În picioarele goale, prin iad – POVEȘTILE lui DEDEs
https://www.ziarulmetropolis.ro/in-picioarele-goale-prin-iad-povestile-lui-dedes/

Vineri, exact când ţara mea arăta cât este de bolnavă, o parte din corpul meu derutant (cea interioară) a decis să mă lase baltă. Organele de bun simţ au făcut asta în cadru organizat, în spital (Witting), unde mă aflam de două zile.

Un articol de Dan Nicolaie (Dedes)|15 august 2018

Pierdut cunoștința, căzut pe jos (apropo, am reușit performanța să fac și o glumă între două leșinuri), intervenții, un sobor de medici și asistente în jurul meu și o zbatere de câteva ore, în care, personal, fără studii de specialitate, am crezut că s-a cam terminat treaba mea în această lume.

Ei bine când lupta personală era mai în toi, tocmai se încerca cuplarea mea la un aparat nou, iar ”tehnicienii” aveau probleme cu el, afară în stradă lucrurile o luau razna. Fusesem informat că printre opțiuni ar fi o operație, riscantă din cauza hemoragiei interne, și un transfer la un alt spital (Floreasca) pentru o intervenție cu un alt aparat.

Fără să vreau, auzisem, inclusiv de pe fereastra deschisă, că oamenii se bat în piață, că sunt sute de răniți. După aceea am început să aud sirene, strigăte, larmă. Mă gândeam, tot mai resemnat cu fiecare ambulanță care trecea pe stradă, că deplasarea mea la Floreasca devine imposibilă și că o să mor pentru că în țara mea lucrurile sunt cum sunt.

Cel mai rău îmi părea că nici măcar în ultimele clipe nu pot avea parte de puțin liniște și că voi face trecerea însoțit de un alai de zgomote (aparatele care bipăiau lângă mine, sirenele ambulanțelor și mașinilor de poliție din stradă, strigătele și vuvuzelele celor care mergeau sau se întorceau dinspre Piața Victoriei).

Toată viața am susținut că îmi place să trăiesc în România, nu am vrut să plec sub nicio formă, dar vineri, 10 august, mi-am dat seama că mi-aș dori să mor liniștit, în altă parte.

PS

Acum am dictat, când voi putea să și tastez, am să povestesc pe larg despre actul medical. Mulțumesc medicilor Dogioiu, Moldovan, Tobă, asistentelor, soției, care a stat non – stop lângă mine, fratelui meu și prietenilor veniți ”în pelerinaj la ”moaștele lui Dede”.

Foto: În picioarele goale, prin iad – POVEȘTILE lui DEDEs – dedes.ro

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.

23
/09
/20

OPINIE Prea puținele recompense juste acordate la Gala Premiilor Uniunii Cineaștilor din România, ediția 2020, nu pot șterge senzația generală că un astfel de eveniment este mai puțin despre recunoașterea valorii reale, cât mai ales despre a mulțumi pe cât mai mulți, în special dintre cei apropiați de UCIN.

09
/08
/20

"Tot amânam întâlnirea cu Dan Chişu. Recent am reuşit să ne vedem şi mai ales să-i văd ultimul film regizat – ”5 minute”. Ce pot spune despre film? Surpriza a fost neaşteptat de...". Citiţi un text pentru Ziarul Metropolis al scriitorului Vasile Ernu.

09
/06
/20

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.

31
/01
/20

CORESPONDENȚĂ DIN BRUXELLES. La BOZAR, în Bruxelles, până acum în februarie 2020, puteți vizita (contra unei sume modice) o excepțională Expoziție Brâncuși. Este perla coroanei în prezența României la festivalul EUROPALIA, care în 2019 a fost dedicat țării noastre.