În picioarele goale, prin iad – POVEȘTILE lui DEDEs
https://www.ziarulmetropolis.ro/in-picioarele-goale-prin-iad-povestile-lui-dedes/

Vineri, exact când ţara mea arăta cât este de bolnavă, o parte din corpul meu derutant (cea interioară) a decis să mă lase baltă. Organele de bun simţ au făcut asta în cadru organizat, în spital (Witting), unde mă aflam de două zile.

Un articol de Dan Nicolaie (Dedes)|15 August 2018

Pierdut cunoștința, căzut pe jos (apropo, am reușit performanța să fac și o glumă între două leșinuri), intervenții, un sobor de medici și asistente în jurul meu și o zbatere de câteva ore, în care, personal, fără studii de specialitate, am crezut că s-a cam terminat treaba mea în această lume.

Ei bine când lupta personală era mai în toi, tocmai se încerca cuplarea mea la un aparat nou, iar ”tehnicienii” aveau probleme cu el, afară în stradă lucrurile o luau razna. Fusesem informat că printre opțiuni ar fi o operație, riscantă din cauza hemoragiei interne, și un transfer la un alt spital (Floreasca) pentru o intervenție cu un alt aparat.

Fără să vreau, auzisem, inclusiv de pe fereastra deschisă, că oamenii se bat în piață, că sunt sute de răniți. După aceea am început să aud sirene, strigăte, larmă. Mă gândeam, tot mai resemnat cu fiecare ambulanță care trecea pe stradă, că deplasarea mea la Floreasca devine imposibilă și că o să mor pentru că în țara mea lucrurile sunt cum sunt.

Cel mai rău îmi părea că nici măcar în ultimele clipe nu pot avea parte de puțin liniște și că voi face trecerea însoțit de un alai de zgomote (aparatele care bipăiau lângă mine, sirenele ambulanțelor și mașinilor de poliție din stradă, strigătele și vuvuzelele celor care mergeau sau se întorceau dinspre Piața Victoriei).

Toată viața am susținut că îmi place să trăiesc în România, nu am vrut să plec sub nicio formă, dar vineri, 10 august, mi-am dat seama că mi-aș dori să mor liniștit, în altă parte.

PS

Acum am dictat, când voi putea să și tastez, am să povestesc pe larg despre actul medical. Mulțumesc medicilor Dogioiu, Moldovan, Tobă, asistentelor, soției, care a stat non – stop lângă mine, fratelui meu și prietenilor veniți ”în pelerinaj la ”moaștele lui Dede”.

Foto: În picioarele goale, prin iad – POVEȘTILE lui DEDEs – dedes.ro

07
/05
/19

PREVIEW Cu „La Gomera”, Corneliu Porumboiu a ajuns în sfârșit acolo unde îi era locul: în Competiția de la Cannes, cel mai important festival de film. El concurează pentru Palme d`Or cu cineaști-cult ca Almodóvar, frații Dardenne, Jarmusch, Kechiche, Loach, Malick sau Tarantino. La ce să ne așteptăm?

20
/03
/19

OPINIE Pentru al doilea an consecutiv, trofeul Gopo pentru cel mai bun film ajunge la un lungmetraj care s-a remarcat în special prin succes la public, și mai puțin prin prezențe în festivaluri sau elogiile criticii. În acest caz, „Moromeții 2”, de Stere Gulea. Este reconfirmarea unei schimbări în receptarea filmului românesc.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

28
/12
/18

OPINIE Scris și regizat de Alfonso Cuarón, „Roma”va rămâne foarte probabil în istorie ca filmul despre care s-a discutat și s-a scris cel mai mult în 2018. Și asta chiar înainte de premiera mondială la Festivalul de la Veneția, unde a obținut, fără rezerve, Leul de Aur.

13
/12
/18

Vă mai amintiți scena finală din "Smoke" / "Fum de țigară" (1995), filmul regizat de Wayne Wang, după scenariul lui Paul Auster, faimosul scriitor new-yorkez? Aceea în care Auggie (Harvey Keitel) îi dăruiește prietenului său Paul Benjamin (William Hurt), scriitor, o minunată poveste de Crăciun. Întreaga scena este însoțită de melodia lui Tom Waits, "Innocent when you dream".

11
/12
/18

Au între 70 și 80 de ani. Sunt un cuplu. Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă să-i mulțumesc.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

16
/09
/18

Se ştie că urăsc vânătoarea. Un fost coleg de şcoală, vânător pasionat, mi-a relatat azi o scenă care mi-a făcut rău: "Eram mai tânăr, îmi luasem puşcă şi uceniceam pe lângă nea X, care organiza vânători de capre în pădurea Udeanca. Veneau mahări din CC şi chefuiau câte o săptămână. Eu făceam pe gonaciul cu câţiva inşi.

13
/09
/18

Un autobuz aglomerat. Piţiponci şi piţipoance stau pe Facebook. Zdrahoni - venind de la muncă, mirosind a transpiraţie. Un candidat la un seminar teologic (un pulifrici citind despre semiologia Crucii) subliniază cu aplomb într-o cărticică. În maşină urcă o ţigancă în braţe cu un copil de maximum 7 luni.

Page 1 of 1012345...10...Last »