„iHamlet” – a fi sau a nu fi adolescent
https://www.ziarulmetropolis.ro/ihamlet-a-fi-sau-a-nu-fi-adolescent/

Săptămâna trecută, un student la Medicină s-a despărţit de viaţă într-o cameră de cămin din Grozăveşti. Într-un bilet de adio, a lăsat lumii o ultimă frământare – perspectiva de a nu fi niciodată un medic bun. A murit prin sufocare, aşa cum, printr-un tragism poetic, a şi trăit.

Un articol de Diana Trăncuță|16 noiembrie 2016

Cum altfel, dacă nu asfixiat de propriile neliniști, și-a dus acest tânăr puținele zile în care a fost pe pământ? În final, rămas complet fără aer, a trecut de la a face experimente pe cadavre la a fi el însuși unul.

Deznădejdea asta maladivă, fatală, n-ar trebui să cuprindă niciun om, dar cu atât mai puțin unul care mai are, teoretic, atâtea alte mici deznădejdi de cunoscut – o restanță, un metrou ratat, o insomnie, un prieten în minus. Ești tânăr, te amăgești că ești etern și din visarea asta se presupune că ar trebui să te trezească primul fir de păr alb, nu moartea.

Uneori îmi imaginez că sunt mort se tot repetă și pe scena Teatrului Excelsior. Ce e cu tinerii și cu macabrul? iHamlet, spectacol de teatru multimedia centrat pe un personaj, H, un băiat dezamăgit de propria viață, creionează un posibil răspuns. Născută dintr-un teribilism specific adolescenței, atitudinea relaxată în fața sfârșitului ultim cere, de fapt, destulă compătimire din partea celorlalți. E prea devreme pentru a nu mai avea nimic de pierdut, de câștigat, de iubit.

iHamlet vorbeşte despre o realitate adolescentină de care cu toții am auzit, însă acest lucru nu o face mai uşor de suportat. Situarea într-un cerc închis, unde nu se mai vede, ca soluție, decât moartea, e cauzată de o dramă familială. Aici intervine, subtil, paralela shakespeariană. După divorțul părinților lui, dialogurile zgomotoase pe care H le are cu mama sa, pe care refuză să o vadă cu un alt bărbat, amintesc de furia vindicativă a lui Hamlet, cel originar. Ceva e putred în tinerețea lui H, doar aşa se poate explica imaginea vizuală pe care el însuşi o proiectează în minte ─ creierii împrăştiați pe pereți ai străinului din viața mamei lui.

Fragmentarea subită a familiei creează retrospective ale trecutului, momente ideale, cu mers la plajă și cu soare. În zadar se încearcă însă ancorarea în aceste amintiri tot mai șterse, viața nu se lasă impresionată de fericirile de scurtă durată. Relația conflictuală dintre fiu și mamă, lipsa unei relații reale între fiu și tatăl permanent ocupat ─ teme dintotdeauna valide, în multe cazuri, sub diverse forme ─ dau un personaj profund paralizat de singurătate. Iubirea, cea care l-ar putea salva, devine, în cele din urmă, o joacă, un motiv de plictiseală, o superficialitate pe care vârsta o poate scuza.

Universul interior al lui H e parte dintr-un spațiu mai larg, în care se întâmplă diverse ─ două camioane de suc se ciocnesc pe o autostradă, o femeie, în China, naște singurul copil la care are dreptul, o alta primește, pentru prima oară în viața ei, o palmă; pe fundalul acestei treceri prin viața lumii, Planeta Albastră se rotește pe un ecran invizibil, cucerind sala. Luând ca reper acest simbol al unui întreg măcinat de probleme și de întâmplări, angoasele lui H nu-l fac pe adolescent cu nimic mai special față de restul omenirii. Decepțiile lui îl pot oricând doborî, dar la fel de mult îl pot și ridica. Asemeni shakespearianului Hamlet, închis într-o coajă de nucă, ceea ce, raportat la lume, ar putea fi chiar propria viață, H s-ar putea crede, într-adevăr, regele nemărginirii, dacă nu ar fi însă visele urâte. Dacă n-ar fi mama și intrusul. Dacă n-ar fi tatăl care uită de ziua lui de naștere. Din fericire, povestea lui H lasă un final deschis, ceea ce e cu atât mai bine cu cât în primele rânduri ale sălii stau numai adolescenți. Poate cei mai descurajați dintre aceștia, dacă vor fi, se vor mulțumi cu șansa pe care dramaturgul o dă personajului, și deci, implicit, și lor.

