Însemnările unui nebun* (capitolul 2). MONDIALUL Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/insemnarile-unui-nebun-capitolul-2-mondialul-metropolis/

19 iunie. Ieri după-amiază m-am aruncat pe divan cu o cafeluţă de gât sperând să huzuresc la meciurile zilei. La ora aceea, sub deviza “Să punem capăt abuzurilor de la turneul final!”, Plenul Dumei de Stat (în cârdăşie cu membrii Consiliului FIFA) dezbătea de zor modificările la Codul Mondial de procedură penală.

Un articol de Pantacruel|19 iunie 2018

Asta, după găselnița arbitajului video care a bulversat mai toate partidele de până acum… Nu pot înghiți deloc chestiile astea făcute peste noapte, hoțește!

Englezii jubilează după golul lui Harry Kane din prelungirile meciului cu Tunisia

E limpede ca apa Volgăi că scopul este să-i salveze, cât încă nu-i prea târziu, pe toți penalii care s-au făcut de râs în prima rundă. A recunoscut, spre seară, chiar purtătorul de cuvânt al G8G (Grupul celor Opt Granzi): „Nu ne putem salva pe rând, trebuie să ne salvăm toți odată!”. E adevărat, Cupă Mondială fără Italia era oricum, din start, cam ca sfânta Rusie feudală fără moșieri. Să o lași acum, după grupe, și fără Germania, Argentina, Brazilia sau Spania?! Un gând ca ăsta l-ar băga în sperieți chiar și pe lingușitorul Cicikov, negustorul de suflete moarte.

Cum era de așteptat, Suedia bătuse Coreea de Sud (1-0), Belgia trecuse lejer de Panama (3-0), chiar dacă dinamovistul din poarta panamezilor făcuse opinie separată, respingând ca neîntemeiate majoritatea atacurilor belgiene. Pe deasupra, Tunisia egalase Anglia din penalty, meciul intra în prelungiri, timpul nu mai avea răbdare…

O zi extem de tristă pentru fotbalul mondial. Consecinţele vor fi greu de evaluat. Se vor putea califica în fazele superioare ale competiției nu doar  echipele de top care nu vor reuși să înscrie niciun gol în grupe, dar și cele eliminate pe parcurs, dacă învingătoarele de drept nu-și pot dovedi superioritatea tehnico-tactică dincolo de orice îndoială”, se putea citi, câteva minute mai târziu, pe burtierele televiziunilor de știri îngălbenite de excesul de realism magic.

Am realizat îndată că treaba este foarte serioasă, că dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râsu’-plânsu’! Motiv pentru care am apelat la o sticlă de vin alb și la o Barcarolă venețiană – varianta “Les Contes d’Hoffmanne”, de Offenbach.

Era nevoie de o reacție imediată și nu prin misive, cu poștalionul, ci printr-o ieșire masivă în Красная площадь, frumoasa noastră Piață. Nu în fața Luzhniki Arena, acolo e diversiunea, ci în Piață Roșie! Și nu numai în Moscova! Sankt Petresburg, Kazan, Kaliningrad, Volgograd, Soci, Ekaterinburg! Hai, frate Pușkin!, hai Saramago!, hai Cervantes!, hai, frate Balzac!, hai Cortázare!, hai, măi, Goethe!, hai Dickense, hai!, hai frate Murakami! Hai să salvăm Mondialul! E momentul! Acum!

Momentul cheie al meciului Japonia – Columbia. Penalty pentru asiatici și cartonaș roșu Sanchez (Columbia)

Gata, tac, nu mai spun nimic! Mă iau ăștia drept nebun… Mă întorc la meciurile mele, la reveriile cotidiene.

Astăzi, în a șasea zi a Mondialului, Japonia a bătut cu noroc Columbia… Ay, ay, ay, ay, ay! Senegalul conduce, la pauză, Polonia. Polonia lui Lewandowski! Se îngroașă gluma… Mai spre seară încep deja meciurile rundei a doua.

O fetișcană destul de frumușică, cu pistrui mărunți, rochiță albă cu motive tradiționale și ochi migdalați ca ai Olguței (Kurylenko) se oprește în dreptul porții mele. Roșește un pic la față și mi dau seama că-i arde de mire porumbiței! “Cum vă numiți?”, m-a întreabat ea. „Nikolai Vasilievici”, i-am răspuns. “Am ceva de discutat cu pisica dumneavostră. Cu Negruța!”. Le-am lăsat să vorbească despre punctul de pensie și m-am întors în casă. Polonia tocmai fusese răpusă mișelește de Senegal! N-ar strica o revizuire serioasă a sistemului judiciar, pardon, a sistemului de joc al leșilor… Tac, tac, gata! Tic-tac-tic-tac…

 

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Bustul lui Gogol din St. Petresburg

* Se spune (ceea ce este improbabil) că însemnările de față ar fi fost scrise de însuși N.V. Gogol, la Moscova, pe patul de moarte, pe la o mie opt sute cinzeci și ceva. Trecute apoi ilegal în administrarea guberniei Sankt Petersburg (prin HG!), după ce au scăpat de un incendiu devastator, au zăcut mai bine de un secol într-o arhivă scorojită până în primăvara acestui an, când au fost scoase la lumină de un distins domn Valer, aflat întâmplător pe acele meleaguri, la Forumul Juridic Internaţional.

Fapt este că la finalul lunii mai, cu doar două săptămâni înaintea Cupei Mondiale din Rusia, manuscrisul a ajuns în Elveția, în cantonul Geneva, în mâinile dibace ale unui anume domn Liviu, care l-a citit cu toată seriozitatea, până l-a înțeles pe deplin. În ultima sa zi de ședere în țara ceasurilor scumpe și a ciocolatei fine, pe o alee înmiresmată a Cimitirului Plainpalaise, numit și “Cimetière des Rois”, în fața mormântului lui Borges (unul dintre autorii săi preferați alături de Coelho și Nicolae Filimon), domnu’ Liviu, om de vază într-o influentă organizație județeană, a lăsat urmașilor săi o tălmăcire cu dedicație – unii spun chiar o “reinterpretare” din scoarță în scoarță – a manuscrisului original.

Martor tăcut la eveniment, în acea lungă noapte geneveză fără somn, Gabriel, un ins iscusit cu nume și alură de arhanghel, a citit, recitit și răscitit varianta finală a însemnărilor până a memorat-o integral. Întâmplarea face ca, la scurt timp după aceea, domnu’ Gabriel, propus ulterior spre promovare de către un fost profesor de fizică (pe baza principiului acțiunii și reacțiunii), “scapă” în social media – printr-o imensă eroare de comunicare – câteva fragmente incitante din tălmăcirea despre care se face vorbire mai sus, prilej (nesperat) pentru câțiva cetățeni onorabili ai țării noastre, printre care m-am numărat și eu, să le citească și să le întrevadă deosebita sensibilitate artistică.

Foto: MONDIALUL Metropolis – facebook

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.