Am văzut aseară Austria – Ungaria… Era una dintre puţinele mele dorinţe nemărturisite, să fac cunoştinţă şi cu cealaltă Austrie, să văd, pe viu, „Das Team”. Am regăsit o naţiune psihedelică, vitregită de grandoarea, strălucirea şi gloria imperială care aureolau cândva Viena.
Un articol de Pantacruel|15 iunie 2016
Un Österreich atât de diferit de cel care mă cucerise în urmă cu ani de zile şi căruia i-am rămas fidelă veri întregi, reîntorcându-mă în el.
Eu fiind profana care decretează ce e „frumos” sau nu după propriul ei set de vibraţii, spun că naţionala Austriei nu este “o operă” pe care aş revedea-o, aşa cum s-a-ntâmplat de nenumărate ori cu creaţiile unor Mozart, Sigmund Freud, Haydn, Liszt, Franz Schubert, Strauss (tatăl şi fiul), Klimt, Schiele, Fritz Lang, Klaus Maria Brandauer, Arnold Schwarzenegger, Christoph Waltz sau Michael Haneke, ca să dau câteva nume care îmi vin acum pe limbă… De gustibus!
Apropo de Haneke, am văzut – nu mai ştiu exact când şi nici titlul…– un film superb realizat de acest geniu al cinematografiei mondiale.
O poveste de dragoste spusă fără îndulcitori, o poveste despre demnitate şi loialitate. Aş spune că regizorul surprinde în acest film – păcat că nu-mi pot aminti nici măcar oraşul în care l-am văzut… Cannes?, tot ce e posibil! – momentul, întotdeauna tragic, al conştientizării, fără posibilitatea de autoamăgire, că viaţa nu ne mai aparţine (Bătrâneţea e vârsta când adevărul că vei muri nu mai poate fi escamotat). Momentul prăbuşirii definitive a corpului şi al ultimilor bătăi de aripi ale sufletului…
Revenind la partida cu ungurii, este firesc ca globalizarea și multiculturalismul să îşi spună cuvântul şi aici – succesul Conchitei Wurst sau Mariahilferstrasse, Kärntner Straße şi celelalte locuri vieneze numai bune de golit portofelul sunt altă discuţie.
Este adevărat, de la abilul Metternich la… alibiul Alaba e cale lungă, însă eu tot nu pricep cum este posibil să pierzi cu 2-0 în faţa unei echipe care nu s-a mai calificat la un Mondial sau European de aproape 50 de ani?! Şi asta când ai o naţională neînvinsă în preliminarii şi ticsită de jucători experimentaţi care evoluează la cluburi precum Leicester, Dinamo Kiev, Bayern München, Werder Bremen, VfB Stuttgart sau Stoke City…
Păcat… Austria era unul dintre miturile existenţei mele. De ieri a început să decadă…
PS: Apple strudel-ul – strudelul cu mere vienez – va rămâne mereu în inima mea! Cred că mă duc să-mi comand unul…
Foto: Jurnalul unei dame de pică, Europeanul Metropolis.ro