În ciuda diferenţei de vârstă, de caracter şi de temperament, Humphrey Bogart şi Lauren Bacall au trăit o poveste de dragoste într-o căsnicie binecuvântată cu devotament şi respect, pentru că au pus familia mai presus de carieră.
Un articol de Monica Andrei|5 august 2015
Humphrey Bogart s-a născut pe 25 decembrie 1899, într-o familie de snobi. Mama sa nu-i permitea să o sărute pe obraji pentru că-i deranja coafura. Neglijat de părinţi, adolescentul rău ce provoca scandaluri era eliminat din toate şcolile deoarece era instabil emoţional.
Izbucneşte Primul Război Mondial. Avea 17 ani şi se înrolează în marina militară, ca să scape de lumea burgheză a familiei sale. Se maturizează forţat. Fără vreo decoraţie, cu o cicatrice din război, îşi caută de lucru, vagabondează, gustă din farmecul tuturor aventurilor.
„Un star de cinema e suma defectelor fizice”
Întorcându-se de pe front, se angajează la o firmă de transport, la o şcoală de box, apoi lucrează ca şofer; devine şomer. Printr-un prieten, ajunge în lumea teatrului unde se angajează ca recuziter. Cară şi montează decorul, face figuraţie în spectacole. Cu o siluetă firavă și dicţie defectuoasă, are curajul să debuteze pe Broadway. Criticii îl sfătuiesc să încerce altceva. Însă mirajul scenei îl vrăjeşte. Ambiţia de fier îl determină să afirme: “dacă faci un efort şi nu părăseşti scena, muncind asiduu, nu se poate ca la un moment dat să nu te remarce cineva”. Simte că numai ca actor se poate împlini, că aceasta este calea lui.
Suntem la finalul anilor ‘20, când maşinile, radioul, telefoanele, mitralierele au un efect uimitor în filmul vorbit. Încurajat de faptul că, la vremea aceea, majoritatea actorilor proveneau de prin teatre, şi, în ciuda aspectului său fizic – cu dicţia care lasă de dorit, buza de sus uşor crestată şi mai mare, cicatricea de pe obraz -, îşi încearcă norocul. Pelicula îl hipnotizează. Ticurile îl domină. Îşi mângâie cicatricea cu unghia de la degetul mare, ca apoi să-şi frece des lobul urechii. În viziunea lui “un star de cinema e suma defectelor fizice”. Debutul său în film e la fel de catastrofal ca în teatru, dar nu renunţă.
Regizorul de teatru Arthur Hopkins îl întâlneşte într-un lift şi, pe parcursul a zece etaje îl studiază pe Bogart, distribuindu-l în rol de gangster în spectacolul cu piesa “Pădurea împietrită” de Robert Sherwood. Nu-şi dorea să devină star, însă microbul scenei îl contaminase.
Norocul îi surâde. Compania de film “Warner Bros” cumpără drepturile de autor ale piesei. În film, Bogart este dristribuit în rolul gangsterului, joacă alături de Bette Davis. Atrage priviri, captează lumina, devine fascinant, are succes. Criticile entuziaste şi croncile favorabile arată că e pe drumul cel bun. Lumea îl privește ca pe un actor.
Între rolurile din filme (de bărbaţi puternici, duri, cerebrali) şi mariajele nepotrivite, Humphrey Bogart cucereşte în voie, devine amantul înfocat de la Hollywood. Se spunea că actorul american ar fi întreţinut raporturi sexuale cu peste 1.000 de femei, mai ales actriţe celebre: Bette Davis, Jean Harlow, Marlene Dietrich şi Ingrid Bergman. (Darwin Porter, „Humphrey Bogart, the Making of a Legend”)
Căsătoria, un spectacol violent şi grotesc
După primul mariaj ratat cu Helen Menken, o colegă de la teatru, care a durat doar un an, a urmat altul şi mai rău. Pentru a avea o „căsătorie deschisă”, Mary Philips a păstrat legătura cu foştii ei amanţi. În noaptea dinaintea căsătoriei cu Bogart, a dormit în patul unui prieten al actorului. „Atunci când nu pot să fac sex, îşi bate joc de mine şi mă ridiculizează. Nu ar fi trebuit să mă căsătoresc cu ea niciodată,” îi mărturiseşte Bogart unui prieten. Gândul că ar fi impotent cuibăreşte în mintea lui sămânţa sinuciderii. „Chiar nu pot să mă imaginez tăindu-mi gâtul cu o lamă,” îi spune altui prieten.
