Însemnările unui nebun* (capitolul 3). Din care se poate afla cu cine/ce mai rămânem după…
https://www.ziarulmetropolis.ro/insemnarile-unui-nebun-capitolul-3-din-care-se-poate-afla-cu-cine-ce-mai-ramanem-dupa/

25 iunie. Astăzi au început „decisivele” din grupe. Prilej să mă conversez cu amicul Cristian Popescu  (poetul nouăzecist, nu jurnalistul douămiizecist), în trecere prin urbea noastră, despre cine-şi face bagajul zilele astea, cine pică, cine-i suspendat pentru „optimi” sau cine merge mai departe:

Un articol de Pantacruel|25 iunie 2018

– Hai, bătrâne, vino să te pup un pic (pe chakră)! Eu ți-a am adus chefal viu, de la Marea Neagră, iar tu tot cu mujicii tăi în costume. Schimbă și matale pe TVR, la mujicii-n chiloți, măcar ăia croiesc  goluri pentru tot norodul, nu legi pentru ei. Și scoate o căpățână de usturoi să-i tragem un mujdei pe cinste! Lasă aici, la Uruguay – Rusia, până încingem grătarul. Cum n-avem grătar? I l-ai împrumutat lui nenea  Iancu?  Uită-l atunci! Lasă că merge și la tigaie… Tăvălit bine prin mălai, cu o mămăliguță alături și stropit cum se cuvine cu o sfântă votculiță… Mânânci de vorbești singur, o să vezi!

Na, că ne-am luat cu vorba și sud-americanii au deja două-n față. Asta Ordonanță de Urgență, frățicule, nu ce fac moșmondiții din coaliție. Vai de capul lor! Cartonaș roșu din minutul 35 și proteste masive la Chișinău le mai lipseau! E terminat meciul! Oricum, mai departe, în optimi, tot împreună merg, faraonii și saudiții mai au de așteptat patru ani. Mă bucur că măcar i-au mai tăiat un pic din elan tovarășului. Ce știi tu, frate Nikolai Vasilievici, ce-i  în sufletul unui bărbat de stat adevărat? Câți are el de împăcat, câte explicații de dat,  câte promisiuni de făcut, câte și mai câte de împărțit… Ascultă la mine: până la urmă tot o mână de femeie aduce bunăstarea în țara noastră. Hai, mai toarnă un păhărel!

Cristian Popescu

Ce știi tu, bătrâne, cum e cu poeții-mirobiști pe lumea asta? Cum nu mai au ei somn vara, întrebându-se așa, fără noimă,o dată la patru ani,  care o fi favorita?  Ce națiune va veni la aeroport să vadă trofeul ? Să-l plimbe cu autocarul pe bulevard, ca pe moaște, să chiuie lumea, să dea în el cu fumuri, cu confetti, cu păreri și meme-uri apocaliptice!… Ce vrei, frățicule, nație de poeți! Mă-nțelegi, conașule, Cupa Mondială e fel de poem de Mihai Eminescu cu 98 de strofe , ascultă la mine!

Ia spune, mă!… Te gândeai cumva la Argentina, ai?… Leo Messi, Kun Aguero, Gonzalo Higuain?!… Spune, s-auzim și noi: pe cine bat, mă, ăștia la Mondialul rusesc?!… Ă?… Hai, recunoaște, speri că le-o trag nigerienilor și apoi renasc din propria cenușă, ai?… Zi, mă, grijania mă-tii!…  Poet-mirobist, ai?!… Național!… Hai, mă, mărturisește!… Te gândești încă la Germania, ai?!… Panzerele! Deutschland, Deutschland über alles!… Cu neamțu, mă, te-ai gândit tu să simpatizezi?… Zi, mă, lumina și închinarea mă-tii!… Știai că Toni Kroos are șase case, mă?!… Aaa… n-are nicio legătură cu… Hai, mă, spune, nu te sfii!… Spania, așa-i?… Bate în seara asta Marocul și evită Uruguay-ul lui Cavani și Suarez, ai?!…  Sau te gândeai la Belgia? Mama ta de derbedeu!!! Nu, nu poți fi atât de naiv să crezi că  Belgia… Sau, mai rău, Anglia!… Ha, ha, ha, perfidul Albion!… Stai… Stai… Tu ești cu Brazilia, tu-ți ceapa mă-ti!, te trădează mustăcioara discretă  “Quattro Giorni”… Cu Neymar, ay?!… Ordem e progresso… Ay, ay, ay!… Las’ că-ți arătăm noi favorita publicului!!!

*************************************************

Statuia lui Gogol din St. Petresburg

* Se spune (ceea ce este improbabil) că însemnările de față ar fi fost scrise de însuși N.V. Gogol, la Moscova, pe patul de moarte, pe la o mie opt sute cinzeci și ceva. Trecute apoi ilegal în administrarea guberniei Sankt Petersburg (prin HG!), după ce au scăpat de un incendiu devastator, au zăcut mai bine de un secol într-o arhivă scorojită până în primăvara acestui an, când au fost scoase la lumină de un distins domn Valer, aflat întâmplător pe acele meleaguri, la Forumul Juridic Internaţional.

Fapt este că la finalul lunii mai, cu doar două săptămâni înaintea Cupei Mondiale din Rusia, manuscrisul a ajuns în Elveția, în cantonul Geneva, în mâinile dibace ale unui anume domn Liviu, care l-a citit cu toată seriozitatea, până l-a înțeles pe deplin. În ultima sa zi de ședere în țara ceasurilor scumpe și a ciocolatei fine, pe o alee înmiresmată a Cimitirului Plainpalaise, numit și “Cimetière des Rois”, în fața mormântului lui Borges (unul dintre autorii săi preferați alături de Coelho și Nicolae Filimon), domnu’ Liviu, om de vază într-o influentă organizație județeană, a lăsat urmașilor săi o tălmăcire cu dedicație – unii spun chiar o “reinterpretare” din scoarță în scoarță – a manuscrisului original.

Martor tăcut la eveniment, în acea lungă noapte geneveză fără somn, Gabriel, un ins iscusit cu nume și alură de arhanghel, a citit, recitit și răscitit varianta finală a însemnărilor până a memorat-o integral. Întâmplarea face ca, la scurt timp după aceea, domnu’ Gabriel, propus ulterior spre promovare de către un fost profesor de fizică (pe baza principiului acțiunii și reacțiunii), “scapă” în social media – printr-o imensă eroare de comunicare – câteva fragmente incitante din tălmăcirea despre care se face vorbire mai sus, prilej (nesperat) pentru câțiva cetățeni onorabili ai țării noastre, printre care m-am numărat și eu, să le citească și să le întrevadă deosebita sensibilitate artistică.

Foto: MONDIALUL Metropolis – facebook

 

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.