Însemnările unui nebun* (capitolul 3). Din care se poate afla cu cine/ce mai rămânem după…
https://www.ziarulmetropolis.ro/insemnarile-unui-nebun-capitolul-3-din-care-se-poate-afla-cu-cine-ce-mai-ramanem-dupa/

25 iunie. Astăzi au început “decisivele” din grupe. Prilej să mă conversez cu amicul Cristian Popescu  (poetul nouăzecist, nu jurnalistul douămiizecist), în trecere prin urbea noastră, despre cine-şi face bagajul zilele astea, cine pică, cine-i suspendat pentru “optimi” sau cine merge mai departe:

Un articol de Pantacruel|25 iunie 2018

– Hai, bătrâne, vino să te pup un pic (pe chakră)! Eu ți-a am adus chefal viu, de la Marea Neagră, iar tu tot cu mujicii tăi în costume. Schimbă și matale pe TVR, la mujicii-n chiloți, măcar ăia croiesc  goluri pentru tot norodul, nu legi pentru ei. Și scoate o căpățână de usturoi să-i tragem un mujdei pe cinste! Lasă aici, la Uruguay – Rusia, până încingem grătarul. Cum n-avem grătar? I l-ai împrumutat lui nenea  Iancu?  Uită-l atunci! Lasă că merge și la tigaie… Tăvălit bine prin mălai, cu o mămăliguță alături și stropit cum se cuvine cu o sfântă votculiță… Mânânci de vorbești singur, o să vezi!

Na, că ne-am luat cu vorba și sud-americanii au deja două-n față. Asta Ordonanță de Urgență, frățicule, nu ce fac moșmondiții din coaliție. Vai de capul lor! Cartonaș roșu din minutul 35 și proteste masive la Chișinău le mai lipseau! E terminat meciul! Oricum, mai departe, în optimi, tot împreună merg, faraonii și saudiții mai au de așteptat patru ani. Mă bucur că măcar i-au mai tăiat un pic din elan tovarășului. Ce știi tu, frate Nikolai Vasilievici, ce-i  în sufletul unui bărbat de stat adevărat? Câți are el de împăcat, câte explicații de dat,  câte promisiuni de făcut, câte și mai câte de împărțit… Ascultă la mine: până la urmă tot o mână de femeie aduce bunăstarea în țara noastră. Hai, mai toarnă un păhărel!

Cristian Popescu

Ce știi tu, bătrâne, cum e cu poeții-mirobiști pe lumea asta? Cum nu mai au ei somn vara, întrebându-se așa, fără noimă,o dată la patru ani,  care o fi favorita?  Ce națiune va veni la aeroport să vadă trofeul ? Să-l plimbe cu autocarul pe bulevard, ca pe moaște, să chiuie lumea, să dea în el cu fumuri, cu confetti, cu păreri și meme-uri apocaliptice!… Ce vrei, frățicule, nație de poeți! Mă-nțelegi, conașule, Cupa Mondială e fel de poem de Mihai Eminescu cu 98 de strofe , ascultă la mine!

Ia spune, mă!… Te gândeai cumva la Argentina, ai?… Leo Messi, Kun Aguero, Gonzalo Higuain?!… Spune, s-auzim și noi: pe cine bat, mă, ăștia la Mondialul rusesc?!… Ă?… Hai, recunoaște, speri că le-o trag nigerienilor și apoi renasc din propria cenușă, ai?… Zi, mă, grijania mă-tii!…  Poet-mirobist, ai?!… Național!… Hai, mă, mărturisește!… Te gândești încă la Germania, ai?!… Panzerele! Deutschland, Deutschland über alles!… Cu neamțu, mă, te-ai gândit tu să simpatizezi?… Zi, mă, lumina și închinarea mă-tii!… Știai că Toni Kroos are șase case, mă?!… Aaa… n-are nicio legătură cu… Hai, mă, spune, nu te sfii!… Spania, așa-i?… Bate în seara asta Marocul și evită Uruguay-ul lui Cavani și Suarez, ai?!…  Sau te gândeai la Belgia? Mama ta de derbedeu!!! Nu, nu poți fi atât de naiv să crezi că  Belgia… Sau, mai rău, Anglia!… Ha, ha, ha, perfidul Albion!… Stai… Stai… Tu ești cu Brazilia, tu-ți ceapa mă-ti!, te trădează mustăcioara discretă  “Quattro Giorni”… Cu Neymar, ay?!… Ordem e progresso… Ay, ay, ay!… Las’ că-ți arătăm noi favorita publicului!!!

*************************************************

Statuia lui Gogol din St. Petresburg

* Se spune (ceea ce este improbabil) că însemnările de față ar fi fost scrise de însuși N.V. Gogol, la Moscova, pe patul de moarte, pe la o mie opt sute cinzeci și ceva. Trecute apoi ilegal în administrarea guberniei Sankt Petersburg (prin HG!), după ce au scăpat de un incendiu devastator, au zăcut mai bine de un secol într-o arhivă scorojită până în primăvara acestui an, când au fost scoase la lumină de un distins domn Valer, aflat întâmplător pe acele meleaguri, la Forumul Juridic Internaţional.

