreacă. Fiindcă, dacă nu știați, petrecerile de nuntă se petrec și se plătesc, indiferent dacă nunțile au sau nu mai au loc.
Era sâmbătă seară când am văzut “Hotel California”. Aveam și eu camera mea într-un hotel ambulant, treceam granița unui anume cumplit sfârșit, redescopeream, cu această ocazie, puterea cuvintelor lui Neil Simon de a ne nuanța Oscarurile și nunțile parțial compromise și entorsele.
Râsul rămâne, iată, singura terapie la granița oricărui cumplit sfârșit, cum de fapt râsul rămâne singura mască pe care o putem purta, în trecerea timpului, în toate zilele vieții noastre pe pământ. Nu știu nicio altă cale pentru a ne îndura unii pe alții, pentru a îndura tot ce viața ne aduce în acest room service pe care nu l-am cerut, dar îl primim.
INFO
Vineri, 22 mai, ora 20.00
Teatrelli (Piața Alexandru Lahovari, nr. 7)
„Hotel California”, de Neil Simon
Un Oscar… O nuntă… O entorsă
Cu: Carmen Tănase, Radu Gabriel, Tania Filip, Maria Radu, Mircea Constantinescu, Cristina Constantinescu, Alexandru Pietricică
Un spectacol de Gelu Colceag
