Însemnările unui nebun. Epilog
https://www.ziarulmetropolis.ro/insemnarile-unui-nebun-epilog/

Ajung la Ploieşti pentru Festivalul de Teatru „Toma Caragiu”. Dacă e să îi cred pe clasici, măcar într-un aspect, şi anume că acasă e acolo unde locuieşte mama ta, pot să scriu şi că ajung acasă.

Un articol de Andrei Crăciun|31 Mai 2014

Ploieștiul! În amintirile mele, care mi-am petrecut copilăria târzie, adolescența întreagă și prima tinerețe în orașul acesta, Ploieștiul e o feerie, Ploieștiul e un Paris, Ploieștiul e un Rio. Ploieștiul cu bulevardul său cu castani, Ploieștiul cu toamnele sale, Ploieștiul impregnat de spiritul lui Nenea Iancu, vizibil la fiecare întorsură a frazelor, nici așa, nici altminteri, mă-nțelegi?

Teatrul e bine. Se ține un discurs inaugural în care primarul constată că, neavând nici munți, nici mare, noi, Ploieștiul, nu putem fi un oraș turistic altfel decât prin cultură.

Am venit la braț cu mama. Nu am mai fost împreună cu mama la teatru din anul 1996, încă dinainte să ajungă Emil președintele României. Ultima astfel de vizită s-a consemnat în orașul Satu Mare.

Voiam să o rog să scrie cronicile de la festival cu mine – jumătate-jumătate. Sesizând că mi-ar face ea jumătate din muncă, m-a refuzat. Etica muncii în care m-a crescut nu i-a îngăduit să accepte conceptul, chiar dacă i-am explicat că ar fi fost radical, nemaîntîlnit. Iluzia unei glorii nu i-a spus niciodată nimic.

Am văzut împreună “Însemnările unui nebun”, de Gogol. “Scrie Gogolul!”, mi-a spus mama, a doua zi, încă dinainte de micuțul dejun. Și iată-mă, deci, aici, scriindu-l.

Marius Manole, acest actor cu un interior răvășitor!

“Însemnările unui nebun”, în regia lui Felix Alexa, cu Marius Manole în rolul Poprișcin și Alexander Bălănescu întrupând toate celelalte personaje, spectacol care, în București, umple ARCUB-ul, a încântat, dar a și nedumerit, uneori, publicul Festivalului. Au existat, în epilog, voci care au găsit viziunea regizorului poate prea modernă.

Amprenta lui Felix Alexa e pregnantă, Alexander Bălănescu interpretează decis la vioară o muzică acordată fin la stările interioare ale personajului lui Marius Manole, acest actor cu un interior răvășitor.

E incredibil Manole! Eu merg, pe cât posibil, în fiecare zi la teatru, nici nu mai știu în câte spectacole l-am văzut (parcă joacă în toate!) și pot să depun mărturie că acum, pe finalul stagiunilor, e încă mai bun decât la început. Munca sa de fanatic, în loc să-l epuizeze, în loc să-l devoreze, îl alimentează cu o energie miraculoasă. Nu o dată l-am văzut dând totul pe scenă, nu o dată am crezut că nu mai poate. Întotdeauna m-am înșelat.

Să revenim la Gogol, căci peste Alexa, peste Manole, peste vioara lui Bălănescu, peste Toma Caragiu însuși rămâne acest scriitor din mantaua căruia – cum se știe – a ieșit tot ce a fost mai bun în literatura sfârșitului de secol XIX.

Focul

Gogol a publicat “Însemnările” la 26 de ani! Nu știu dacă sunteți la curent cu acest text – este, din câte cunosc, cel mai bun text despre nebunie scris în istoria oamenilor, peste cel, mai vechi, al lui Erasmus din Rotterdam.

E adevărat, pe Gogol îl ajută, în acest sens, și relativa sa fragilitate psihică. La 19 ani, când a debutat sub pseudonim, cu un poem, iar poemul a fost întâmpinat cu dezgust de critica literară a vremii, Gogol a retras toate exemplarele din librării și le-a dat foc. Tot foc a turnat Gogol, mai târziu, și peste partea a doua a capodoperei sale – “Suflete moarte”.

“Nasul” și “Mantaua” sunt nuvelele mele preferate. Obsesia pentru nas și pentru mantaua personală e limpede încă din “Însemnări”. Funcționarul Poprișcin, însărcinat cu ascuțirea creioanelor unui director, care mai e și general!, găsește o legătură fantastică între nasurile oamenilor și lună, în plus, nici pe el haina nu-l ajuta să urce în ierarhia socială.

Înnebunește, tot înnebunește, din dragoste, din ură, din resentiment, iar Marius Manole e și el tot mai nebun pe măsură ce piesa înaintează.

Înnebunește micul funcționar până ajunge să se creadă Regele Spaniei (mi se pare minunat cum nebunii, chiar și astăzi, în ciuda trecerii timpului, în ciuda revoluțiilor și în ciuda republicilor, sfârșesc prin a se crede tot regi!).

Aceasta este prima grilă de înțelegere. Eu cred însă că aceasta este și o capcană, și mai cred că nebunia funcționarului care ascuțea creioane e o alegorie, cum și un pretext.

Gogol face, cu teribila sa luciditate, în ciuda geniului care-l predispunea la extremă, o critică de fond a societății absurde căreia i-a fost contemporan (să fim de acord, totuși, că toți artiștii, de la facerea lumii, se întâmplă în societăți absurde și că nu e nimic de făcut aici).

Gogol îl înnebunește pe micul funcționar cu sens, nu moralizator, ci altfel. E clar că Poprișcin nu e un bolnav psihic, ci un om care caută în imaginația sa adâncă un refugiu din fața absurdității lumii.

Funcționarul (care, trebuie să știți, era un pasionat cititor de ziare) este, la rigoare, și un artist care ajunge să creadă în opera sa (care e o dragoste, căreia îi închină, fără rezerve, un regat întreg) pentru a constata apoi (cum atâția alți artiști) că doar el își vede opera. Sfârșește cerșind, și el, îndurare mamei sale pentru neajunsul de a-l fi născut și, mai ales, comunicându-ne, ca pe un mesaj care nu e bine a fi descifrat, că un sultan are un neg sub nas.

Programul Festivalului poate fi consultat aici. Foto: Arcub

 

20
/01
/19

Se joacă la Teatrul Bulandra din București spectacolul „Treapta a nou”a (în adapterea scenică a Ancăi Maria Colțeanu), după un text de Tom Ziegler, cu actrițele Manuela Ciucur, Catinca Maria Nistor, Oana Ștefănescu și Adela Bengescu.

18
/01
/19

Proaspăt apărut, al cincilea DVD din excelenta colecție Sahia Vintage, coordonată de cercetătoarea Adina Brădeanu în cadrul unui proiect al Asociației One World Romania, prezintă și discută, sub titlul „Efemere”, câteva filme comandate în diferite perioade Studiului Sahia de diverse instituții ale statului comunist.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

18
/01
/19

Spectacolul „Moș Nichifor”, după povestea Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, va avea premiera la Teatrul ACT pe 23, 24 și 25 ianuarie, de la ora 19:30, avându-i în distribuție pe Marcel Iureș și Ruxandra Maniu.

17
/01
/19

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

Page 1 of 77012345...102030...Last »