Fapt este că la finalul lunii mai, cu doar două săptămâni înaintea Cupei Mondiale din Rusia, manuscrisul a ajuns în Elveția, în cantonul Geneva, în mâinile dibace ale unui anume domn Liviu, care l-a citit cu toată seriozitatea, până l-a înțeles pe deplin. În ultima sa zi de ședere în țara ceasurilor scumpe și a ciocolatei fine, pe o alee înmiresmată a Cimitirului Plainpalaise, numit și “Cimetière des Rois”, în fața mormântului lui Borges (unul dintre autorii săi preferați alături de Coelho și Nicolae Filimon), domnu’ Liviu, om de vază într-o influentă organizație județeană, a lăsat urmașilor săi o tălmăcire cu dedicație – unii spun chiar o “reinterpretare” din scoarță în scoarță – a manuscrisului original.

Martor tăcut la eveniment, în acea lungă noapte geneveză fără somn, Gabriel, un ins iscusit cu nume și alură de arhanghel, a citit, recitit și răscitit varianta finală a însemnărilor până a memorat-o integral. Întâmplarea face ca, la scurt timp după aceea, domnu’ Gabriel, propus ulterior spre promovare de către un fost profesor de fizică (pe baza principiului acțiunii și reacțiunii), “scapă” în social media – printr-o imensă eroare de comunicare – câteva fragmente incitante din tălmăcirea despre care se face vorbire mai sus, prilej (nesperat) pentru câțiva cetățeni onorabili ai țării noastre, printre care m-am numărat și eu, să le citească și să le întrevadă deosebita sensibilitate artistică.

Foto: MONDIALUL Metropolis – facebook

 

23
/06
/14

Wilhelm Worringer, ilustru istoric de artă german, spunea cam aşa, într-o memorabilă încercare de despărţire a apelor cu toiagul terminologic: „Manierismul este ceea ce apare într-o operă de artă datorită voinţei creatorului ei, iar stilul este ceea ce apare fără voia lui şi de multe ori împotriva voinţei lui.”

18
/06
/14

Pantacruel s-a strecurat aseară în dormitorul conului Leonida şi al nevesti-sii, Efimiţa. Cum Efimiţa (Mariana Mihuţ) a adormit buştean înaintea partidei Rusia - Coreea de Sud, Rebengiuc şi-a ieşit din pepeni şi mai ales din rol şi s-a dus să urmărească meciul la o bodegă alături de fi-su, Mimi Brănescu, afacerist, că tot trebuia să se vadă pentru nişte treburi urgente.

17
/06
/14

Aseară, la Salvador, în meciul cu Germania, Cristiano Ronaldo a tratat fotbalul ca pe o scrumieră. Ursuz şi sâcâit de ceva, probabil şi de acea potenţială accidentare care a făcut valuri în presă înainte de începerea Cupei Mondiale, Cristiano Ronaldo sau CR7, cum a fost esenţializat de roboţeii marketingului abreviativ, a fost exact asta: un acronim într-o echipă de anonimi vopsiţi conjunctural în culorile Portugaliei.

16
/06
/14

Nu există festin culinar format doar dintr-un unic fel de mâncare, fie el şi excelent. Într-o crăpelniţă adevărată, nu mă refer la „Marea Crăpelniţă” pentru că nu ne-am propus să murim intoxicaţi cu fotbal, la finalul unei mese cu prelungiri şi lovituri de departajare, chiar dacă ai ingurgitat până atunci pateuri fine, somon, păstrăvi afumaţi, muşchiuleţ de viţel, o zeamă de varză bine simţită poate face minuni, inclusiv din punctul de vedere al perspectivelor.

15
/06
/14

Era de cu seară la Manaus, în al doilea meci din Grupa Morţii. Gianluigi Buffon, accidentat, ieşise la marginea gazonului să asculte vuietul de tablă galvanizată al Arenei Amazônia, în timp ce, în vechiul centru al Bucureştilor, un cârd de gâsculiţe scurmau cu boticul într-o şaormă de vită. Cu de toate. Pe alocuri mirosea a mraniţă, a lambadă ieftină şi a boştină fiartă. Într-un colţ al terenului, dintre firele verzi de iarbă, mijea o idee înţepătoare în mintea netedă a lui Mario Balotelli.

14
/06
/14

Că tiki-taka era în pierdere de turaţie şi strălucire o dovedea cu vârf şi îndesat şi Los amantes pasajeros, film plat şi fără zvâc în care însuşi întemeietorul incontestabil al sistemului era înfrânt de propria creaţie. De limitele ei, mai exact!

13
/06
/14

Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două, trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža, o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.