DISTRIBUȚIA: Catrinel Bejenariu, Gabi Costin, Vlad Logigan, Vlad Pavel

REGIA: Catinca Drăgănescu

SCENOGRAFIA ȘI COSTUMELE: Bogdan Costea

DRAMATURGIA: Elise Wilk

După divorțul părinților lui, dialogurile zgomotoase pe care H le are cu mama sa, pe care refuză să o vadă cu un alt bărbat, amintesc de furia vindicativă a lui Hamlet, cel originar.

Foto: Alina Ușurelu

 

09
/08
/22

Vertigo Dance Company. Anul acesta, compania israeliană de dans Vertigo Dance Company aniversează 30 de ani. Trei decenii de când coregrafii Noa Wertheim și Adi Sha’al au dansat primul lor duet, care se numea "Vertigo" numele viitoarei companii înființate la Ierusalim.

09
/08
/22

Documentarul „Mariupolis 2”, realizat de Mantas Kvedaravičius, a fost proiectat luni seară, în premieră în România, în deschiderea celei de-a 19-a ediții a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, în prezența a mai mult de 3 000 de spectatori.

09
/08
/22

La împlinirea a 150 de ani de la nașterea primului academician provenit din rândul artiștilor plastici, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci și Asociatia Pro Valores, organizează prima ediție a Concursului Internațional de arte plastice „Gheorghe Petrașcu”.

08
/08
/22

Prezentat la Cannes în secțiunea „Cinema for the Climate”, „Cruciada copiilor / La Croisade”, noul film al lui Louis Garrel, distribuit de Independența Film în cinematografe din 12 august, vorbește cu umor despre una dintre cele mai importante probleme cu care ne confruntăm: schimbările climatice și lumea pe care o lăsăm generațiilor următoare.

08
/08
/22

„Prin pădure cu Maia” este un spectacol performativ cu Maia Morgenstern, parte din proiectul Lost Interferences ce poate fi văzut la unteatru open-air, în Grădina Casei Universitarilor, pe 16, 17 și 18 august, începând cu ora 20:00.

07
/08
/22

Fix acum 100 de ani, pe 5 august 1922, se năştea Marin Preda. Pentru a marca acest centenar, vă propunem un text despre cele două filme "Moromeţii", realizate de Stere Gulea la o distanţă de peste 30 de ani.

05
/08
/22

Asistența umanitară are și ea nevoie de suport. De mai bine de 5 luni de la cea mai mare mobilizare a societății civile din România postdecembristă, 29 de organizații non guvernamentale formează nucleul unei intervenții colective ce acordă sprijin integrat celor care fug din calea războiului, majoritatea femei și copii.

05
/08
/22

Când David Leitch („Deadpool 2”, „Atomic Blonde”, „John Wick”, „Hobbs and Shaw”) anunță că urmează să regizeze un nou lungmetraj, e musai să-ți cumperi bilete la cinema. Dependent de adrenalina eliberată de către filmele sale în cinefili, Leitch este și actor, cascador, scenarist, producător, un miliardar pasionat de arte marțiale care știe să folosească în cea mai recentă creație a sa un cocktail bine dozat de poveste, acțiune, efecte speciale, personaje.

04
/08
/22

CRONICĂ DE FILM Mi se pare un gest curajos să dai drumul în săli, în plină vară, unui film precum "Pentru mine tu eşti Ceauşescu" (2021, r. Sebastian Mihăilescu), destul de greu şi bizar, cel puţin pentru cinematografia română.