IN DEBT WE ART, documentarul lui Daniel Popa, la Festivalul „25 de ore de teatru non-stop“ de la Sibiu
https://www.ziarulmetropolis.ro/in-debt-we-art-documentarul-lui-daniel-popa-la-festivalului-25-de-ore-de-teatru-non-stop-de-la-sibiu/

Producţie a Doctor’s Studio, documentarul IN DEBT WE ART va beneficia de două proiecţii în cadrul celei de-a V-a ediţii a Festivalului „25 de ore de teatru non-stop“ de la Sibiu. Festivalul este unul maraton, cele două evenimente fiind programate duminică, 26 aprilie, la orele 6.00 (Atrium) şi respectiv 14.00 (Librăria Humanitas Sibiu).

Un articol de Petre Ivan|21 Aprilie 2015

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Am profitat de înțelesurile diferite pe care cuvântul DATORIE le are în limba română (responsabilitate, obligație, credit, credință, serviciu, onoare) și am încercat să aflu ce datorii – materiale, financiare, dar mai ales morale – au creatorii de teatru independent, ce îi face să se trezească dimineața în România de astăzi, ce datorii au față de ei, față de arta lor, public, societate sau stat. – Daniel Popa

Este pentru prima dată când, în contextul unui proiect coerent și consistent, cele mai importante voci ale scenei independente românești de teatru împărtăşesc cu publicul larg, dar și cu propriii colegi, din vasta lor experiență personală, diverse sisteme de valori, planuri distincte și metode, idei, strategii, contacte, sau, pur și simplu, sfaturi omenești.

Publicul larg nu ştie nimic despre întregul proces prin care independenții au ajuns să reprezinte o piață în continuă creștere. Nici despre ce trebuie să faci dacă vrei să produci.

Cât de stabilă este această piață în crestere? Cine sunt producătorii independenți? Cum sunt ei, ce abilități și calități trebuie să ai ca să ajungi un “jucător” important? Cât de mult sau cât de puțin îți trebuie ca să reușești? Unde găsești resursele? De ce o faci, când alegi să o faci? De ce nu reușești, când nu reușești?

Acestea și alte întrebări își găsesc răspunsurile în documentar – o călătorie culturală prin scena teatrală independentă contemporană, dezvoltată în jurul cuvântului DATORIE.

NOTA AUTORULUI (sau legendă)

În România, teatrul a fost introdus abia la începutul secolului al XIX-lea, ca amuzament importat de nobilii care ajungeau la Paris și își permiteau să vadă o piesă de teatru la Comedia Franceză. S-a răspândit rapid din curțile exclusiviste ale celor bogați în spații dedicate teatrului.

Prima companie de teatru independent a fost fondată în 1852. Teatrele independente sau private erau deja în competiție cu teatrele de stat în anii ’40. După care, orice noțiune de independență a dispărut odată cu instalarea comunismului. Cu toate acestea, numărul teatrelor de stat a crescut de la 14 în 1949, la 52 în 1989.

După 1989, ca urmare a lipsei unei agende privind teatrul și arta, în general, în România, numărul studenților de la actorie a crescut de la 4 la 60. Dacă adăugăm și universitățile private care, an de an, au produs încă și mai mulți absolvenți, atunci se explică de ce piața a fost inundată de profesioniști care nu aveau unde să își facă meseria. C

u un număr limitat sau blocat de locuri în teatrele de stat, absolvenții au fost cumva obligați să găsească ei înșiși o soluție pentru lipsa de planificare, lipsa de perspectivă și lipsa de previzibil din deciziile ministerului culturii și cultelor.

Așa s-a născut mișcarea teatrală independentă românească: o armată de actori, regizori, scenografi, coregrafi rămași în afara sistemului teatral românesc de stat, și care, treptat, au fost nevoiți să profeseze în baruri, cluburi, cafenele și, în cele din urmă, în spații dedicate teatrului independent. După ani de luptă, această mișcare s-a transformat, treptat, într-un fenomen imposibil de ignorat.

Au fost de acord să vorbească cu mine despre datoriile lor:

Ana Mărgineanu, Andreea Duță, Andrei și Andreea Grosu, Bogdan Sărătean, Cătălin Neamțu, Chris Simion, Cinty Ionescu, Cristina Modreanu, Florin Piersic Jr., Gianina Cărbunariu, Ilinca Manolache, Jean Lorin Sterian, Marta Bănescu, Laurențiu Bănescu, Lia Bugnar, Marcel Iureș, Maria Manolescu, Marius Manole, Mihaela Sîrbu, Nicoleta Lefter, Ovidiu Mihăiță, Peca Ștefan, Teodora Herghelegiu, Tudor Aaron Istodor, Vera Ion, Vlad Logigan, Vlad Zamfirescu, Victor Scoradeț, Voicu Rădescu și Adrian Titieni.

IN DEBT WE ART este un documentar cu buget zero, bazat pe o idee de Paul Bargetto.

IN DEBT WE ART – INFO

Regie și montaj: Daniel Popa

Director de Imagine: Ioana Burtescu

Operator second: Florin Costache

Grafică: Amandine Bănescu

Efecte speciale: Cristian Ioan Gutău

Editor sunet: Alin Zăbrăuțeanu

Producție: Marta Bănescu

Foto şi video: IN DEBT WE ART – doctorsstudio.org

19
/02
/19

SĂ NU UCIZI, filmul co-regizat de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru și inspirat de scandalul media care a cutremurat sistemul sanitar din România acum câțiva ani, va avea pe 1 martie premiera în cinematografele din 29 de orașe din țară.

19
/02
/19

Se joacă la Green Hours spectacolul „Această Sonia” – un one-woman show cu Letiția Vlădescu, scris și regizat de Lia Bugnar.

18
/02
/19

Unul dintre cei mai mari dirijori români, CRISTIAN MANDEAL – care se bucură de peste 45 de ani de activitate, în care a dirijat sute de concerte pe 4 continente, în 35 de ţări – și tânărul violoncelist român ȘTEFAN CAZACU (25 de ani), care cântă pe un violoncel creat în urmă cu 101 ani, la Torino (Italia), de către lutierul Georg Ullman – își dau întâlnire pe scena Sălii Radio, într-un concert extraordinar prezentat vineri, 22 februarie (19.00), alături de ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO.

17
/02
/19

CRONICĂ DE FILM În „Marele Dictator” (1940), Chaplin îl parodia pe Hitler. Scena jocului macabru cu globul pământesc folosit ca balon a devenit cult. Un portret sarcastic al unui om diabolic care influenţează întreaga lume face şi regizorul Adam McKay în „Vice”, o satiră la adresa fostului vicepreşedinte american Dick Cheney.

14
/02
/19

Actorul George Ivașcu, directorul Teatrului Metropolis din București, împlinește 51 de ani, pe 15 februarie. Șase artiști care au un impact uriaș asupra repertoriului teatrului: directorul de scenă Victor Ioan Frunză, scenografa Adriana Grand, regizoarea Chris Simion-Mercurian, actrița, regizoarea și dramaturgul Lia Bugnar, actorul și regizorul Emanuel Pârvu și dramaturgul și regizorul Mimi Brănescu, povestesc câteva întâmplări cu George Ivașcu.

Page 1 of 77712345...102030...Last »