Între un spectacol de teatru şi un rol în film, se căsătoreşte cu cine nimereşte. Cu a treia soţie, Mayo Methot, viaţa devine un spectacol violent şi grotesc despre care prietenii, actorii şi producătorii spuneau: “Cu cât se băteau mai mult după o beţie, cu atât erau mai fericiţi. Căsnicia a durat şapte ani, iar viaţa lor era un ring de box mai ales în faţa musafirilor, şocând Hollywoodul”. În presa americană s-a scris la un moment dat că l-ar fi înjunghiat pe Bogart cu un cuţit de bucătărie. Cuplul „Battling Bogarts” – aşa era cunoscut la Hollywood – divorţează în 1937.
O nevastă docilă, o viaţă dublă şi un cancer
Humphrey Bogart era celebru când a văzut-o prima dată pe Lauren Bacall pe coperta unei reviste de modă. În 1945, cu ocazia turnării filmului “To Have and Have Not” (A avea sau a nu a avea) după Hemingway, o cunoaşte pe Lauren Bacall. Frumosul manechin din New York îşi câştiga existenţa ca plasatoare de teatru. Ambiţiile ei urcau mai sus decât a poza pentru revistele de femei sau reuşita în casele de modă, unde plimba pe podium haine.
Pe numele său real, Betty Joan Perske, Lauren Bacall s-a născut în Bronx pe 16 septembrie 1924 şi provine din părinţi divorţaţi. Prea înaltă, cu fascinanţi ochi verzi, păr mătăsos, gură senzuală, atrage o poreclă: “Pantera”. Fata este obişnuită cu viaţa grea, vrea să-şi depăşească condiţia, îşi doreşte să ajungă la Hollywood.
De la primul ei film, producătorii hotătărăsc să apară pe afiş cu pseudonimul Bacall. “Cred că noi doi o să ne distrăm de minune împreună,” o întâmpină Bogart pe Lauren când se întâlnesc pe platoul de filmare. Faţă în faţă cu idolul ei din adolescenţă, îi tremură mâinile, are trac, leşină. Ajutată să-şi revină în faţa actorului, vrea să-şi aprindă ţigara, o scapă, tremură, izbucneşte în lacrimi, apoi îi povesteşte despre frământarea pe care o avea, că nu va putea fi la înălţimea lui. Într-un moment de tandreţe, Bogart o consolează: “Fetiţo, nu asculta la cele ce se spun despre tine. Te vor exploata şi te vor ridica apoi în slăvi fiindcă nu vor găsi alta ca tine!”
Dragostea n-are frontiere şi nu ţine cont de vârstă. Lauren avea 20 de ani când l-a întâlnit pe Bogart. Povestea lor de dragoste începe pe platourile de filmare şi se continuă acasă la el. Iau masa împreună, beau câteva pahare, iar el îi propune să rămână peste noapte. “Muream de nerăbdare să rămân, dar faptul că a scontat asta m-a făcut să fac stânga împrejur. Obiceiul de a trata femeile fără prea multe complimente îl făcuse să uite cât de delicată fusese întâlnirea noastră,” mărturisea Lauren unei prietene.
Au urmat multe seri romantice, cu flori, bileţele, nopţi de dragoste, în secret. Ea se îndrăgostise de el pe vremea când era şcolăriţă, deşi el putea să-i fie tată, căci avea cu 25 de ani mai mult ca ea. Lui i-au trebuit câteva zile pentru a se lăsa dus de val.
