„Hoțul” de Șerban Tomșa. În premieră și în exclusivitate pentru Ziarul Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/hotul-de-serban-tomsa-in-premiera-si-in-exclusivitate-pentru-ziarul-metropolis/

Scriitorul Şerban Tomşa, care a împlinit, astăzi, 62 de ani, se pregăteşte pentru lansarea a două noi volume. La rugămintea noastră, ne-a oferit spre publicare, în premieră şi în exclusivitate pentru Ziarul Metropolis, una dintre povestirile ce urmează să apară (în volumele amintite) spre sfârşitul acestui an.

Un articol de Petre Ivan|10 octombrie 2018

Intitulată „Hoțul”, povestirea a fost scrisă dintr-o suflare, într-o oră (!), din dorința „de a-mi demonstra mie însumi un adevăr…”, ne-a mărturisit autorul.              

Hoțul

Adormise spre ziuă, chinuit de insomnia care nu-l părăsea de cincizeci de ani încoace. A luat cina din mers, o bucată de brânză acolo, şi a scos din pivniţă un borcan de vin alb, în tovărăşia căruia spera să adoarmă. În vremurile bune, când vindea tablouri şi fratele său mai punea un ban, reuşise să ridice un nivel casei părinteşti şi să-i reconstruiască faţada din termopane cu rame subţiri şi albe. E drept că o mare parte din bani proveniseră din vânzarea livezii de pruni de peste râu. În ultimii ani nu mai lua aproape nimic de acolo, fiindcă hoţii erau mai iuţi de mână şi îi culegeau fructele înainte chiar ca el să le guste.

Era singur în casa transparentă, luminoasă, plasată aproape de zăvoiul de pe malul gârlei sufocate de tufe şi arbuşti. Se aşeză în fotoliu, îşi luă paharul şi stinse lumina, pentru a scruta cu binoclul umbrele de pe malul râului. Un bătrân priapic şi imun la răceli îşi aştepta ibovnicele de ocazie pe o pătură, după nişte tufişuri. Era înarmat şi el cu o damigeană. Pictorul vedea fundul vasului urcând şi coborând, în timp ce bătrânul paznic de vânătoare lua câte o duşcă. În rest, foiala obişnuită. Pisici care căutau cuiburi de păsări, şobolani mari, dihori, câini înfometaţi. Apucă să bea câteva pahare de vin uleios, tare şi nu-şi dădu seama când adormi. Se trezi că-l scutură cineva de umăr.

─ Scoală, bă, că au venit hoţii!

Șerban Tomșa

Se frecă la ochi şi îl văzu pe tatăl său care murise în urmă cu cinci ani. Îl dusese la cimitir, dar bătrânul continua să-şi facă de lucru toată noaptea prin casă, iar ziua meşterea câte ceva prin magazia veşnic încuiată şi curată ca o farmacie. Pictorul îl auzea bocănind şi cioplind fără odihnă.

─ Ce hoţi, tată, eşti nebun?

─ E un hoţ, bă, în curte. A dat peste mine în magazine şi acum cotrobăie prin atelierul tău. Ia puşca repede, că, uite, eu am pus mâna pe furcă.

Pictorul se trezi singur în curte, în bătaia unui vânt rece.

─ Care eşti, bă, acolo? strigă el răguşit şi glasul nu i se auzea deloc.

Apoi îl văzu. Era un tânăr care îşi făcea veacul pe la cârciumă şi omora cu plăcere pisici. Avea un păr negru, revărsându-se peste figura-i lombrosiană. Hoţul se învârtea fără rost prin curte. Între el şi pictor, ăl bătrân îşi agita furca şi făcea gesturi de neînţeles.

─ Stai, că trag! strigă pictorul şi vocea i se auzi gros, nefiresc.

Hoţul păru că nu-l aude. Pictorul îndreptă arma în sus şi trase un foc de avertisment. Curtea şi casa se sparseră în mii de bucăţi. Apoi hoţul se îndreptă către gardul înalt, de ciment, pe care încercă să-l sară. Când se afla pe culme, pictorul mai trase o dată către ceruri. Celălalt nu se mai văzu.

─ L-ai nimerit, l-ai nimerit, chicoti bătrânul, rotindu-se ca un titirez, cu furca în mână.

Apoi dispăru şi el. Pictorul simţi că îngheaţă din pricina răcelii nopţii şi dădu să se întoarcă în casă. De dincolo de gard se auziră ţipate ascuţite, de femei speriate.

─ Aoleu! Aoleu! L-a omorât! L-a împuşcat!

Pictorul rămase surprins, căci ştia că nu mai avea vecini de mulţi ani. Plecaseră la oraş sau muriseră şi rămăsese singur în acel cot al râului. Nehotărât, rezemă puşca de colţul casei şi se îndreptă spre gard. Privi pe deasupra şi văzu un bărbat întins pe jos, în timp ce nişte femei în negru erau aplecate asupra lui. Nu li se vedeau feţele şi îl boceau. Pictorul sări şi el dincolo, iar femeile se topiră în beznă.

