Însemnările unui nebun* (capitolul 1). MONDIALUL Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/insemnarile-unui-nebun-1-mondialul-metropolis/

* Se spune (ceea ce este improbabil) că însemnările de faţă ar fi fost scrise de însuşi N.V. Gogol, la Moscova, pe patul de moarte, pe la o mie opt sute cinzeci şi ceva.

Un articol de Pantacruel|17 iunie 2018

Trecute apoi ilegal în administrarea guberniei Sankt Petersburg (prin HG!), după ce au scăpat de un incendiu devastator, au zăcut mai bine de un secol într-o arhivă scorojită până în primăvara acestui an, când au fost scoase la lumină de un distins domn Valer, aflat întâmplător pe acele meleaguri, la Forumul Juridic Internaţional.

Fapt este că la finalul lunii mai, cu doar două săptămâni înaintea Cupei Mondiale din Rusia, manuscrisul a ajuns în Elveția, în cantonul Geneva, în mâinile dibace ale unui anume domn Liviu, care l-a citit cu toată seriozitatea, până l-a înțeles pe deplin. În ultima sa zi de ședere în țara ceasurilor scumpe și a ciocolatei fine, pe o alee înmiresmată a Cimitirului Plainpalaise, numit și “Cimetière des Rois”, în fața mormântului lui Borges (unul dintre autorii săi preferați alături de Coelho și Nicolae Filimon), domnu’ Liviu, om de vază într-o influentă organizație județeană, a lăsat urmașilor săi o tălmăcire cu dedicație – unii spun chiar o “reinterpretare” din scoarță în scoarță – a manuscrisului original.

Bustul lui Nikolai Gogol de la Sankt Petersburg

Martor tăcut la eveniment, în acea lungă noapte geneveză fără somn, Gabriel, un ins iscusit cu nume și alură de arhanghel, a citit, recitit și răscitit varianta finală a însemnărilor până a memorat-o integral. Întâmplarea face ca, la scurt timp după aceea, domnu’ Gabriel, propus ulterior spre promovare de către un fost profesor de fizică (pe baza principiului acțiunii și reacțiunii), “scapă” în social media – printr-o imensă eroare de comunicare – câteva fragmente incitante din tălmăcirea despre care se face vorbire mai sus, prilej (nesperat) pentru câțiva cetățeni onorabili ai țării noastre, printre care m-am numărat și eu, să le citească și să le întrevadă deosebita sensibilitate artistică.
* * * * *

Însemnările unui nebun. CAPITOLUL 1 (Din care cititorului nu-i va fi greu să ghicească curioasele rezultate ale celei de-a treia zile a Mondialului moscovit)

17 iunie. Ieri am stat în casă întreaga zi cu ochii lipiți de televizor. N-am avut încotro, s-au disputat nu mai puțin de patru meciuri la Cupa Mondială, cu așa ceva nu se glumește! Închis la domiciliu, în weekend… “Un abuz fără margini, un fel de regim de detenție”, ar perora pe la televiziuni cei lipsiți de umor. “O adevărată binecuvântare”, ar admite, în schimb, microbiștii cu vechime la pilonul II de pensii.

Arbitrul Andres Cunha (drepta), cercetând dacă, într-adevăr, a fost sau n-a fost…

S-a jucat mai întâi Franța – Australia, prima partidă în care s-a folosit VAR-ul (Video Assistant Referee) la Cupa Mondială. Cum ar spune gazetarii de pripas: “Cocoșii” au câștigat meciul contra “cangurilor” cu ajutorul arbitrajului video. Am râs pe săturate de arbitrul uruguayan Andres Cunha, care a studiat reluările în fața tonomatului FIFA, până a priceput că e penalty. Omul căuta adevărul absolut, e bine pentru cariera lui, mai ales că are și nume de artist. La fel de ezitant a fost și câteva minute mai târziu, când a acordat lovitură de pedeapsă pentru jucătorii de la antipozi, după ce s-a consultat un pic cu asistenţii din centrul video. Inutil de spus că și golul al treilea, și ultimul din fericire, a fost anunțat tot electronic, de această dată prin procedeul Goal Line Technology. Ce a ajuns și fotbalul ăsta…

Grup restrâns de suporteri islandezi

 

Câteva ore mai târziu, a fost rândul arbitrului din Gambia, Bakary Gassamba, să apeleze la tehnologia video pentru a acorda un penalty în meciul Peru – Danemarca. Sud-americanii au ratat lovitura de pedeapsă prin Cueva și au pierdut meciul la limită. La ora aia îmi preparam o delicioasă “plăcintă cu aluat fraged și brânză dulce-sărată”, om sunt și eu…

Cert este că ai nevoie de nervi de oțel, răbdare și tutun că să #rezisti o lună de zile presiunii constante exercitate de un mondial de fotbal. Mă uitam, de pildă, la bietul Maradona, ascuns în spatele unei perechi de ochelari roșii, sfidându-i pe organizatorii competiţiei, la partida Argentina – Islanda. Nu prea i-a fost de ajutor trabucul pufăit în loja arenei din Moscova, cum nu i-au adus noroc nici cele două ceasuri pe care le etalează cu emfază, în public, de ani buni. Îndrăznesc să cred că un pumn de calmante ar fi ajutat mai mult! Recunosc că m-au distrat copios imaginile cu Diego, în ciuda tristeții pricinuite de ratarea monumentală a lui Messi din fața punctului cu var. Argentina rămâne totuși Argentina. Messi, Aguero, Di Maria, Higuain, Dybala și restul “pumelor” așteaptă acum șocul cu Croația, care a învins Nigeria aseară, în aceeași grupă.