Toată lumea ştia, că până atunci, Humphrey Bogart avusese trei căsnicii ratate, o faimă de beţiv notoriu, aventurier înfocat; el nu dorea să o piardă pe Lauren și, mai ales, nu voia ca acesta să afle biografia lui sentimentală de subsol. O cere în căsătorie, iar ea îşi întinde braţele pe după gâtul lui şi, fără să-i răspundă, îl sărută. Lumea se întreba cum de au ajuns împreună, dar n-a aflat răspunsul. Prin patul lui trecuseră destule actriţe consacrate, dar niciuna n-a rămas în viaţa, sufletul şi inima lui.
“A fost un fel de talmeş-balmeş, Bogie a plâns în timpul ceremoniei. El plânge, de altfel, la toate căsătoriile. E foarte drăguţ şi chiar amuzant. Mi-a spus că el începuse să reflecteze la semnificaţia cuvintelor rostite cu această ocazie de ofiţerul Stării Civile,” îşi aminteşte Lauren despre căsătoria ei, care a avut loc în Ohio, în casa scriitorului Louis Bromfield.
Bogart și Bacall, în ziua nunții
Ea era o îndrăgostită romantică, o protectoare, şi i-a adus lui tot ce n-a avut până atunci – căldura unui cămin şi doi copii (un băiat şi o fată). Acasă, ştia să fie femeie, mamă şi gospodină, iar – în film – actriţă. Mândria de a avea alături un star de cinema o determină să nu pună cariera ei mai presus de cea a soţului şi a familiei unite. Bogart era fericit şi mândru, stârnind invidia întregului Hollywood. Dar ducea o viaţă dublă, mai avea şi o amantă: Verita Thompson, o coafeză.
După căsătorie, Humphrey Bogart şi Lauren Bacall au mai jucat împreună în câteva filme. Scriitori, cântăreţi, actori, ziarişti ajung în casa lor zilnic, în jurul orei cinci, unde lumea se pune la curent cu ultimele roluri, ştiri, zvonuri; se spun glume, se râde, dar mai ales se bea mult whisky.
Scenariul de viaţă frumoasă şi căsnicie fericită este tulburat de o tuse agresivă a lui Bogart, în timp ce lua masa în localul unui prieten. Consultă un medic, i se recomandă să renunţe la fumat, nu-şi urmează tratamentul. La următorul control, verdictul e clar: cancer la esofag. Urmează luni de tensiune, durere, operaţie, agonie, speranţă, citostatice, regim. Slăbeşte mult.
Înlocuieşte paharul cu alcool cu cel de apă, când este vizitat de către prieteni, continuând să-i epateze, să-i uimească, să-i emoţioneze, să-i copleşească. Prietenii ies de la el râzând. Urcaţi în maşinile lor, izbucnesc în plâns.
Bogart juca rolul cel mai dur, în viaţă, ca un adevărat deţinător al Oscarului. Dar vieţa, indiferent câte Oscaruri i-ai da, nu anulează de la sine suferinţa prin care ai de trecut. Moartea, pe care Bogart a cunoscut-o în filme, îl pândea în viaţă. Făcea des drumul spre spital cu câteva romane poliţiste, în bagaj, un joc de şah şi un scotch, doar ca să privescă sticla.
„Dacă ai şti cât mă doare că te părăsesc pe tine şi pe copii,” a spus Humphrey Bogart înainte de a muri în braţele soţiei sale, pe 14 ianuarie 1957.
“Bogie a fost unica dragoste a vieţii mele: un soţ extraordinar, un educator, un prieten. M-a învăţat să iubesc viaţa şi să nu mă tem de moarte,” spunea adesea Lauren prietenilor. După moartea soţului său, actriţa a mai jucat în filme, dar la mari intervaluri de timp.
S-a recăsătorit cu Jason Robards, mare greşeală a vieţii ei, de care a divorţat după şapte ani. Actriţa a decedat pe 12 august, 2014.
(sursa: Darwin Porter,”Humphrey Bogart, the Making of a Legend”)