─ L-ai omorât, nu? ţopăia bătrânul cocoţat pe creasta gardului.

Pictorul îşi trecu mâna peste faţa omului. Cum dracu’, se gândi el, să fi ricoşat alicele tocmai în ăsta?

Îl mângâie şi fu surprins că hoţul nu era cel despre care îi vorbise tatăl său. Ce naiba…

Furul deschise ochii şi zâmbi.

─ Scuză-mă, sunt beat, zise el. Sunt neînchiuit de beat!

Şi dispăru şi el. Dar pictorul apucase să-şi dea seama că vizitatorul semăna cu el însuşi ca două picături de apă. Dispăruseră gardul şi curtea, iar casa se vedea, luminoasă, undeva în depărtare.

Îl trezi frigul. Tatăl său era lângă el şi îi trecuse mâna pe după gât. Din râu se ridica un soare de argint, un bulgăre gigantic care strânsese în el tot frigul şi toată bruma lui octombrie. Lumina îl orbea şi simţi cum răceala îl arde.

─ E timpul, spuse tatăl său.

Şi ridicară amândoi paharele pline.

* * *

Şerban Tomşa este autorul romanelor „Biblioteca lui Noe”, „Maimuţe în haremul nopţii”, „Gheţarul” (premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), „Călugărul Negru” și „Supraveghetorul”.

Foto: Şerban Tomşa – serbantomsa.blogspot.com

 

16
/04
/20

Editura Nemira a invitat mai mulți scriitori români să ne scrie, la cald, despre momentul aproape ireal, dar incredibil de concret, pe care îl trăim cu toții acum. Și așa s-a compus o antologia-ebook „Izolare”, despre distanțare și carantină, despre absență și prezență.

14
/04
/20

În această săptămână se împlinesc șase ani de când a murit, la New York, poeta Nina Cassian. Ne-am întors la jurnalul ei (Memoria ca zestre, publicat la Cărțile Tango, în urmă cu zece ani). Jurnalul poetei se întinde pe durata a mai bine de jumătate de secol fiind o extraordinară mărturie despre mai multe epoci.

14
/04
/20

Trecem printr-o perioadă dificilă, o adevărată furtună. Viețile noastre au încetinit brusc și suntem cu toții în căutarea unor răspunsuri care să ne țină deasupra valului. Iar răspunsurile pot veni și dinspre... povești!

13
/04
/20

„Ziua în care am început să mă iubesc cu adevărat” de Serge Marquis, roman publicat în colecția Fiction Connection a Editurii Trei, este o lecție de viață extraordinară, profundă, luminoasă și extrem de emoționantă. Este, de fapt, o carte de dezvoltare personală scrisă sub masca mult mai frumoasă și facilă a unui roman despre ego.

09
/04
/20

CRONICĂ DE CARTE Prin două cărți apărute recent simultan la Editura Tritonic, „Divele lui Stalin. De la idolii de lut la star sistemul sovietic” și „Diva socialistă. Modele feminine în cinematograful est-european”, cercetătoarea Andreea Ionescu-Berechet analizează o idee nouă pentru studiile de cinema din România: conceptul de divă în lumea comunistă.

09
/04
/20

Cărțile sunt deschise tot timpul. E loc în ele pentru toți și e loc în ele de joacă, de plimbare, de explorat. Ne duc, cu viteza gândului, unde nu ne duce nici bicicleta, nici trenul, nici avionul: în lumi care seamănă cu cea în care trăim sau în lumi fantastice, din trecut sau din viitor, într-o aventură a minții care face ca pereții și acoperișurile, și tot ce ne ține pe loc, să dispară.

07
/04
/20

Consiliul Director al Asociației Editorilor din România a luat act, în ședința on-line din 06 aprilie 2020, de anunțul Președintelui României cu privire la prelungirea stării de urgență pentru încă 30 de zile, până la jumătatea lunii mai 2020.

03
/04
/20

Despre povești, copilărie, literatură, femei, război, amintiri din kibbutz și alte întâmplări, în 25 de destăinuiri ale scriitorului israelian Amos Oz, consemnate de Shira Hadad în volumul de convorbiri „Din ce este făcut un măr?” (Editura Humanitas Fiction, 2020).

31
/03
/20

Premiile Radio România Cultural, care ar fi trebuit să fie decernate în cadrul unei gale programată inițial să aibă loc pe scena Teatrului Odeon, au fost anunțate, luni, 30 martie 2020, în cadrul unei ediții speciale a emisiunii GPS Cultural.

Pagina 3 din 10512345...102030...Ultima »