Însemnările unui nebun. Epilog
https://www.ziarulmetropolis.ro/insemnarile-unui-nebun-epilog/

Ajung la Ploieşti pentru Festivalul de Teatru „Toma Caragiu”. Dacă e să îi cred pe clasici, măcar într-un aspect, şi anume că acasă e acolo unde locuieşte mama ta, pot să scriu şi că ajung acasă.

Un articol de Andrei Crăciun|31 mai 2014

Ploieștiul! În amintirile mele, care mi-am petrecut copilăria târzie, adolescența întreagă și prima tinerețe în orașul acesta, Ploieștiul e o feerie, Ploieștiul e un Paris, Ploieștiul e un Rio. Ploieștiul cu bulevardul său cu castani, Ploieștiul cu toamnele sale, Ploieștiul impregnat de spiritul lui Nenea Iancu, vizibil la fiecare întorsură a frazelor, nici așa, nici altminteri, mă-nțelegi?

Teatrul e bine. Se ține un discurs inaugural în care primarul constată că, neavând nici munți, nici mare, noi, Ploieștiul, nu putem fi un oraș turistic altfel decât prin cultură.

Am venit la braț cu mama. Nu am mai fost împreună cu mama la teatru din anul 1996, încă dinainte să ajungă Emil președintele României. Ultima astfel de vizită s-a consemnat în orașul Satu Mare.

Voiam să o rog să scrie cronicile de la festival cu mine – jumătate-jumătate. Sesizând că mi-ar face ea jumătate din muncă, m-a refuzat. Etica muncii în care m-a crescut nu i-a îngăduit să accepte conceptul, chiar dacă i-am explicat că ar fi fost radical, nemaîntîlnit. Iluzia unei glorii nu i-a spus niciodată nimic.

Am văzut împreună “Însemnările unui nebun”, de Gogol. “Scrie Gogolul!”, mi-a spus mama, a doua zi, încă dinainte de micuțul dejun. Și iată-mă, deci, aici, scriindu-l.

Marius Manole, acest actor cu un interior răvășitor!

“Însemnările unui nebun”, în regia lui Felix Alexa, cu Marius Manole în rolul Poprișcin și Alexander Bălănescu întrupând toate celelalte personaje, spectacol care, în București, umple ARCUB-ul, a încântat, dar a și nedumerit, uneori, publicul Festivalului. Au existat, în epilog, voci care au găsit viziunea regizorului poate prea modernă.

Amprenta lui Felix Alexa e pregnantă, Alexander Bălănescu interpretează decis la vioară o muzică acordată fin la stările interioare ale personajului lui Marius Manole, acest actor cu un interior răvășitor.

E incredibil Manole! Eu merg, pe cât posibil, în fiecare zi la teatru, nici nu mai știu în câte spectacole l-am văzut (parcă joacă în toate!) și pot să depun mărturie că acum, pe finalul stagiunilor, e încă mai bun decât la început. Munca sa de fanatic, în loc să-l epuizeze, în loc să-l devoreze, îl alimentează cu o energie miraculoasă. Nu o dată l-am văzut dând totul pe scenă, nu o dată am crezut că nu mai poate. Întotdeauna m-am înșelat.

Să revenim la Gogol, căci peste Alexa, peste Manole, peste vioara lui Bălănescu, peste Toma Caragiu însuși rămâne acest scriitor din mantaua căruia – cum se știe – a ieșit tot ce a fost mai bun în literatura sfârșitului de secol XIX.

Focul

Gogol a publicat “Însemnările” la 26 de ani! Nu știu dacă sunteți la curent cu acest text – este, din câte cunosc, cel mai bun text despre nebunie scris în istoria oamenilor, peste cel, mai vechi, al lui Erasmus din Rotterdam.

E adevărat, pe Gogol îl ajută, în acest sens, și relativa sa fragilitate psihică. La 19 ani, când a debutat sub pseudonim, cu un poem, iar poemul a fost întâmpinat cu dezgust de critica literară a vremii, Gogol a retras toate exemplarele din librării și le-a dat foc. Tot foc a turnat Gogol, mai târziu, și peste partea a doua a capodoperei sale – “Suflete moarte”.

“Nasul” și “Mantaua” sunt nuvelele mele preferate. Obsesia pentru nas și pentru mantaua personală e limpede încă din “Însemnări”. Funcționarul Poprișcin, însărcinat cu ascuțirea creioanelor unui director, care mai e și general!, găsește o legătură fantastică între nasurile oamenilor și lună, în plus, nici pe el haina nu-l ajuta să urce în ierarhia socială.

Înnebunește, tot înnebunește, din dragoste, din ură, din resentiment, iar Marius Manole e și el tot mai nebun pe măsură ce piesa înaintează.

Înnebunește micul funcționar până ajunge să se creadă Regele Spaniei (mi se pare minunat cum nebunii, chiar și astăzi, în ciuda trecerii timpului, în ciuda revoluțiilor și în ciuda republicilor, sfârșesc prin a se crede tot regi!).