Lionel Messi, nevoit să aștepte “verdictului” de pe 21 iunie: Argentina – Croația

Sentința se va da pe 21 iunie, a naibii coincidență!, la Novgorod. Și chiar în cazul unui eșec, jucătorii din Țara Tangoului vor mai avea o cale de atac, în ultimul meci al grupei, contra Nigeriei, când va conta foarte mult și jocul rezultatelor… Ah, ce canalii islandezii ăștia!… Și ce suporteri jalnici au! Auzi, exemplu de devotament și iubire… Trei mii de soroșiști de la Polul Nord, îmi vine să râd!… Păi se compară ăștia cu zecile de mii de simpatizanți argentineini, veniți din toate județele lumii, în cămăși “blanco-celeste”, care au ocupat, ieri, centrul Moscovei pentru a-și arăta susținerea necondiționată față de echipa lui Lionel… Nu mai zic că toată populația lor încape pe stadionul ăla cu nume de bombonică al celor de la Boca Juniors… La Bombonera, așa!… Gata, ajunge, nu mai spun nimic, nu am chef să urrmăresc restul mondialului în detenție, la domiciliu.

Foto: Însemnările unui nebun* (1). MONDIALUL Metropolis – fifa.com

23
/06
/14

Wilhelm Worringer, ilustru istoric de artă german, spunea cam aşa, într-o memorabilă încercare de despărţire a apelor cu toiagul terminologic: „Manierismul este ceea ce apare într-o operă de artă datorită voinţei creatorului ei, iar stilul este ceea ce apare fără voia lui şi de multe ori împotriva voinţei lui.”

18
/06
/14

Pantacruel s-a strecurat aseară în dormitorul conului Leonida şi al nevesti-sii, Efimiţa. Cum Efimiţa (Mariana Mihuţ) a adormit buştean înaintea partidei Rusia - Coreea de Sud, Rebengiuc şi-a ieşit din pepeni şi mai ales din rol şi s-a dus să urmărească meciul la o bodegă alături de fi-su, Mimi Brănescu, afacerist, că tot trebuia să se vadă pentru nişte treburi urgente.

17
/06
/14

Aseară, la Salvador, în meciul cu Germania, Cristiano Ronaldo a tratat fotbalul ca pe o scrumieră. Ursuz şi sâcâit de ceva, probabil şi de acea potenţială accidentare care a făcut valuri în presă înainte de începerea Cupei Mondiale, Cristiano Ronaldo sau CR7, cum a fost esenţializat de roboţeii marketingului abreviativ, a fost exact asta: un acronim într-o echipă de anonimi vopsiţi conjunctural în culorile Portugaliei.

16
/06
/14

Nu există festin culinar format doar dintr-un unic fel de mâncare, fie el şi excelent. Într-o crăpelniţă adevărată, nu mă refer la „Marea Crăpelniţă” pentru că nu ne-am propus să murim intoxicaţi cu fotbal, la finalul unei mese cu prelungiri şi lovituri de departajare, chiar dacă ai ingurgitat până atunci pateuri fine, somon, păstrăvi afumaţi, muşchiuleţ de viţel, o zeamă de varză bine simţită poate face minuni, inclusiv din punctul de vedere al perspectivelor.

15
/06
/14

Era de cu seară la Manaus, în al doilea meci din Grupa Morţii. Gianluigi Buffon, accidentat, ieşise la marginea gazonului să asculte vuietul de tablă galvanizată al Arenei Amazônia, în timp ce, în vechiul centru al Bucureştilor, un cârd de gâsculiţe scurmau cu boticul într-o şaormă de vită. Cu de toate. Pe alocuri mirosea a mraniţă, a lambadă ieftină şi a boştină fiartă. Într-un colţ al terenului, dintre firele verzi de iarbă, mijea o idee înţepătoare în mintea netedă a lui Mario Balotelli.

14
/06
/14

Că tiki-taka era în pierdere de turaţie şi strălucire o dovedea cu vârf şi îndesat şi Los amantes pasajeros, film plat şi fără zvâc în care însuşi întemeietorul incontestabil al sistemului era înfrânt de propria creaţie. De limitele ei, mai exact!

13
/06
/14

Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două, trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža, o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.

Pagina 5 din 512345