Aceasta este prima grilă de înțelegere. Eu cred însă că aceasta este și o capcană, și mai cred că nebunia funcționarului care ascuțea creioane e o alegorie, cum și un pretext.

Gogol face, cu teribila sa luciditate, în ciuda geniului care-l predispunea la extremă, o critică de fond a societății absurde căreia i-a fost contemporan (să fim de acord, totuși, că toți artiștii, de la facerea lumii, se întâmplă în societăți absurde și că nu e nimic de făcut aici).

Gogol îl înnebunește pe micul funcționar cu sens, nu moralizator, ci altfel. E clar că Poprișcin nu e un bolnav psihic, ci un om care caută în imaginația sa adâncă un refugiu din fața absurdității lumii.

Funcționarul (care, trebuie să știți, era un pasionat cititor de ziare) este, la rigoare, și un artist care ajunge să creadă în opera sa (care e o dragoste, căreia îi închină, fără rezerve, un regat întreg) pentru a constata apoi (cum atâția alți artiști) că doar el își vede opera. Sfârșește cerșind, și el, îndurare mamei sale pentru neajunsul de a-l fi născut și, mai ales, comunicându-ne, ca pe un mesaj care nu e bine a fi descifrat, că un sultan are un neg sub nas.

Programul Festivalului poate fi consultat aici. Foto: Arcub

 

26
/06
/22

Oana Pellea și Patrick Le Mauff, Tompa Gábor și Dragoș Buhagiar, într-un masterclass de actorie, regie și scenografie, cu spectacolul „Scaunele“, de Eugène Ionesco, producție a Théâtre national du Luxembourg, prezentată în Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (24 iunie – 3 iulie).

25
/06
/22

Acum, când e război, când drepturile omului sunt călcate în picioare, când America se întoarce în Evul Mediu, când totul este profit, când meritocrația e subiect de batjocură, când educația e anihilată, când totul devine inaccesibil, când cei mai vulnerabili suferă, când nu mai există speranță, când șocul, crima, terorismul, lăcomia sunt mlaștini prin care trebuie să navigăm abia ținându-ne respirația la suprafață, în momentul ăsta de care acum și peste câteva generații trebuie să ne fie rușine, oare cine mai poate vorbi și despre iubire?

24
/06
/22

În sala cinematografului Victoria din Cluj-Napoca, în cadrul secțiunii competiționale a Festivalului Internațional de Film Transilivania (TIFF, 17-26 iunie), este proiectat „The Last Execution“. În prima scenă a filmului, actorul Lars Eidinger, care joacă rolul medicului Werner Teske, se află pe bancheta din spate a unei dube a poliției politice din Germania de Est.

24
/06
/22

Miercuri, 29 iunie, începând cu ora 19.00, la Palas Mall Iași, va avea loc o întâlnire cu Cristian Tudor Popescu, prilejuită de apariția volumului „Dumnezeu nu e mort. Interceptări. Note informative”, bestsellerul editurii Polirom la Bookfest 2022, la secțiunea nonfiction.

24
/06
/22

UNITER și Radio România Cultural lansează astăzi o campanie care cuprinde secvențe video și audio din testimonialele marilor artiști prezenți pe scenele celor 29 de ediții ale Galei Premiilor UNITER. Redăm mesajul UNITER care anunță noua campanie.

23
/06
/22

Sâmbătă, 25 iunie, Asociațiile Bloc Zero și MaiMultVerde organizează o seară de film pentru toate vârstele pe insula de pe Lacul Morii, dublată de un picnic comunitar și o discuție despre reamenajarea sustenabilă a spațiilor verzi din București.

22
/06
/22

„Elvis“, filmul lui Baz Luhrmann despre cel mai bine vândut cântăreț solo al tuturor timpurilor, e alegerea perfectă pentru entertainment de calitate, în această vară.

22
/06
/22

INTERVIU Prezent la Cluj-Napoca pentru TIFF, regizorul Eran Kolirin vorbeşte într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre ce înseamnă să faci, ca cineast israelian, un film bazat pe o carte a unui scriitor palestinian despre viaţa arabilor care sunt cetăţeni ai Israelului.

22
/06
/22

„Cancún”, noul spectacol care se poate vedea la Teatrul Nottara regizat de Felix Alexa, unul dintre cei mai experimentați și importanți regizori ai noștri, prezintă publicului cuplurile: Reme - Vicente (Cerasela Iosifescu - Gabriel Răuță) și Laura - Pablo (Ada Navrot - Alexandru Jitea) într-un hotel frumos dintr-un loc exotic, care sărbătoresc prietenia și cel de al 25-lea an consecutiv de vacanță împreună.

22
/06
/22

Festivalul Statuilor Vivante, o nouă secțiune inclusă în programul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, va oferi publicului 40 de reprezentații ale celor cinci spectacole din cadrul Proiectului „Moștenirea”, realizat de Mihai Mălaimare și susținut de JTI România.